Tag Archive: Karen Zager



Uneori poate fi dificil să faceţi distincţia între problemele „serioase” şi urcuşurile şi coborâşurile normale ale vieţii de adolescent. Amintiţi-vă când eraţi de vârsta fiicei dumneavoastră, sfătuiesc autoarele cărții Adevărul despre adolescente. Experţii răspund la întrebările FETELOR/PĂRINŢILOR.

Cum v-aţi fi anunţat părinţii că ceva era în neregulă sau că aveaţi necazuri? Le-aţi fi spus direct? V-aţi fi închis în camera dumneavoastră? Aţi fi fost mereu deprimată? Aţi fi fost ţâfnoasă şi v-aţi fi repezit la oricine vă ieşea în cale? Vedeţi vreunul dintre aceste comportamente la fiica dumneavoastră? Uitaţi-vă după semne care să indice că purtarea ei s-a schimbat în feluri care vă fac să vă simţiţi „neplăcut”:

  • Este mult mai irascibilă, mai ţâfnoasă sau mai capricioasă decât de obicei?
  • Este mai retrasă, mai izolată sau mai „mohorâtă” decât de obicei?
  • I se schimbă obiceiurile alimentare sau tiparele de somn în mod semnificativ?
  • Comunică noapte şi zi la telefon sau prin e-mailuri cu prietenii ei şi este mai ascunsă în această privinţă?
  • Se sperie mai uşor, ca şi cum ar avea ceva de ascuns, iar dumneavoastră sunteţi pe cale de a afla?
  • I s-au depreciat notele de la şcoală sau comportamentul din clasă?
  • A încetat să mai participe la activităţile ei normale, cum ar fi sporturile sau lecţiile de muzică?
  • I s-a schimbat deodată grupul de prieteni?

Fragment din:

  

Unul sau mai multe dintre aceste comportamente constituie un semnal de alarmă, o indicaţie a faptului că ceva se întâmplă. Cea mai bună cale de a afla ce se întâmplă cu fiica dumneavoastră este să spuneţi:

„Mă întrebam dacă s-a întâmplat ceva. Nu prea pari în apele tale în ultima vreme. Eşti bine?”

O simplă întrebare ca aceasta poate face minuni. Adolescentele sunt adeseori dornice să îşi împărtăşească gândurile şi sentimentele, dacă cineva le întreabă – şi dacă li se promite că, oricare ar fi problema, vor fi ajutate şi sprijinite. Amintiţi-i că, oricât de rea ar fi situaţia, cu cât cere ajutor mai devreme, cu atât mai repede poate fi rezolvată problema. Majoritatea adolescenţilor nu se deschid faţă de părinţii lor deoarece se tem de consecinţe, nu pentru că nu ar vrea ajutor.

O singură avertizare: dacă vă interogaţi fiica pe un ton critic sau isteric, de parcă ar exista un dezastru iminent, ar putea deveni imediat defensivă sau pur şi simplu s-ar putea închide în sine. Aşadar, încercaţi pe cât posibil să păreţi interesată, raţională şi calmă. Prefaceţi-vă, dacă trebuie; scopul este să începeţi un dialog. De exemplu, un baraj critic precum

„Ştiu că se întâmplă ceva. Îmi dau seama când îmi ascunzi lucruri. Tot timpul intri în belele. Ce e în neregulă cu tine? De data asta ce s-a mai întâmplat? Spune. Trebuie să ştiu”

nu vă va duce nicăieri.

De asemenea, ţineţi minte că s-ar putea să primiţi informaţia sau „povestea” pe bucăţi. Puteţi afla o parte acum, altă parte mai târziu. Aveţi răbdare. La un anumit nivel, majoritatea adolescenţilor vor ca părinţii lor să ştie dacă au probleme, astfel încât să poată fi ajutaţi dacă au nevoie. Trebuie să o faceţi pe fiica dumneavoastră să simtă că vă poate vorbi în siguranţă şi uşor.

  
Citește și răspunul la una dintre întrebările ADOLESCENTELOR: Ce să fac dacă iubitul îmi spune să aleg între el şi prietenele mele?

   

Reclame

Zeci de întrebări incomode ale fetelor, dar și ale părinților sunt abordate de psiholoagele Karen Zager și Alice Rubenstein în cartea lor Adevărul despre adolescente. O carte extrem de utilă, o resursă excelentă pentru iniţierea discuţiilor şi înţelegerea dificultăţilor întâmpinate de mame și de adolescente. Iată mai jos trei dintre sutele de întrebări vitale abordate în cartea publicată sub girul Asociației Psihologilor Americani.

