B-uri, Q-uri și măsline: cele mai bune SUPLIMENTE pentru tine

După cum veți observa, eu sunt de părere că aveți de câștigat dacă utilizați suplimentele adecvate pentru situația voastră.

Totuși este extrem de important să nu luați această decizie singuri. Găsiți un medic în care să aveți încredere și împreună cu el creați un program care să se potrivească cel mai bine nevoilor voastre.

Pe scurt, acestea sunt suplimentele vitaminice pe care eu le‑aș recomanda pentru următoarele situații:

1. Energie — coenzima Q10, 150 mg, de două ori pe zi; de asemenea și orotat de magneziu, 400 mg, 1–2/zi (acest supliment este important mai ales dacă luați medicamente din grupul statinelor pentru a vă scădea nivelul de colesterol).

2. Sindromul metabolic — crom, 400 de micrograme, mai ales dacă este combinat cu scorțișoară fie într‑o capsulă, fie ca un preparat tipic cumpărat de la supermarket; Bergamet, morcovi mov (voi explica mai multe despre aceștia în capitolele care urmează).

3. Susținere cardiovasculară — s‑a demonstrat că o serie de suplimente aduc beneficii: uleiul de pește sau de semințe de in, cel puțin 4 grame pe zi; de asemenea și tratamentul herbalist cu păducel, 600 până la 1 200 de miligrame pe zi și vitamina E, 500 de unități internaționale de d‑alfa‑tocoferol la ora cinei. De asemenea, vitamina C, 500–1 000 de miligrame, luată împreună cu vitamina E, tot la cină.

Fragment din:

4. Creier — (prevenirea bolii Alzheimer: acid folic, 800 de micrograme; B6, 20 de miligrame; B12, 500 de micrograme pe zi) Brahmi/Ginkgo biloba/fosfatidilserină.

5. Hormoni — s‑a propus o gamă variată de suplimente naturale. Deoarece acesta este un domeniu foarte individual și necesită o supervizare completă din partea unui expert, eu vă sugerez să cereți părerea unui specialist în cazul în care sunteți afectați într‑un mod semnificativ de menopauză sau andropauză.

6. Gastrointestinal — s‑au propus numeroase plante și programe de detoxifiere pentru menținerea sănătății intestinale. Există de asemenea dovezi importante pentru o gamă variată de probiotice.

7. Rinichii — acesta este un domeniu mai delicat și din nefericire au existat persoane cu boli renale grave care au primit sfaturi periculoase de la un mic grup de terapeuți MAC . De fapt există o plantă chinezească rar utilizată, acidul aristolochic, care poate induce insuficiență renală în stadiu final. Dacă există suspiciunea de boală renală, aveți nevoie de o evaluare de specialitate efectuată de medicul dumneavoastră.

8. Pielea — S‑a demonstrat că o serie de suplimente, printre care se numără extractul de măsline, se concentrează în piele. Într‑un studiu s‑a evidențiat o reducere de 40% a ridurilor cu utilizarea unui extract din măsline.

9. Țesuturile conjunctive — În ceea ce privește mușchii, coenzima Q10 este un supliment specific mușchilor și părerea mea este că ar trebui să fie folosit de majoritatea oamenilor cu vârste de peste 40–50 de ani, mai puțin în cazul în care există osup contraindicație medicală.

10. Sângele și sistemul imunitar — de‑a lungul anilor mulți experți au recomandat câteva substanțe cu efecte stimulatoare ale sistemului imunitar. Cred că cea mai bună dovadă există pentru combinația dintre spirulină și extractul din semințe de struguri.

   

Când dragostea merge prost, nimic nu merge bine

Când dragostea nu merge bine, sufletul nostru nu merge bine, iar mintea ne joacă feste. Depresie, anxietate, atacuri de panică, probleme sexuale, stres, alcoolism şi dependenţă de droguri sunt toate tulburări în dialogul nostru cu dragostea. Oricât de simplu ar suna, eşecurile noastre afective sunt la baza teoretică a celor mai sofisticate şcoli de dezvoltare psihologică.

Psihologul american Alon Gratch, identifică în cartea sa Dacă dragostea ar putea gândi şapte tipare care ne împiedică să gasim dragostea şi fericirea.

El ne arată cum să recunoaştem tiparul de relaţie pe care-l repetăm, să acceptăm părţile bune şi părţile rele din relaţiile noastre şi ne ajută să reuşim să ne gândim la relaţiile noastre, atât de pline de sentimente care, uneori, ne copleşesc. Pentru a ne opri din repetarea acestor tipare ale iubirii iluzorii şi a găsi iubirea reală şi durabilă, autorul ne indică trei paşi pe care trebuie să-i urmăm.

***

Ar putea fi acesta un om sau doar o iluzie? Nu, nu ar putea fi iluzie. OVIDIU (fragment din capitolul 2: Dragostea virtuală)

„Originalul Pygmalion – din mitologia greacă a fost un sculptor celebru care îşi încheiase socotelile cu femeile, pe care le considera târfe nedemne de încredere. Totuşi, el avea nevoie de aceste obiecte ale dispreţului său, dorind cu certitudine una cu care să-şi împartă patul. Aşa ca profitând de talentele sale creatoare, a meşteşugit o statuie de femeie, făcând-o mai frumoasă decât ar fi putut fi vreodată orice femeie. Şi, bineînţeles, Pygmalion a sfârşit prin a se îndragosti de propria lucrare.

I-a pus numele Galateea şi a copleşit-o cu flori, cristale, păsari de companie şi haine. Vorbea cu ea, o ţinea în braţe şi o săruta. Pygmalion era acum profin îndrăgostit şi se ruga la Venus pentru o soţie exact ca fata de fildeş. Când i-a sărutat buzele, Pygmalion a simţit că se încălzesc. Apoi, Galateea a roşit, ochii i s-au deschis, şi …o binecuvântată căsătorie a urmat in scurt timp.

Dacă viaţa ar putea imita mitul! De fapt o şi face, dar numai până la un punct. Când suntem îndragostiţi, credem că respectiva persoană este foarte specială, dar de fapt noi ne creăm, de asemenea, o imagine în mintea noastră, astfel încât să ne ofere exact ceea ce avem nevoie. În acest sens, a te îndrăgosti înseamnă a trece cu vederea imperfecţiunile pe care, de altfel, nu suntem prea dornici să le observăm…

Un nas mare, început de chelie, coapse mari, nări mari, ego puternic, sâni mici, sau buzunare mici sunt toate irelevante când ne îndragostim…

Dus la extremă acesta este sindromul Pygmalion, de obicei o caracteristică principală a dragostei virtuale. Suntem îndrăgostiţi de o construcţie prefabricată a propriei creaţii, care are foarte puţin de-a face cu persoana cu care ne întalnim. Din păcate nu ştim asta suficient de devreme în relaţie pentru că, inconştient alegem oameni şi situaţii care complică realitatea…

Dacă sindromul Pygmalion este o extremă, pe cursul potrivit, el duce de obicei, la extrema opusă: sindromul Frankenstein. Ca Frankenstein din cartea lui Mary Shelly sfârşim prin a crea un monstru care se întoarce împotriva noastră. Este posibil ca ea să nu fie o ratată săracă şi cu defecte, până la urmă! Dar adevărul mult mai echitabil este că, inconştient, am vrut să evităm să fim dezamăgiţi … „