Cum ai grijă de igiena ta cerebrală?

O carte precum Antrenaţi-vă şi protejaţi-vă creierul nu are cum să nu trezească interesul şi, eventual, entuziasmul. De ce? Pentru că unele dintre cele mai cumplite maladii ce pot afecta fiinţa omenească sînt cele de ordin cerebral şi neurologic.

Mai pe şleau, spune-mi cum ai grija de creierul tău ca să-ţi spun cît de sănătos eşti la minte. Miracol al evoluţiei naturale, creierul omului, deşi are un suport material, fiind organ constituit din ţesuturi, molecule şi celule, este totuşi mai mult decît materie, el fiind sediul depăşirii concretului. Vestea bună transmisă de Nicolas Franck este că dacă ducem o viaţă igienică şi atentă putem prelungi la parametrii performanţi activitatea cerebrală.
Cine este însă autorul?

Doctor în medicină, psihiatru reputat, Nicolas Franck îşi pune în operă ştiinţa în cadrul Spitalului Universitar din Lyon.
Pe de altă parte, domnul Franck funcţionează şi în calitate de şef al Departamentului Universitar de Recuperare din cadrul Spitalului Vinatier din Bron. În plus, Nicolas Franck este cercetător la Institutul de Ştiinţe Cognitive şi, atunci cînd timpul i-o permite, scrie cărţi despre recuperarea cognitivă şi schizofrenie. Să o recunoaştem, cartea de vizită a medicului francez este impresionantă!

Franck scrie simplu despre lucruri complicate şi are marele dar de a explica pe înţelesul tuturor structura, constituenţii, mecanismele de funcţionare, disfuncţiile, primejdiile, maladiile cerebrale, precum şi remediile acestora. Accentul cade, din punctul de vedere al doctorului Nicolas Franck, pe ideea de prevenire a îmbătrînirii creierului. Într-adevăr, viaţa contemporană are drept coordonate fundamentale ritmul nebun, stresul galopant, uzura fizică şi psihică, lipsa de certitudine, îngrădirea creativităţii, transformarea în roboţi controlaţi de sistemul politico-financiar. De aici şi pericolul de a apăsa doar asupra unei funcţii cerebrale, cea a gîndirii cantitative, repetitive, monotone. Or, pentru a prezerva holismul creierului, ce constă în atenţie, memorie, performanţă cognitivă, registru emoţional şi funcţii de execuţie, este imperios necesar ca o sumă de tehnici şi strategii ale igienei cerebrale să fie avute în vedere.

Faptul de citi sistematic, atît cărţi de ficţiune sau poezie, cît şi lucrări savante sau metafizice ori interesul pentru domenii bine documentate pe internet contribuie, de asemenea, la întreţinerea formei cerebrale.
 Dieta particulară, bazată pe alimente bogate în vitamina E, este şi ea un argument serios în favoarea viziunii psihiatrului francez.

Recenzie de Valentin Protopopescu (Radio România Cultural)

 

A naviga vs. a răsfoi. De ce nu ne mai chinuim să ținem minte

Răspândirea utilizării internetului ca sprijin al memoriei a fost studiată foarte atent.

 

Faptul de a putea dispune de aproape indiferent ce informaţie după un simplu clic ne dispensează într-adevăr a priori de orice efort de memorare. Lucrările realizate în acest domeniu au arătat că recurgerea la calculator este comportamentul cel mai frecvent faţă de orice chestiune dificilă cu care putem să ne confruntăm şi că, atunci când ştim că informaţia va putea fi găsită uşor pe cale electronică, acesta va fi mai puţin bine memorată. În schimb, modul de a regăsi ulterior informaţia respectivă va fi mai bine memorat. Memoria umană începe, aşadar, să se adapteze la un mediu înconjurător tehnologic furnizând un dispozitiv de stocare a informaţiilor exterioare minţii noastre.

Fragment din:

Utilizarea internetului are consecinţe majore asupra modului nostru de a percepe lumea. Este important să păstrăm în minte faptul că nu este decât una dintre modalităţile de acces la informaţie (desigur majoră) şi doar una dintre modalităţile de schimburi (caracteristicile sale făcând ca aceste schimburi să fie incomplete) cu ceilalţi şi că este fundamental să limităm timpul pe care i-l consacrăm. Lucrul cel mai bun este acela de a avea un obiectiv precis la fiecare utilizare. Navigarea pe internet este o activitate stimulantă, care comportă o parte activă, deoarece trebuie să căutăm informaţiile. Ea nu înlocuieşte, totuşi, lectura cărţilor sau chiar a revistelor, în măsura în care utilizarea sa conduce la zborul printr-o mulţime de ferestre şi nu la structurarea atenţiei în jurul unui conţinut descoperit treptat, pagină cu pagină, care atrage după sine o apropriere şi o elaborare a unei interpretări foarte personale de către cititor. 

  

 

”Văd morți”. Clubul mamă-fiu de citit nuvele

The Sixth Sense este unul dintre filmele mele preferate. Nu-mi plac filmele de groază, însă îmi plac la nebunie thrillerele psihologice. Sunt o mare fană a imprevizibilului.

   

Din păcate, până în clipa asta, nimeni din familia mea nu a fost dispus să se uite cu mine la ele. Aşa că, atunci când Peter era în clasa a patra şi citea pentru a unsprezecea oară seria Captain Underpants, am înfiinţat un club mamă-fiu de citit nuvele, care, în mintea mea, era de fapt un club în care mama îşi pregătea fiul să se uite cu ea la thrillere care dau fiori. Mai întâi i-am dat să citească The Lottery a lui Shirley Jackson.

— The Lottery este despre politica provincială, i-am explicat lui William.

— Este şi despre o mamă care este omorâtă cu pietre în faţa copiilor ei, a spus William.

— Să hotărască Peter, am spus. Cititul este o experienţă foarte subiectivă.

Fragment din:

Peter a citit cu glas tare ultimul rând al nuvelei, „şi apoi au tăbărât pe ea”, a dat din umeri şi s-a întors la The Big Bad Battle of Bionic Booger Boy. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că are potenţial real. În clasa a cincea, l-am pus să citească The Ones Who Walk Away from Omelas de Ursula Le Guin, iar într-a şasea A Good Man is Hard to Find de Flannery O’Connor. Cu fiecare nuvelă, devenea mai insensibil şi acum, în primăvara celui de-al doisprezecelea an al său, fiul meu era în sfârşit pregătit pentru The Sixth Sense!

Am început să descarc filmul de pe Netflix.

— O să-ţi placă la nebunie. Puştiul e înspăimântător. Iar răsturnarea situaţiei de la sfârşit este incredibilă.

— Nu-i un film de groază, nu?

— Nu, e ceea ce se cheamă thriller psihologic, îi spun eu.

După o jumătate de oră zic:

— Nu-i aşa că-i tare? Vede morţi.

— Nu cred că-mi place filmul ăsta, spune Peter.

— Aşteaptă, mai încolo e şi mai frumos, îi zic eu.

După patruzeci şi cinci de minute, Peter întreabă:

— De ce îi lipseşte acelui băiat partea din spate a capului?

După alte douăzeci de minute, spune:

— Mama îşi otrăveşte fiica punându-i în supă ceară de parchet. Mi-ai spus că nu e un film de groază.

— Nu e. Promit. În plus, ai citit A Good Man is Hard to Find. Misfit omoară membrii familiei unul câte unul. Aia a fost mult mai rea decât ăsta.

— E altceva. Era o nuvelă. Nu avea ilustraţii sau coloană sonoră înfricoşătoare. Nu vreau să mă mai uit la ăsta, spune el.

— Ai ajuns până aici, trebuie să vezi şi restul. În plus, n-ai văzut încă răsturnarea situaţiei. Răsturnarea situaţiei face toți banii.

   

   

   

Cincisprezece minute mai târziu, după ce se răstoarnă situaţia, cu multe aplauze din partea mea şi după multe exclamaţii de genul: „Nu-i aşa că e incredibil, te-ai prins, nu te-ai prins, lasă-mă să-ţi explic. Știi ce înseamnă replica puștiului care zice Văd morţi? Bruce Willis este în realitate mort şi a fost mort tot timpul.”

Peter spune:

— Nu-mi vine să cred că m-ai forţat să mă uit la filmul ăla. Ar trebui să te reclam.

— La cine?

— Cui. Tatei.

E un început foarte prost al clubului mamă-fiu de citit nuvele.

  

Lecturi pentru claustrofobi

Identificată de mulţi ca una din modalităţile preferate de abatere a atenţiei de la senzaţia de claustrofobie, lectura are marele avantaj de a un mijloc portabil şi la îndemână pentru ieşirea din situaţia închisă din prezent şi intrarea într-un alt timp, spaţiu şi experienţă. Când suntem absorbiţi în cărţile, revistele sau ziarele noastre, senzaţia de anxietate ni se poate transforma în confort şi relaxare. Călătoriile, aşteptarea unei întrevederi sau orice situaţie în care trebuie să rămâneţi o perioadă prelungită – trecerea printr-o spălătorie de maşini sau statul la cozi, de pildă – toate vă oferă timp şi spaţiu pentru lectură.

Vizualizaţi-vă în acea situaţie, relaxat, dând paginile romanului dumneavoastră preferat, lăsându-vă captivat de o poveste din ziar sau rezolvând un careu dificil de cuvinte încrucişate şi ajungând chiar să vă pară rău că vă apropiaţi de destinaţie sau că a sosit momentul întrevederii, ori că programul de spălare a maşinii s-a terminat!

   

   

   

Asemenea imagini au un efect contrar scenariilor catastrofice pe care le putem crea cu
toţii atât de uşor, când ne imaginăm rămaşi blocaţi într-un spaţiu închis. Prin aceste imagini oferim creierului nostru o posibilitate alternativă, asociind o situaţie potenţial generatoare de anxietate cu un alt sentiment, mai constructiv.

Cărţile au conotaţii pozitive pentru mulţi oameni şi avem acces la aceste asociaţii chiar dacă nu deschidem cartea. Simplul fapt de a şti că aveţi ceva de citit cu dumneavoastră poate ajuta, mai ales dacă vă gândiţi la o nouă provocare, poate să reveniţi la metrou după o lungă absenţă sau să mergeţi cu liftul. Cărţile şi ziarele pot reprezenta micro-paşi în îndepărtarea dumneavoastră de dependenţa de „proptele”, pentru a intra sau rămâne în spaţiul închis de care vă temeţi.

Prin urmare, lectura ca mijloc de siguranţă oferă multe posibilităţi! Şi asta, în afară de interesul real pe care-l suscită conţinutul. Şi bineînţeles că putem găsi cărţi care să ne facă să râdem, beneficiind astfel şi de toate avantajele pe care le aduce râsul.

Fragment din Claustrofobia, carte de psihologie practică semnată de psihoterapeutul integrativ Andrea Perry

   

Lecturi cu tupeu

Ediția a doua a Clubului de Lectură vă provoacă sâmbăta asta să-i ascultați pe doi dintre cei mai tineri prozatori români, care nu se sfiesc de cuvinte vulgare, de violență, acțiune ca-n fimele cu Bruce Willis, sex, droguri și multe alte teme incitante care dau literaturii lor o viziune proaspătă, brutală și chiar tupeistă.

     

   

Unde, ce și cum:

Clubul de Lectură #02
27 noiembrie, 16:00, Shift Pub

Proză tânără cu tupeu
cu Stoian G. Bogdan și Bogdan Coșa

Stoian G. Bogan (SGB) este cel mai premiat poet al anului 2009 (cu volumul Chipurile, la Cartea Românească) și vrea să spargă gheață cu romanul Nu știu câte zile, apărut acum câteva zile la editura Trei.

 

 

Bogdan Coșa nu a publicat până acum, dar proiectul său, Poker, pe care-l pregătește pentru 2011, a atras atenția unor nume “grele” care pariază deja pe talentul său.

Sâmbătă, 27 noiembrie, de la 16:00, veți avea parte de o proză periculoasă în Shift Pub (Str. General Eremia Grigorescu nr.17)!

Moderatorul și organizatorul evenimentului este Andrei Ruse.

Veste furluată de pe: www.clubul.boomlit.com