Tag Archive: Isteria



Miercuri, 5 noiembrie, va asteptam cu ceai cald si teme fierbinti la cele 6 ateliere ale Saptamanii Psi, raspandite in toate colturile tarii.

Gazda intalnirilor va fi reteaua de librarii Carturesti. Intrarea e libera, iar workshopurile debuteaza la 18.30. In plus, cartile de psihologie ale Editurii Trei vor fi reduse cu 25% pe parcursul  saptamanii. ”Desfasuratorul” zilei arata cam asa:

  • Analiza viselorBucuresti (Verona): N-a trecut nici o luna de cand a aparut la Editura Trei cea mai proaspta traducere din opera lui C.G. Jung – e vorba de seminarul analistului elvetian Analiza viselor. Aceasta carte va fi si pretextul de la care va pleca discutia la care vor lua parte: 
profesoara universitara Mihaela Minulescu, liderul scolii romanesti de psihologie analitica, alaturi de Silviu Dragomir (director al Editurii Trei) și Sofia-Manuela Nicolae, terapeuta jungiana si redactor la aceeasi editura).
  • Timisoara (Mercy): Eticheta de ”isterie” a fost scoasa de zeci de ani din manualele de psihiatrie. Psihanalistul londonez Christopher Bollas sustine intr-o carte recent tradusa de Ed. Trei ca isteria ar fi inca ”printre noi”, doar ca poarta alte nume (”borderline”, de pilda). Aflati ce crede si terapeutul format in analiza existentiala Ali Baeram. Tema atelierului sau este: Isteria noastra cea de toate zilele.
  • Brasov: Cadre didactice la Universitatea ”Transilvania”, specialistele in psihologie Laura Elena Nastasa (cu formare in terapie experientiala) si Camelia Truta (cu experienta in psihologia educatiei) vor pune pe tapet un subiect de care fiecare s-a lovit macar o data in viata: Invatarea seninatatii fata in fata cu santajul emotional.
  • Constanta: Psihoterapeut, dar si prodecan al Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei (Univ. ”Ovidius”), Rodica Enache va aduce in discutie Experienta maternitatii – consiliere psihologica si postnatala.
  • Iasi (Palas): Una dintre prejudecatile de care participantii la Saptamana Psi se vor dezbara cu siguranta este aceea ca trebuie sa fii ”nebun” sau ”cu probleme” ca sa mergi la psiholog. Nu intamplator psihoterapeutele Nicoleta Dumitru si Andreea Muraru si-au intitulat tema atelierului: Ratacirea in normalitate. Cand apelam la terapie?
  • Cluj (Iulius Mall): Specializat in tulburari de spectru autist, psihologul Ovidiu Damian va discuta despre o tema sensibila, dar care merita adusa in spatiul public: Consilierea parintilor care au copii cu dizabilitati.

 


IsteriaDespre această maladie scrie, cu rigoare, originalitate şi solid suport empiric britanicul Christopher Bollas în masiva lucrare intitulată simplu Isteria, notează Valentin Protopopescu în Observatorul cultural.

 

Cine este autorul acestui important volum? Ei bine, Christopher Bollas chiar e un personaj şi o personalitate a psihanalizei contemporane. Domnia sa a trecut graniţa dintre realitatea maladiei psihice şi naraţiunea ficţională, căci s-a exercitat cu mare succes ca romancier şi dramaturg. S-a format la Institutul Psihanalitic londonez, a lucrat în cadrul celebrei clinici Tavistock, i-a avut ca maeştrii pe John Bowlby, André Green, Jean-Bertrand Pontalis şi Janine Chasseguet-Smirgel, dar a fost şi un apropiat al lui Michel Foucault şi René Girard. Născut în California, a devenit britanic prin adopţie şi formaţie, iar apoi s-a nutrit din spiritul marii culturi franceze postbelice – teribilă formula evoluţiei sale existenţiale, nu-i aşa? Bollas, autor prolific, a cunoscut însă celebritatea graţie cărţii The Shadow of the Object, din 1987, una în care a răsturnat perspectiva kleiniană cu privire la sofisticatul concept al relaţiei de obiect.

În lucrarea intitulată Isteria, Christopher Bollas îl reinterpretează pe Freud într-un punct central al teoriei sale psihodinamice. Britanicul, de acord cu anumite idei freudiene referitoare la isterie, intervine şi le nuanţează pe altele, plecînd de la o abordare holistă, de ordin integrativ, în care include mai multe registre ştiinţifice. Ideea de bază este că istericul este captivul mental al unei biologii corporale pe care o repudiază.

De aici drama sa, căci el este, în plan psihic, un copil prizonier în trupul sexual al unui adult. Bollas observă, pe bună dreptate, că sexualitatea este o traumă primară, una fundamentală în măsura în care maturizarea pulsiunilor erotice atrage după sine deflagrarea relaţiei cu mama. Reazemul capital, figura maternă ca protector infailibil, este dislocat, pentru că erosul transformă maternitatea într-un obiect manipulabil în primul rînd de către tată. Văduvit de securizarea dăruită de prezenţa mamei asexuate, copilul trezit la sexualitate nu doar că suferă trauma de a descoperi în mamă posesiunea erotică a figurii paterne, dar se descoperă pe sine în direct conflict de dorinţă cu tatăl, în disputa asupra posedării obiectului sexual matern. Situaţia psihică este tragică, una fără ieşire, de unde şi suferinţa istericului, un inocent minat de propria-i sexualitate, de care se apără prin refulare sau printr-o înscenare ritualică lăuntrică.

Bollas s-a sprijinit în edificarea teoriei sale asupra isteriei pe ideile şcolii britanice a relaţiilor de obiect, una de obedienţă kleiniană şi winnicottiană, dar şi pe viziunea lui Jacques Lacan cu privire la simptomatologia istericului. Şi pentru că a promovat această perspectivă plurală asupra fenomenului ca atare, căci defineşte isteria ca maladiv univers psihic de o complexitate tulburătoare, el este de părere că ar exista o suprapunere între heterogenitatea manifestării isterice şi bogăţia deconcertantă a simptomatologiei de tip borderline. Border-ul de azi este istericul de ieri, la fel de derutant, la fel de nefericit, la fel de spectaculos.

Citiți întreaga recenzie în Observatorul cultural.

 


La începutul analizei, pacienta s‑a purtat cumsecade timp de câteva şedinţe. Apoi, brusc, a izbucnit în atacuri verbale acide şi provocatoare, pentru care şi‑a cerut scuze.

Stewart a înţeles aceste izbucniri drept testări precaute ale aptitudinilor sale. Apoi ea a devenit mai infantilă şi a înregistrat treceri la act corporale în timpul şedinţelor, încercând să‑l apuce de penis. O lungă perioadă de timp a fost preocupată de organele genitale ale psihanalistului şi când încerca să i le apuce, era cuprinsă în braţe de către acesta.

Fragment din:

IsteriaStewart nu scrie acest articol pentru a discuta per se despre isterie, ci se centrează pe problemele de gestionare a acestor cazuri. El notează că există anumiţi pacienţi — şi această tânără este una dintre ei — pentru care intervenţia verbală nu s‑a dovedit suficientă şi pentru care a fost nevoie de o formă fizică de susţinere. El menţionează, dar nu detaliază contratransferul, însă nu este greu de imaginat, după descrierea făcută pacientei, prin ce tumult a trebuit să treacă în timpul analizei ei. Putem considera că intervenţia lui fizică a fost o acţiune simbolică importantă, pentru că a pus corpul celuilalt la dispoziţia pacientei, în scopul legării stărilor psihice sexuale.

În cursul regresiei din timpul tratamentului, pacienta a dezvoltat idei halucinatorii despre sexualitatea ei, pe care le putem înţelege drept un efect inevitabil al sexualităţii asupra unei minţi disperate s‑o evite. Prin urmare, analistul trebuie să lege sexualitatea — ceea ce Stewart face prin îmbrăţişarea pacientei sale — astfel încât să‑şi poată găsi o altă cale de exprimare, ceea ce se şi întâmplă în acest caz, pacienta îndreptându‑se spre desen şi pictură ca mijloace de autoexprimare. (…)

Această pacientă şi‑a revenit în urma analizei, s‑a căsătorit şi şi‑a găsit o profesie, iar raportul de caz se încheie cu exprimarea dorinţei ei de a avea copii. Stewart abordează controversa din jurul unora dintre tehnicile sale — mai ales strângerea în braţe — dar nu discută ceea ce este evident, probabil, pentru orice cititor, şi anume faptul că pentru a avea succes cu acest tip de pacienţi, est nnb e nevoie de un mare discernământ clinic. Pentru fiecare dintre aceşti pacienţi a căror analiză se încheie cu un succes, există, din păcate, prea mulţi care nu beneficiază de acelaşi rezultat, probabil din cauza lipsei de experienţă a analistului în această zonă. Dar şi nevoia inconştientă a istericului malign de a sabota travaliul insightului, al „intuiţiei profunde“, poate contribui, din nefericire, la aceste eşecuri.

  

%d blogeri au apreciat: