Tag Archive: John Coleman



Ce-i spunem fiicei noastre când ea ne întreabă: „Mami, câţi ani trebuie să am ca să pot începe să fac sex?“

Într-o anumită măsură, răspunsul va depinde de sistemul de valori al părinţilor. Unii vor spune, poate: „Doar după ce o să pleci de acasă“ sau „doar după ce te-ai logodit“. Pericolul în acest caz, desigur, este acela că orice mesaj care sună gen „nu-ţi dau voie“ poate avea efectul contrar, de provocare. Atunci când pun această întrebare, tinerii noştri nu doresc să li se spună că sexul le este interzis. Dacă asta e ceea ce aud, s-ar putea să fie exact semnalul care-i va determina să se ducă şi să-l încerce!

Ceea ce îşi doresc adolescenţii este o discuţie sinceră şi deschisă despre activitatea sexuală timpurie. Aceasta trebuie combinată cu recunoaşterea faptului că, la vârsta de şaisprezece, cincisprezece şi chiar paisprezece ani, ei sunt suficient de mari ca să facă sex şi că, dacă sunt într-adevăr hotărâţi, nu prea are nimeni cum să-i oprească.

Poate că sună cam deprimant pentru părinţii care-şi fac griji în privinţa sănătăţii, a siguranţei şi a binelui adolescentului lor. Totuşi, există multe moduri în care părinţii pot fi de ajutor. Există multe lucruri pe care părinţii le pot face pentru a scoate în evidenţă riscurile unei vieţi sexuale timpurii şi există motive serioase pentru ca tinerii să-i amâne debutul. Sublinierea acestor aspecte de o manieră care să nu fie sentenţioasă poate fi decisivă pentru un tânăr.

Fragment din:

Iată câteva din lucrurile pe care le-am putea spune:

Adolescentii si sexul

  • N-ar trebui să faci sex decât după ce ai siguranţa că poţi avea încredere în persoana respectivă.
  • N-ar trebui să faci sex decât atunci când tu te simţi pregătit sau pregătită. Dacă persoana cealaltă te presează s-o faci – spune nu!
  • N-ar trebui să faci sex decât după ce tu şi cealaltă persoană puteţi discuta şi conveni împreună ce mijloace contraceptive veţi folosi.
  • N-ar trebui să faci sex decât după ce ai siguranţa că poţi gestiona emoţiile şi sentimentele pe care e foarte probabil să le resimţi.
  • N-ar trebui să faci sex decât după ce eşti absolut sigur sau sigură că şi tu şi partenera sau partenerul de sex sunteţi protejaţi de riscul unei sarcini nedorite şi de cel al bolilor cu transmitere sexuală (BTS).

Lista de mai sus nu acoperă nicidecum toate lucrurile care pot apărea în conversaţia cu adolescenţii noştri. Aceste răspunsuri nu se constituie într-un ghid infailibil pentru adolescentul care are nevoie de îndrumare, dar îi vor fi de ajutor.


Atunci când părinţii află despre unul dintre copiii lor că este homosexual, se poate întâmpla să fie foarte supăraţi.

Unii se pot înfuria, interzicându-i propriului copil să mai aibă ceva de-a face cu vreun prieten homosexual. Unii pot ajunge într-o stare de extremă agitaţie emoţională, torturându-se singuri cu ideea că ei sunt de vină şi întrebându-se unde au greşit. Alţii pot refuza categoric să discute situaţia, în speranţa că, dacă închid ochii şi păstrează tăcerea, problema va dispărea de la sine. Toate aceste reacţii sunt perfect de înţeles, dar niciuna nu va ajuta la normalizarea relaţiei cu fiul sau fiica voastră. Haideţi să vedem care sunt câteva din lucrurile pe care părinţii pot să le facă atunci când se confruntă cu o asemenea situaţie.

Adolescentii si sexul

  • CONŞTIENTIZAŢI FAPTUL CĂ NU ESTE SFÂRŞITUL LUMII

Nu-i uşor pentru părinţi sau persoanele de îngrijire să se împace cu descoperirea că adolescentul lor este homosexual. Cu toate acestea, acceptarea realităţii este esenţială, dacă vreţi să fiţi în stare să comunicaţi mai departe cu fiul vostru sau cu fiica voastră.

Fragment din:

La început, poate părea o lovitură cumplită. Sunt oameni care spun că s-au simţit „dărâmaţi“ când au primit vestea. Totuşi, a fi homosexual nu-l transformă pe cel în cauză sau pe cea în cauză într-o persoană chiar atât de diferită.

  • LINIŞTIŢI-VĂ FIUL SAU FIICA, ASIGURÂNDU-L SAU ASIGURÂND-O CĂ RĂMÂNE ÎN CONTINUARE COPILUL PE CARE-L IUBIŢI DIN TOT SUFLETUL

Motivul pentru care tinerilor le vine atât de greu să le spună părinţilor că sunt homosexuali este acela că se tem de o reacţie de respingere. Spaima lor cea mai mare este că mama sau tata îi va alunga de acasă sau că nu va mai vrea să-i susţină. Lucrul de care tinerii au cel mai mult nevoie — mai mult decât de orice altceva! — într-un asemenea moment este să ştie că părinţii lor îi acceptă aşa cum sunt şi că vor continua să-i iubească şi să le poarte de grijă.

Dacă vă vine să vă respingeţi fiul sau fiica din cauza orientării sale sexuale, mai gândiţi-vă o dată! O ceartă serioasă, o ruptură creată în momentul în care aţi aflat despre homosexualitatea copilului vostru, va crea o rană care nu se va vindeca prea uşor.

  • CEREŢI SĂ LE CUNOAŞTEŢI PARTENERUL

Un semn clar pe care părinţii pot să-l dea pentru a arăta că au acceptat sexualitatea copilului lor este prin a dori să-l cunoască pe partener sau pe parteneră. Poate că nu întotdeauna va fi un gest adecvat, deoarece, în mod evident, vor exista cazuri în care nu se pune problema unei relaţii stabile. Totuşi, în situaţia în care fiul sau fiica voastră are o relaţie stabilă, cu o persoană foarte specială, atunci faptul că o primiţi cu braţele deschise la voi în casă poate părea un pas uriaş spre împăcare şi acceptare.

 

%d blogeri au apreciat: