Tag Archive: Knud Illeris



O problemă căreia a trebuit să‑i fac față în procesul de editare a volumului colectiv a fost modul de aranjare a celor 16 capitole, scrie Knud Illeris în Introducerea la antologia TEORII CONTEMPORANE ALE ÎNVĂȚĂRII. Apoi continuă, prezentând temele și teoreticienii aleși pentru a oferi un tablou cât mai bogat asupra noilor teorii educaționale:

 

Pentru asta am pornit de la dimensiunile învățării pe care le‑am prezentat în contribuția mea. Am pus așadar acest capitol pe primul loc, pentru ca cititorul să poată începe prin a se familiariza cu linia de gândire din spatele structurii cărții.  

 

Învățarea ca întreg

În continuare, am așezat patru capitole care, în moduri foarte diferite, încearcă de asemenea să se refere la și să explice învățarea ca întreg. Acestea sunt primele două capitole scrise de Peter Jarvis și Robert Kegan, care dintr‑o perspectivă existențială, respectiv psihologică, au conturat o teorie generală despre ceea ce este și ce implică învățarea. Acestea sunt urmate de două capitole scrise de Yrjö Engeström și Bente Elkjaer, care sunt mai specifici în abordările lor, având în vedere faptul că reprezintă „școala“ teoriei activității, respectiv cea a pragmatismului. teorii_contemporane_ale_invatariiUrmează apoi două contribuții care, deși au o natură holistă evidentă, sunt într‑o oarecare măsură orientate mai mult spre subiectul clasic al conținutului de învățare, adică a ceea ce este învățat de fapt. Acestea sunt capitolele scrise de două dintre cele mai influente figuri din domeniul contemporan al învățării din America: Jack Mezirow, în calitate de creator al teoriei învățării transformatoare, și Howard Gardner, în calitate de creator al teoriei inteligențelor multiple.    

Stimularea învățării

De aici, mă îndrept spre dimensiunea stimulatoare a învățării, adică abordările teoretice care acordă o atenție specială intereselor, motivațiilor și emoțiilor care stimulează învățarea și dezvoltarea personală pe care o creează învățarea. Eu văd capitolul scris de Peter Alheit, care descrie abordarea biografică a învățării, ca cea mai generală contribuție din acest domeniu. Acesta este urmat de capitolul scris de John Heron, care folosește exemplul învățării pentru a ilustra teoria sa generală a „emoțiilor și personalității“. Mai apoi, vine capitolul scris de Mark Tennant, care discută despre dezvoltarea sinelui în relație cu teorii predominant franceze din curentul postmodernist.  

  

Abordarea interacțională: cultură și societate

Ultimele șase capitole se concentrează pe dimensiunea interacțională a învățării. Trei dintre ele o fac într‑un context pronunțat cultural. Acestea sunt, în primul rând, capitolul scris de Jerome Bruner, care a jucat un rol‑cheie în peisajul american al teoriei învățării pentru mai mult de 50 de ani și care a migrat gradual de la un anumit scientism comportamental către o abordare cultural‑psihologică. Urmează capitolul scris de Robin Usher, care descrie abordările postmoderniste în relație cu învățarea. Apoi vine capitolul scris de Thomas Ziehe, care sapă adânc la baza condițiilor culturale care asigură astăzi scena învățării pentru tineri. Ultimele trei capitole ale cărții se referă la învățarea în context social. Jean Lave vorbește despre abordarea învățării prin practică; Etienne Wenger, care a lucrat îndeaproape cu Lave, prezintă „o teorie socială a învățării“; iar în ultimul capitol al cărții, Danny Wildemeersch și Veerle Stroobants dezvoltă un model care ilustrează modul în care o multitudine de influențe sociale diferite sunt implicate în procesele moderne de învățare. Sper că în acest fel am reușit să creez un volum care poate oferi o privire de ansamblu asupra situației actuale și asupra multitudinii de concepții teoretice asupra învățării, determinându‑i astfel pe cititori să abordeze acest subiect în moduri calificate și diferențiate.

Fragment din 

Teorii contemporane ale învățării. Autori de referință,

vol. coordonat de Knud Illeris

 


teorii_contemporane_ale_invatarii
Invatarea presupune schimbare. Invatam in fiecare zi cate ceva nou, chiar daca nu mai suntem elevi de mult. De aceea, cum invatam mai eficient, cate tipuri de invatare exista sunt subiecte aflate in centrul preocuparilor specialistilor in educatie. Descoperim impreuna invatarea transformatoare, prezentata de Robert Kegan, psiholog si profesor la Harvard.

Ce inseamna invatarea transformatoare?

In general, putem vorbi despre doua tipuri de invatare:

  • Invatarea informativa, in care acumulam informatii si cunostinte sau ne folosim diverse aptitudini, este orientata catre ceea ce stim. Un copil care citeste o enciclopedie despre animale si retine informatii noi despre viata acestora este intr-un plin proces de invatare informativa.
  • Invatarea transformatoare, in care reusim sa schimbam felul in care invatam. Invatarea transformatoare este mai apropiata de sensul etimologic al cuvantului „educatie” (indrumare, crestere). Un copil care este pasionat de istorie si citeste o serie de carti intr-un timp indelungat, ajungand sa isi dezvolte capacitatea de gandire abstracta, este in plin proces de invatare transformatoare. Astfel, poate fi capabil sa isi puna intrebari despre faptele istorice, despre evolutia lor si sa extraga idei si principii noi.

Invatarea transformatoare aduce schimbari legate de increderea in propria capacitate de invatare, de motivele pentru care invata si de stima de sine.

Invatarea transformatoare presupune ca cel care invata sa aiba un anumit grad de autonomie si autoritate, fiind capabil sa isi orienteze procesul de invatare.

Prezentata mai ales in contextul invatarii la adulti, invatarea transformatoare apare si in relatia cu elevii de varste mai mici, intrucat pe masura ce cresc, copiii castiga mai multa autonomie si gandire critica, devenind capabili sa evalueze propriile metode de invatare si propriul progres.

Semnul clar ca invatarea transformatoare a avut loc este trecerea de la a fi modelati de societate la a modela societatea: dupa ce am acumulat o serie de cunostinte despre lume, putem propune la randul nostru noi modalitati in care lumea sa functioneze. De aceea, de cele mai multe ori, invatarea transformatoare este asociata cu varsta adulta, insa apare si la adolescenti, cand acestia trec prin perioada in care isi castiga independenta si isi formeaza atitudini si opinii personale.

Cum identifici un elev autonom?

Iata cum este descris “elevul” autonom, cel care este capabil de invatare transformatoare: este capabil “sa se autoexamineze; sa-si analizeze cultura si mediul cu scopul de a intelege ceea ce simte de ceea ce ar trebui sa simta, ceea ce pretuieste de ceea ce ar trebui sa pretuiasca si ceea ce isi doreste de ceea ce ar trebui sa isi doreasca. Isi dezvolta gandirea critica, initiativa individuala si constiinta de sine ca fiind co-creator al culturii care il modeleaza.”

De ce este important pentru parinti si cadrele didactice sa cunoasca teoria invatarii transformatoare?

Chiar daca la scoala invatarea este in mare parte informativa, atat cadrele didactice, cat si parintii trebuie sa nu piarda din vedere faptul ca scopul educatiei este de a forma un adult autonom, asadar un adolescent si, mai tarziu, un adult capabil de invatare transformatoare. Teoria invatarii transformatoare aminteste cadrelor didactice si parintilor importanta incurajarii gandirii criticeindependentei si initiativei copiilor, trasaturi esentiale pentru un adult responsabil.

De asemenea, invatarea transformatoare aduce….

Citeşte întreaga recenzie pe site-ul www.suntparinte.ro


Teoriile-contemporane-ale-invatariiÎn şcoală, în educaţie, la locul de muncă sau în multe alte situaţii, oamenii adesea nu învaţă ce ar putea sau ce ar trebui să înveţe. Aşadar, mi se pare important să vorbesc, pe scurt, despre ce se întâmplă în asemenea cazuri.

 

Ideea de bază este că în societatea modernă complexă în care trăim, ceea ce Freud numea mecanisme de apărare — care sunt active în interacţiuni personale specifice (cf. Anna Freud 2002) — trebuie neapărat să fie generalizate şi să ia forme mult mai sistematizate, pentru că nimeni nu este capabil să rămână complet deschis la volumul şi impactul imens al influenţelor cu care ne confruntăm în mod constant. (…)

Din acest motiv, în zilele noastre, oamenii dezvoltă un mecanism de sortare semiautomat față de multe influenţe, sau ceea ce psihologul social german Thomas Leithäuser (1976) a analizat şi a descris drept conştienţă cotidiană. Individul dezvoltă astfel unele preconcepţii referitoare la anumite domenii, iar atunci când este pus în faţa unor influenţe din cadrul unui asemenea domeniu, aceste preconcepţii sunt activate astfel încât în cazul în care elementele influenţelor nu corespund cu ele, sunt ori respinse, ori modificate, pentru a se potrivi.

REMINDER: pe 4 decembrie, lansăm colecția Educație și formare

Nu doar volumul, ci şi natura influenţelor pot fi copleşitoare. De exemplu atunci când trebuie să treacă printr‑o schimbare care ar aduce o situaţie nouă într‑un anumit domeniu al vieţii, majoritatea oamenilor reacţionează prin mobilizarea unei autentice apărări a identităţii care necesită multă muncă mai mult sau mai puţin terapeutică pentru a fi depăşită, de obicei printr‑un proces de învăţare transformatoare. Asta se întâmplă cel mai adesea într‑o situaţie neaşteptată de şomaj sau în alte schimbări fundamentale în situaţia profesională, divorţ, moartea persoanelor apropiate şi altele asemenea.

Altă formă des întâlnită de apărare este ambivalenţa, adică, într‑o anumită situaţie, o persoană este dispusă şi, în acelaşi timp, nu este dispusă să înveţe sau să facă un anumit lucru. De exemplu, persoanele care şi‑au pierdut locul de muncă fără să vrea şi fără a avea vreo vină ş tiu foarte bine că ar trebui să se implice într‑un proces de învăţare sau reorientare profesională, însă în acelaşi timp îşi doresc foarte mult ca acest lucru să nu fie necesar. Aşa că ei merg sau sunt trimişi la unele cursuri, însă le este foarte dificil să se concentreze în procesul de învăţare şi folosesc orice pretext posibil pentru a scăpa, mental ori fizic.

În toate situaţiile de apărare de acest fel, învăţarea este obstrucţionată, împiedicată, deviată ori distorsionată dacă cel care învaţă nu reuşeşte să treacă peste această apărare, iar profesorul sau instructorul trebuie în primul rând să încurajeze şi să suporte această schimbare de atitudine şi abia mai apoi să se implice în educaţia îndreptată spre scopul iniţial. În cele mai multe cazuri însă, profesorii nu sunt pregătiţi pentru asemenea activităţi, chiar dacă ele sunt adesea necesare în procesul de învăţare.

Fragment din articolul ”O înţelegere cuprinzătoare a învăţării umane” de KNUD ILLERIS, din vol. colectiv TEORII CONTEMPORANE ALE ÎNVĂȚĂRII

 

   

 


Joi, 4 decembrie, vă invităm la lansarea noii colecții a Editurii Trei ”Educație și formare”, serie coordonată de prof. univ. Lucian Ciolan, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București.

Cu începere de la orele 18, vă așteptăm în librăria Cărturești-Verona din București la o discuție despre cele mai actuale, mai eficiente și mai provocatoare strategii și politici pentru o educație de calitate, pentru optimizarea profesională și pentru sporirea creativității în școală și companii.

Alături de coordonatorul colecției ”Educație și formare” Lucian Ciolan se vor afla:

  • prof. univ. Romiță Iucu, specialist în formare didactică și prorector al Universității din București,
  • antreprenorul în educație Traian Brumă, promotorul ineditului proiect ”Universitatea Alternativă”, precum și
  • directorul general al Editurii Trei Vasile Dem. Zamfirescu, psihanalist și profesor universitar la Universitatea ”Titu Maiorescu” din București

  

3carti_educatie     

Invitații vor prezenta noua serie educațională cu trei cărți dedicate „învățării vizibile” (concept impus de neo-zeelandezul John Hattie), formării inovatorilor, respectiv celor mai influente paradigme educaționale de astăzi, prezentate în cuvintele autorilor lor.

Primele trei volume din seria educațională a Editurii Trei sunt:

Noua colecție ”Educație și formare” pleacă de la ideea că cele mai actuale și mai eficiente idei și tehnici educaționale sunt utile nu doar pentru cercetătorii, profesorii și studenții interesați de științele educației, dar și pentru formatori, mentori, coach-i, consilieri și alți specialiști din largul domeniu al învățării, formării și optimizării personale și profesionale.

Educația și învățarea nu sunt doar treaba școlii. Educația e treaba tuturor, pentru că o Românie  educată se construiește în familie, la școală, în universitate, dar și la locul de muncă, în activitățile de învățare permanentă sau în orice loc și context care poate contribui la o învățare de calitate. Colecția ”Educație și formare” a apărut ca urmare a convingerii că pasul cel mai important în creșterea calității proceselor de învățare în familie, în școală, în corporații sau oriunde altundeva, este  asigurarea unui suport științific și metodologic solid, relevant și actual.

– prof. univ. Lucian Ciolan, coordonatorul colecției ”Educație și formare”

 

%d blogeri au apreciat: