Tag Archive: individuatie



Cu ivirea acestui simbol, care poate să apară în formele cele mai diverse, echilibrul dintre Eu şi inconştient este tot mereu restabilit.

Simbolurile de tipul mandalei, care reprezintă o imagine primordială a totalităţii psihice, au totdeauna o formă mai mult sau mai puţin abstractă de prezentare, căci tocmai o ordine simetrică a părţilor şi a relaţiei lor cu un punct central funcţionează în ele ca legitate şi le alcătuieşte esenţa. Orientul cunoaşte astfel de entităţi simbolice încă din vremurile de demult; de pildă acelea numite mandale, ceea ce se poate cel mai bine traduce prin „cerc magic“. (…)

Fragment din:

Jung-JacobiJung a studiat aceste simboluri timp de paisprezece ani, înainte de a se încumeta să le interpreteze. Astăzi aparţin însă domeniului celui mai important al experienţei psihologice, pe care Jung l-a deschis și l-a mijlocit celor care au lucrat sub îndrumarea lui.

Simbolistica specială a mandalei arată peste tot aceeaşi legitate, evidentă în dispunerea şi simetria tipică a elementelor imagistice. Ele sunt raportate în mod clar toate la un centru şi se află într‑un cerc sau un poligon (de obicei un pătrat), prin care vrea să fie simbolizată „totalitatea“. Multe dintre ele au formă de floare, cruce sau roată, cu o tendinţă clară spre cifra patru.

O mandala executată în culori pe pergament, din budismul tantric, care provine de la începutul veacului al XVIII‑lea şi se află în proprietatea privată a familiei Jung, prezintă o dispunere asemănătoare: în centru este înfăţişată figura principală, înconjurată de o floare de lotus stilizată, cu opt petale; fundalul pe care e dispus cercul este alcătuit din triunghiuri în patru culori diferite, care dau în patru porţi reprezentând punctele cardinale şi se completează într‑un pătrat mare, care este, la rândul lui, înconjurat de un cerc, cel al „râului vieţii“. Sub acest cerc mare, care mai conţine încă numeroase figuri simbolice, estereprezentat tărâmul de jos cu toţi demonii săi, iar peste cerc tronează şirul de zei celeşti.

Ceva asemănător este valabil pentru numeroasele mandale care au fost efectuate de către pacienţii lui Jung din imboldul unei „trăiri interioare“.

  


Editura TREI si Institutul Cultural Roman va invita marti, 8 noiembrie, ora 18.00, la o dezbatere pornind de la Cartea Rosie de C.G. Jung, discutie la care vor participa Andrei Plesu, Mihaela Minulescu si Vasile Dem. Zamfirescu, moderati de Horia Roman Patapievici. (Evenimentul are loc la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38, iar accesul publicului va fi liber.)

Pentru a intelege mizele acestei carti speciale, va propun un fragment dintr-un interviu recent acordat de editorul si psihanalistul V. Dem Zamfirescu pentru revista Psychologies in marginea ”Carții rosii”, acest ”Sfant Graal al Inconstientului”, cum l-a botezat ”The New York Times Magazine”:

      

  

  

Care sunt mijloacele de sondare a propriului Sine pe care Jung le foloseste in Liber Novus? Arunca aceasta carte o lumina noua asupra psihanalizei jungiene si a psihanalizei clasice in general? „Autoanaliza“ intreprinsa de Jung cu prilejul scrierii acestei carti este ea un model terapeutic?

V.D.Z.: La prima vedere, Jung, prin utilizarea masiva a analizei viselor, se situeaza in continuare in matca psihanalizei freudiene. Insa visele care-l preocupa si, trebuie s-o spunem, il inspaimanta pe Jung, sunt vise care vin din inconstientul colectiv si pe care intemeietorul psihologiei analitice le numeste „vise mari“. In mod evident, noua este analiza produselor spontane ale imaginatiei (viziuni), care va da continut metodei specific jungiene, numita „imaginatie activa“. Dificultatea metodei consta in a controla rezistentele care se opun fluxului produselor imaginatiei alimentate de inconstient, ceea ce Jung reuseste din plin, nu fara dificultate si emotii negative. Apelul la imaginatia activa a devenit o metoda curenta in psihanaliza jungiana.

Ce portret (inedit) al autorului se contureaza prin publicarea acestei lucrari? Vedem acum un „alt“ Jung?

V.D.Z.: Daca, pana la Jung, psihanaliza freudiana ne obisnuise cu sondarea inconstientului personal, a acelui inconstient care se formeaza in ontogeneza, inconstient de care este legata nevroza, psihologia analitica ne deschide poarta spre tenebrele inconstientului colectiv, acel inconstient care, dupa Jung, alimenteaza psihozele atunci cand coplesesc eul. Ca deschizator de noi drumuri de acces la inconstient, Jung isi ilustreaza forta psihica deosebita de a se lupta cu psihoza. „Confruntarea cu inconstientul“, despre care vorbeste Jung in Amintiri, vise, reflectii „este de fapt o confruntare titanica cu forte interioare de necontrolat pentru oamenii obisnuiti.“

Desenele, mitologia personala, mandalele lui Jung par, la prima vedere, niste manifestari dispersate ale personalitatii sale inconstiente. Se poate decela un Eu coerent, nou, superior, dincolo de toate aceste fragmente?

V.D.Z.: Fragmentele pe care Jung le „dezgroapa“ prin autoanaliza de mare profunzime sunt menite integrarii in Eu, intr-un proces care urmareste sa-l extinda si sa-l apropie de Sine (Selbst) — arhetipul totalitatii psihice integrate. Daca Eul pierde contactul cu Sinele, atunci apar sentimente de instrainare, de lipsa de sens, chiar depresii, ceea ce ar caracteriza, dupa Jung, viata omului contemporan. Cand Eul si Sinele au o relatie de comunicare optima, se realizeaza ceea ce Jung numeste „individuatie“, adica dobandirea realitatii si sentimentului unicitatii indivizibile in conexiune cu experienta mai larga a umanitatii. Tendinta autorealizarii in sensul de mai sus este inerenta psihicului uman, iar scopul ultim al analizei este tocmai de a facilita acest proces.
  

Citește întregul interviu în ediția online a revistei Psychologies

  

%d blogeri au apreciat: