Psihologii nu sunt poeţi

Dar unii dintre ei pot fi surse de inspiraţie. Iuliana Alexa a consemnat peste treizeci de interviuri cu psihologi şi psihoterapeuţi români, o categorie profesională discretă în societatea românească.

Intervievatoarea însăşi menţionează în prefaţa volumului: „Sunt cei care nu apar în presă, de obicei, care, prin natura meseriei, cultivă discreţia, dar care au de spus lucruri mult mai interesante şi mai importante decît cei care populează spaţiul media mainstream. Sunt cei care gândesc aplicat la realitate, care pot oferi soluţii sau care te ajută să le vezi şi singur. Cred că ei fac realmente lumea un pic mai bună şi mai deşteaptă.” Tematica interviurilor este la fel de diversă pe cît este paleta orientărilor psihoterapeutice ale profesioniştilor invitaţi: de la educaţia copiilor, la adulter, relaţiile reuşite sau nefericite, de la depresie la educarea optimismului, de la singurătate la criza vîrstei de mijloc. Prin urmare, toate temele vieţii umane, care pot pune o persoană în dificultate sau îi pot oferi resurse pentru a se dezvolta.

Un simplu interviu nu produce schimbare, dar poate confirma unele idei pe care le avem sau poate însemna acel declic care să ducă la schimbare. De exemplu, Ion Vianu subliniază că „nu există izvor mai mare de nereuşită şi amărăciune ca angajarea pe o cale care nu ţi-e proprie”(p. 114), într-o discuţie despre autenticitate, caracter şi viaţă împlinită. Pe de altă parte, Vasile Dem. Zamfirescu, vorbind despre nevroza românească, arată cum calea proprie a românilor, ca manifestare a resentimentului social general, este de a lucra nu pentru binele propriu, ci pentru răul altuia.
În contrast cu multe din comentariile psihanaliştilor (care constituie, se pare, procentul cel mai mare de terapeuţi intervievaţi), unii văd lucrurile mai simplu (şi în acelaşi timp, atît de complex!): „copiii moştenesc de la tată comportamentul sexual” (p. 106), iar atractivitatea se învaţă.

Oricare ar fi forma sub care se prezintă cunoştinţele psihologice actuale, unele lucruri sunt constante:
– Starea de bine se învaţă
– Un interior „amenajat” prin conştientizarea de sine şi acceptare previne depresia şi moderează reacţiile la stres
– Mintea şi corpul nostru transmit mesaje corecte în ceea ce ne priveşte, de cele mai multe ori, dar ţine de noi să facem interpretarea
– Iubirea se învaţă, iar inteligenţa fără emoţie nu ne duce prea departe
– Singurătatea poate fi o decizie asumată
– Fiecare perioadă social-istorică are o modă în patologie. În meniul contemporan: atacurile de panică.
– Traumele interioare sunt oportunităţi de învăţare
– Hipercontrolul este sursă de nefericire

Prin urmare….

Citește continuarea recenziei scrisa de Mihaela Butnaru pe Bookblog.ro

Care e filmul preferat al lui C.G. Jung?

Dr. Schmitz: Dacă introvertul îşi arată partea sa cea mai urâtă, aceasta se datorează faptului că umbra sa este extravertă?

Dr. Jung: Da, el aşteaptă atât de mult, încât umbra a făcut deja pasul greşit atunci când el deschide gura să vorbească. Aveam un prieten introvert care întotdeauna ezita şi aştepta, aşa că gura lui începea să vorbească înainte ca el să fie gata şi întotdeauna spunea ce nu trebuie. Student fiind, trebuia să-i facă o vizită vestitului şi bătrânului Virchow. (1) Era foarte emoţionat şi se gândea la el ca la un rinocer cu două coarne. Intră tremurând în birou, făcu o plecăciune şi murmură: „Mă numesc Virchow”. „O, dar ai acelaşi nume ca şi mine”, îi spuse bătrânul. Apoi, prietenul meu observă că umbra lui vorbise mai întâi şi stricase lucrurile, aşa că intră în pământ. Cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată a fost Studentul din Praga. Arată separarea dintre omul conştient şi umbra lui, umbra mişcându-se singură. În cazul acesta, omul şi-a dat cuvântul de onoare că nu-şi va ucide adversarul în duel. Apropiindu-se de locul duelului îşi întâlni dublul venind din sens opus şi ştergându-şi sabia de sânge pe iarbă. Începură să i se trezească anumite bănuieli şi, ajungând la locul duelului, îşi găsi adversarul mort deja. Umbra, neluând în seamă intenţia omului conştient, îi ucisese adversarul.

(1) Rudolf Virchow (1821–1902), patolog german şi lider politic liberal în Berlin.

Fragment din Analiza viselor, de C.G. Jung

  

E greșit să-i zici copilului: ”A fost doar un vis, puiule!”

Combinând psihologia abisală a psihiatrului și psihologului elvețian Carl Gustav Jung (1875-1961) cu neuroștiința modernă și teoria evoluționistă, autorii cărții Visele copiilor încearcă să construiască o imagine cât mai corectă a relației copil-vis-adult insistând, prin exemple și teorii susținute din punct de vedere științific, pe însemnătatea viselor.

Fie că e vorba de capitolele despre visele din copilăria timpurie (între trei și cinci ani), din copilăria medie (între șase și nouă ani) și cea târzie (de la nouă ani în sus), fie că e vorba de cele care fac referire la povești (cărți) pentru copii care au legătură cu visele (inclusiv “Harry Potter”, a lui J.K. Rowling), sau de cele despre neuroștiință și imaginație, cartea încearcă să-i convingă pe oamenii de orice vârstă și educație că visele nu sunt niște povești confuze și absurde produse în somn, ci semnale care ne pot arăta cum va evolua la un moment dat personalitatea și viața noastră și chiar lumea din jur. (…)

Atâta vreme cât visele “pot anticipa situații dificile cu care copiii se confruntă adeseori în viața de zi cu zi și îi pot îndruma spre reacții creative”, cei mari – cred autorii – trebuie să-i încurajeze pe aceștia în a avea o atitudine pozitivă față de vise. E stupid, cu alte cuvinte, să-i zici copilului care încearcă să-ți povestească ceea ce a visat: “A fost doar un vis, puiule!”.  Îi transmiți, fără să vrei, un mesaj negativ despre visul lui și despre visare în general. Îi anulezi potențialul creativ (pentru că visele copiilor sunt surse infinite de creativitate) și îl pierzi din start pe cel mic ca prieten de discuție pe acest subiect. “Vis”, “visare” sunt cuvinte din limbajul copiilor care-i fac pe aceștia să se gândească la locuri și personaje magige, la posibilități nebănuite etc. Întrebându-i despre visul cutare, arătându-te interesat, fascinat de povestea din vis, provocându-l la jocuri artistice gen scrierea unei povestiri, crearea unui desen despre visul respectiv, poți ajunge să comunici mai bine din punct de vedere afectiv cu el, dar îl poți astfel și ajuta să-și învingă temeri, să caute răspunsuri, să vadă altfel lumea.

Citește întreaga recenzie pe Bookaholic.ro

 

 

Autobuzul de jucărie: Cum interpretezi visele copiilor?

Richard povestește:

Aveam un autobuz de jucărie, care alunecase sub frigider și rămăsese blocat acolo. Plângeam și nu îl puteam scoate.

 

Localizarea: Bucătăria casei, un loc familiar. El este singurul personaj.

Expunerea: Își scapă autobuzul de jucărie sub frigider.

Peripeția: Încearcă să îl scoată, dar nu reușește.

Deznodământul (lysis): Nu există. Visul se termină cu el plângând.

Fragment din:

Richard avea șapte sau opt ani când a avut acest vis. Încă și‑l poate aminti, patruzeci de ani mai târziu, împreună cu sentimentele de frustrare și tristețe produse de dilema din acest vis. Este un vis foarte scurt, care seamănă mult cu povestirile copiilor preșcolari, din capitolul anterior. Și poate aceasta este una dintre chei, pentru a înțelege un nivel de sens al visului: îl aduce pe Richard înapoi la un conflict sau o problemă dintr‑o perioadă anterioară.

Deși acum este mai în vârstă, visul îi amintește de problemele nerezolvate dintr‑o altă etapă a dezvoltării lui. Nu apar alte personaje în vis, ceea ce este oarecum ciudat, deoarece în majoritatea viselor mai apare cel puțin un personaj pe lângă visător. Dacă nu apar alte personaje, putem fi destul de siguri că visul nu are legătură cu relațiile sociale și putem fi mai siguri că este legat de problemele fundamentale ale fiecărei ființe umane.

Richard se confruntă cu această problemă singur, fără să primească ajutor din partea nimănui. În cazul unui vis scurt, este extrem de important să studiem cu atenție puținele detalii care reies din povestire. În visul lui Richard, autobuzul de jucărie este în centrul atenției, deși el nu îl vede niciodată. Un autobuz este un obiect mare, un vehicul cu motor care transportă grupuri de oameni dintr‑un loc într‑altul (de exemplu, un copil de la o școală la alta). Un autobuz de jucărie transformă acest obiect mare într‑unul mic, destul de mic încât să devină obiectul de joacă al unui copil. Ca îi cazul oricărei jucării, autobuzul îi dă lui Richard abilitatea de a interacționa cu ceva mare și puternic din lumea adultă, aducând acest ceva la o dimensiune administrabilă pentru el.

În acest sens, jucăriile sunt instrumente de percepție care îi ajută pe copii să înțeleagă cum funcționează lumea. În visul scurt dar extrem de memorabil al lui Richard, el își pierde autobuzul de jucărie sub frigider. Avem aici alt detaliu distinctiv care merită să fie analizat. În majoritatea bucătăriilor, frigiderele sunt obiecte mari, care ocupă spațiu. Funcția lor este să conserve mâncarea, păstrând‑o rece. Ele pot fi asociate în sens pozitiv cu hrana și păstrarea sau, în sens negativ, cu emoțiile negative și sentimentele ascunse. Experiența lui Richard din acest vis se concentrează pe dimensiunile uriașe ale frigiderului: acesta este prea mare ca să poată fi mutat, iar el nu este destul de puternic ca să îl poată mișca. Autobuzul de jucărie i‑a dat puterea de a se juca direct cu un obiect mai mare decât el, dar acum frigiderul i‑a luat această jucărie, amintindu‑i lui Richard că este mic și slab din punct de vedere fizic.

Lipsa lysis‑ului sugerează că scenariul visului nu reprezintă o problemă care poate fi „rezolvată“. El subliniază mai degrabă o situație arhetipală cu care trebuie să se confrunte, până la urmă, toți oamenii: în viață există întotdeauna forțe mai mari și mai puternice care ne pot lua lucrurile la care ținem cel mai tare. Poate să pară un mesaj dur, dar este unul adevărat, o mostră de înțelepciune spirituală pe care mulți adulți nu o apreciază niciodată la adevărata valoare. Pentru un copil de vârstă școlară, un astfel de vis aduce o perspectivă echilibrantă, care face ca Eul aflat în creștere să nu își supraestimeze forța și puterea. Un element semnificativ este că Richard a fost crescut în religia romano‑catolică, o tradiție care pune accentul pe virtutea smereniei în fața lui Dumnezeu. Pe măsură ce Richard a crescut, acest vis l‑a însoțit, amintindu‑i de limitele pe care le are ca ființă umană limitată (fizic, psihic, spiritual).

  

 

Vis, erotism, glume şi moarte – drumul mereu şocant al lui Freud

Sever Voinescu semnează un inedit editorial-documentar în Evenimentul zilei, în care atrage atenția asupra mizelor psihanalizei. Citez din partea de început:

Sigmund Freud a absolvit şcoala de medicină la Universitatea din Viena în 1881, a lucrat în spital următorii ani şi, în 1886, şi-a deschis practica privată specializată în „tulburări nervoase”. În 1899 a publicat „Interpretarea viselor” – moment pe care istoricii specialităţii îl socotesc naşterea psihanaliză. Freud vede visul ca pe un excelent mijloc de înţelegere a proceselor psihice.

Visul este calea regală de pătrundere în adîncul psihicului oricui. Simplist vorbind, există două postulate fundamentale pe care psihanaliza freudiană îşi bazează teoria despre vis. Primul spune că visul este rezultatul integral al trecutului şi nu poate fi socotit o privire prin gaura cheii spre viitor, aşa cum cred cei mai mulţi oameni. Al doilea spune că funcţia esenţială a visului este aceea de a proteja somnul. Aşadar, în vis vor apărea drept satisfăcute cele mai adînci dorinţe în fapt nesatisfăcute, adică reprimate, pentru a ţine psihicul în stare netensionată, relaxată , făcînd, astfel, somnul posibil. Sigur că teoria lui Freud este mult mai amplă, iar cartea din 1899 este extrem de interesantă şi pentru cititorii din afara specialităţii pentru că, în ea, Freud se foloseşte pe sine ca obiect de studiu.

În carte, Freud povesteşte propriile vise, propriile temeri, povesteşte amintirile foarte personale din copilărie precum şi greutăţile vieţii de zi cu zi, (psih)analizîndu-le. Astfel, Freud prelungeşte şi în analiza psihicului pe calea visului o tradiţie mult mai veche a medicinei: autoexperimentul (doctorul se foloseşte pe sine însuşi ca obiect de experiment pentru propriile teorii). În sens medical general, cartea a deschis drumuri pentru că a descris clar şi pentru prima dată tehnica psihanalitică, indicînd direcţiile de interpretare ale viselor pacienţilor. În sens psihanalitic, mulţi biografi ai lui Freud o folosesc cu nesaţ pentru că se vede limpede cum autorul preferă, conştient sau nu, să ascundă anumite aspecte foarte intime ale viselor sale. Cartea a rămas pînă astăzi un fel de Biblie a disciplinei. A cunoscut ediţii succesive încă din timpul vieţii lui Freud şi a fost completată la fiecare apariţie cu comentarii şi cauzistică venite fie direct din practica autorului, fie din aceea a membrilor cercului psihanalitic „de miercuri”, care a început să se reunească acasă la fondator din 1902.

„Interpretarea viselor”, ca şi multe alte cărţi ale lui Freud, apar în româneşte cu ritmicitate la editura Trei, în versiuni de certă valoare ştiinţifică, sub ochiul expert al celui mai prestigios psihanalist român, Vasile Dem. Zamfirescu.

Citiți continuarea editorialului în Evenimentul zilei

 

Ai visat că ești gol-pușcă în mijlocul unui magazin plin de lume? Interpretează-ți visele!

”Gazeta Sporturilor” îți oferă azi volumul ”Întâlnirea cu visele”. Află cum poți să-ți întocmești propriul jurnal de vise, pentru a te cunoaște mai bine.

Vremea cărților de vise ale bunicii a trecut, așa că psiholoaga britanică Ruth Berry îți oferă câteva instrumente psihologice pentru a-ți aminti mai bine ce-ai visat, pentru a ține un jurnal de vise și pentru a ”asculta” cu folos mesajele onirice venite din inconștientul tău. Totul în volumul ”Întâlnirea cu visele. Cum să-ți înțelegi visele și să le folosești pentru dezvoltarea personală”, o nouă carte din seria publicată împreună cu Editura Trei.

Poetă, autoare de povești pentru copii, dar și a două volume introductive în opera lui Jung și Freud, britanica Ruth Berry te învață cum să deosebești un vis anodin de un vis simbolic. Te învață cum să-ți alcătuiești un jurnal dar și un dicționar propriu de vise și cum să folosești tehnica ”asocierilor libere” pentru a descifra mesajul pe care inconștientul ți-l transmite prin aceste vise.

Iată și două exemple.

SĂ VISEZI CĂ EȘTI PRIVIT:

”Acest vis poate să îmbrace multe forme. Să zicem că stai liniștit pe toaletă, după care, brusc, îți dai seama că o mulțime de oameni se holbează la tine. Sau te trezești că ești gol-pușcă în mijlocul unui magazin plin de lume. Visele de acest fel presupun de obicei sentimente penibile, de rușine și jenă. De obicei, ele indică faptul că te simți vulnerabil și expus într-un fel sau altul, sau, eventual, supus la atacuri din partea celorlalți. S-ar putea chiar să ai un secret care te face să te simți vinovat în legătură cu ceva”.

ZBORUL:

”Aceasta este o altă temă onirică foarte comună. Posibil să te visezi zburând la mare înălțime, ca o pasăre, mult deasupra pământului, de unde poți vedea până departe, sau este posibil să constați că abia dacă te poți desprinde de la pământ. Visele în care zbori sunt adesea legate de ambițiile tale în viață, deci, dacă te ridici mult în înaltul cerului, înseamnă că te descurci foarte bine. Dacă, pe de altă parte, ți se pare greu să te ridici în aer și întâlnești în cale o mulțime de obstacole, atunci poate că a venit momentul să reevaluezi direcția pe care ai ales-o.”

Aparatul lui Freud de capturat vise

Sigmund Freud’s Dream Catching Apparatus c. 1910 (reproducere) de Louis Thompson (sticlă, cauciuc, oţel, plastic)

…ori Sigmund Freud’s Dream Catching Apparatus se intitulează lucrarea masterandului Louis Thompson, câştigătorul Premiului „Charlotte Fraser” 2009 pentru lucrări în sticlă.

Lucrarea a fost prezentată în cadrul expoziţiei anuale a Royal College of Art, Made to Cherish: the Best of British Craft, desfăşurată în perioada 12 noiembrie 2010 – 8 ianuarie 2011 la Contemporary Applied Arts din Londra.

Vezi mai multe fotografii pe site-ul Cafe Gradiva

Vânează-ţi visele!

„Întâlnirea cu visele”, potrivit lui Ruth Berry, „ne ajută să ne dezvoltăm intuiţia, echilibrul interior şi conştiinţa de sine”. Dacă este aşa atunci vânează-ţi visele!

Scriitorul sârb Milorad Paviç aminteşte într-unul din romanele sale de „vânătorii de vise”, sectă iudaică ai căror iniţiaţi puteau calători prin timp, travesând veacurile, folosindu-se de visele celor pe care îi alegeau. Ei ofereau kaganului kazar mesajele care hraneau profeţiile.

Ruth Berry coboară din ficţiune sau literatura de specialitate, combinându-le pe cele două şi trecându-le prin filtrul limbajului comun şi al îndemnurilor obişnuite. O carte structurată în paşi mărunţi asemenea unui manual uşor de mânuit de fiecare cititor-povestitor. Mulţi dintre voi se vor recunoaşte probabil în primii paşi ai cărţii întrucât mai toţi avem tendinţa de a scrie sau mărturisi cuiva despre visele care ne oferă sentimentul unui prag trecut sau viitor. (…)

    

        

Citește aici întreaga recenzie semnată de istoricul Adrian Majuru pe site-ul bucurestiivechisinoi.ro

Cum să ții un jurnal de vis(e)

Copaci = propria ta dezvoltare, probleme de familie.

Mâncare = dulciurile stau pentru lucrurile dulci din viață.

Cârnați = pot fi un simbol falic.

Spălat = a curăța ceva, a da uitării trecutul.

Subsol = partea ascunsă a psihicului, unde depozitezi lucrurile de care te temi, rădăcina problemei tale.

Iată câteva dintre simbolurile onirice trecute în micul dicționar de vise care încheie volumul de psihologie practică Întâlnirea cu visele. Cum să-ți înțelegi visele și să le folosești pentru dezvoltarea personală. Autoarea cărții, psihologul american Ruth Berry, mai are la activ și o scurtă introducere în psihanaliza lui Freud.

Totuși, să nu va așteptați la cine știe ce speculații jungiene sau freudiene în marginea mecanismelor și simbolisticii viselor. Din contră, volumul de față se plasează cumva la mijlocul drumului dintre cărțile de vise ale bunicii și tratatele psihanalitice despre interpretarea viselor.

Cartea Întâlnirea cu visele are o misiune clară: să ne ajute să ținem un jurnal oniric și să putem folosi conținutul viselor pentru conștientiza mai bine sentimentele și problemele de care ne facem că nu știm, dar care revin obsesiv în timpul somnului.

Tehnicile propuse de Ruth Berry pentru interpretarea viselor se apropie cumva de metoda lui Jung de a căuta criterii generale pentru explorarea viselor. Însă, nu a oricăror vise, ci doar a celor care ne-au marcat profund și care de obicei revin în forme și perioade diferite. Un vis banal, fără cine știe ce sens profund, e, de exemplu, cel în care, după o vizită la prietenii care cresc o pisică, visezi că ți-a intrat o felină în casă și și-a vârât mustățile în borcanul de smântână.

Pe de altă parte, există și vise mai semnificative: poți visa că te-ai întors la liceu și ești chinuit cu niște probleme de matematică imposibile, caz în care poate fi vorba de un semnal al inconștientului, observă Ruth Berry:

Visul în care erai la școală s-ar putea să-ți readucă în atenție vechi sentimente de insecuritate, legate de perioada în care colegii de școală se purtau urât cu tine, ba chiar te terorizau.

După ce vei afla cum să-ți interpretezi visele (prin asocieri libere, prin desenarea conținutului viselor, prin apelul la arhetipurile jungiene ale războinicului sau pustnicului etc.), vei putea deveni ”doctorul” tău de vise, adică vei putea folosi semnificația visului, pentru a regăsi echilibrul mintal și psihic.

De pildă mulți visează monștrii, războinici, pustnici sau se visează pe sine într-un corp de sex opus. Spre exemplu, o femeie tăcută și liniștită poate visa că este un războinic viking, la fel cum un temut jucător de rugby se poate transforma într-o gingașă gheișă. Semnalul ar fi că e nevoie de o echilibrare a masculinului cu femininul, văzute ca aspecte psihice prezente complementar în orice ființă umană, aflăm din Întâlnirea cu visele:

Femeia cea tăcută ar putea urma un curs de instruire în abilități asertive, iar jucătorul de rugby ar putea să se apuce să cultive trandafiri. 🙂