***

De ce sunt mereu atât de îngrijorată de greutatea mea? (Gina, de 13 ani)

În timpul adolescenţei, multe fete devin îngrijorate de greutatea lor deoarece societatea noastră pune accentul mai mult pe aspectul fizic decât pe personalitate sau caracter. Majoritatea fetelor nu ştiu că aproape toate fetele câştigă în greutate în timpul pubertăţii. Acest lucru face parte din dezvoltarea normală a unei femei. Dacă treci printr-un muzeu şi te uiţi la statuile ce înfăţişează femei, vei vedea că este normal ca trupurile femeilor să fie pline de „dealuri şi văi”, cum spunea o fată. Corpul unei femei este artă şi este frumos. Deşi este normal să fii îngrijorată de aspectul tău, fii conştientă de faptul că îngrijorarea ta este intensificată de revistele şi programele de televiziune care prezintă femei şi fete ale căror trupuri nu sunt deloc tipice majorităţii oamenilor obişnuiţi. Corpul tău este numai al tău şi este unic, deosebit de cel al mamei, al surorii, al mătuşii sau al prietenelor tale. Cea mai bună cale de a avea grijă de corpul tău este să mănânci sănătos şi să ai o activitate fizică, cum ar fi mersul pe jos, pe bicicletă sau orice altceva te atrage. Personalitatea este cea mai importantă, iar ea iese întotdeauna la suprafaţă, indiferent de forma sau mărimea corpului tău.

 

Ce ar trebui să fac dacă iubitul meu îmi spune să aleg între el şi prietenele mele? (Juanita, de 13 ani)

Primul lucru pe care îl ai de făcut este să afli de ce gândeşte astfel. Întreabă-l – sau întreabă-i pe prietenii lui, dacă el nu vrea să îţi spună. Poate că nu îi plac prietenele tale, iar motivul pentru care nu le simpatizează poate fi ceva ce lui i se pare evident, dar la care tu nu te-ai gândit niciodată. Poate că vei putea face ceva în această privinţă. De exemplu, poate că prietenele tale îl tachinează, iar tu i-ai putea ruga să înceteze. Poate vei afla că este gelos deoarece îţi petreci mult timp cu prietenele tale, iar tu ţi-ai putea împărţi timpul altfel. Poate că aflarea motivului te va determina să hotărăşti că nu este băiatul potrivit pentru tine – de exemplu, dacă tot ceea ce vrea este să îţi controleze viaţa, acaparându-ţi tot timpul.

Al doilea lucru pe care îl ai de făcut este să afli cât de puternice sunt sentimentele lui legate de această chestiune. Uneori, oamenii au sentimente intense legate de un de un anumit subiect şi spun lucruri pe care nu le cred cu adevărat. De exemplu, poate fi nervos din cauza unei situaţii care va trece, sau poate fi doar obosit şi ţâfnos. Unele probleme dispar dacă le acorzi puţin timp.

În cele din urmă, dacă iubitul tău chiar insistă, gândeşte-te cum ar fi viaţa ta fără el. Apoi compar-o cu viaţa fără prietenele tale. Vrei să renunţi la toţi prietenii tăi? Majoritatea fetelor nu vor. Trebuie să te întrebi dacă vrei ca el să fie întreaga ta viaţă. Şi gândeşte-te ce altceva poţi face (cum ar fi, să-ţi faci un nou iubit). Este alegerea ta.

 

De ce fumează adolescenţii, deşi ştiu că nu le face bine? (Pauline, de 16 ani)

Mulţi oameni, nu doar adolescenţii, fac lucruri despre care ştiu că nu le fac bine. Fumatul face rău, dar mulţi adolescenţi nu cred asta deoarece efectele negative asupra corpului pot să nu apară ani la rând. Ei tind să treacă cu vederea faptul că îi face să tuşească şi că respiraţia le miroase îngrozitor. Mulţi adolescenţi (şi adulţi) se amăgesc singuri, spunându-şi că au destul timp să renunţe înainte ca ceva rău să li se întâmple. Problema este că ţigările produc dependenţă, iar atunci când vrei să renunţi, nu este uşor.  Chiar şi consecinţele pe termen scurt ale fumatului pot fi neplăcute, cum ar fi răceli mai frecvente, care durează mai mult.

Mulţi adolescenţi încep să fumeze deoarece cred că este „cool”. Odată ce se apucă de fumat, acesta devine lucrul pe care îl pot face atunci când se adună mai mulţi la un loc. Este o experienţă comună, care îi face să simtă că aparţin unui grup. Fumatul îi face pe unii adolescenţi să se simtă mai maturi. Adolescenţii vor să le fie recunoscută maturitatea, iar adesea simt că părinţii lor şi alţi adulţi încă îi tratează ca pe nişte copii mici. Fumatul este modalitatea prin care unii adolescenţi arată că nu mai sunt copii. Dacă vrei să fii tratată ca un adult, nu vei reuşi asta prin fumat. Dacă aprinzi o ţigară, nu îi vei convinge pe adulţi să te trateze diferit. Fumatul nu este atributul maturităţii, este doar un mod lent şi dezgustător de a te otrăvi.

   

%d blogeri au apreciat asta: