Tag Archive: Lawrence E. Shapiro



Jocul “Mingea Sentimentelor” este foarte potrivit pentru a-i face pe copii să vorbească despre oricare dintre sentimentele pe care le consideraţi importante pentru ei, arată pediatrul Lawrence E. Shapiro în cartea sa Limbajul secret al copiilor. Cum să-ţi înţelegi mai bine copilul:

Sunt sigur că va funcţiona şi în cazul familiei voastre chiar de prima dată şi că veţi fi surprinşi cât de uşor este să îi faceţi pe copii să se deschidă în faţa voastră. Am folosit acest joc ca pe un exerciţiu de încălzire, în cadrul unor conferinţe la care participau peste cinci sute de oameni şi întotdeauna am găsit trei patru participanţi care să vorbească despre sentimentele şi experienţele lor – şi credeţi-mă, nu voiau să facă asta!

Am prescris acest joc multor familii şi totodată profesorilor. Niciodată nu a dat greş în a-i ajuta pe copiii de orice vârstă (de cinci ani sau mai mari) să vorbească despre sentimentele lor. Dacă îl jucaţi des, copii se vor obişnui să vorbească despre sentimentele lor, în loc să le exteriorizeze pur şi simplu.

Iată cum se joacă acest joc. Este nevoie de doi până la zece jucători, o minge de plajă şi o cariocă. Umflaţi mingea şi scrieţi pe ea diferite sentimente, cum ar fi fericire, tristeţe, furie, teamă, curaj şi aşa mai departe. Alegeţi trăirile potrivite nivelului vârstei copilului vostru. Puteţi scrie aceleaşi sentimente de mai multe ori dacă mingea este mare.

Jocul va fi început de un adult pentru a arăta cum se joacă. Aruncaţi mingea în aer, şi apoi prindeţi-o cu ambele mâini. Uitaţi-vă la „sentimentul” cel mai apropiat de degetul mare de la mâna dreaptă. Apoi spuneţi când aţi simţit ultima dată acel sentiment. În continuare, aruncaţi mingea persoanei din dreapta voastră, care trebuie să facă acelaşi lucru. Nu comentaţi ce spun ceilalţidoar ascultaţi. Continuaţi până când fiecare persoană a prins mingea de cel puţin două ori.

   


Desenearea autoportretului: aceasta este de obicei prima activitate creativă pe care o folosesc psihologii atunci când încearcă să înţeleagă viaţa afectivă a unui copil.

Cel mai important lucru de ţinut minte este să nu-i punem întrebări, ci să facem aprecieri obiective. Aceasta este cea mai bună metodă de a-l face pe copilul vostru să-şi exploreze propriile percepţii şi sentimente.

 

  

  

De exemplu, Claudia era o fetiţă de zece ani care fusese trimisă la mine pentru consiliere datorită timidităţii sale excesive. Activităţile creative sunt deosebit de utile pentru a-i ajuta pe copii să-şi depăşească timiditatea deoarece nu trebuie să vorbească atunci când creează ceva (chiar dacă fiecare copil timid cu care am lucrat tot a vorbit până la urmă). I-am cerut Claudiei să facă un desen cu ea şi, în timp ce desena, eu comentam:

     

Terapeutul: Asta eşti tu?

Claudia: Îhî.

Terapeutul: Faci un desen foarte mic cu tine. Nu ocupă decât un colţişor al colii de hârtie.

Claudia: Îmi place să fie micuţă.

Terapeutul: Bănuiesc că dacă tu eşti mică, nu te va observa nimeni.

Claudia: Exact. Nu vreau ca oamenii să-mi dea atenţie.

Terapeutul: Văd că zâmbeşti în desenul tău. Bănuiesc că eşti fericită, deşi eşti atât de mică.

Claudia: Da, sunt fericită atunci când nu mă observă nimeni.

Terapeutul: Văd că desenezi un câine alături de tine.

Claudia: Ăsta e câinele meu. Îl cheamă Campion, deoarece mama lui a ieşit campioană la o expoziţie de câini.

Terapeutul: Campion pare că e fericit.

Claudia: Da, este fericit când sunt prin preajmă.

Terapeutul: Mă întreb ce altceva vă mai face pe amândoi fericiţi.

Claudia: Ne place să ne jucăm în curte. O să desenez curtea mea.

    

Comentând pur şi simplu autoportretul ei, Claudia era încurajată să se gândească şi să vorbească mai mult despre ea şi lumea ei. În săptămânile care au urmat, Claudia a făcut multe autoportrete, adăugând treptat desenelor ei lucruri care erau importante, iar apoi oameni. A devenit conştientă că a face un desen în care să se reprezinte pe sine era o modalitate de a-mi vorbi despre sentimentul ei de mulţumire de sine.

Într-o zi, a desenat singură un autoportret, cu un cap imens care umplea pagina. „Asta sunt eu într-o zi bună.”, mi-a explicat ea. „Am avut o zi foarte bună astăzi. Am luat cea mai mare notă din clasă la testul de la matematică.” „Bravo”, i-am spus eu. „Pentru asta chiar merită să te dai mare.”

    

Fragment din cartea

Limbajul secret al copiilor. Cum să-ţi înţelegi mai bine copilul

de Lawrence E. Shapiro, pediatru și specialist în educaţia parentală

  

%d blogeri au apreciat: