17 minți ce-au revoluționat teoria învățării

O problemă căreia a trebuit să‑i fac față în procesul de editare a volumului colectiv a fost modul de aranjare a celor 16 capitole, scrie Knud Illeris în Introducerea la antologia TEORII CONTEMPORANE ALE ÎNVĂȚĂRII. Apoi continuă, prezentând temele și teoreticienii aleși pentru a oferi un tablou cât mai bogat asupra noilor teorii educaționale:

 

Pentru asta am pornit de la dimensiunile învățării pe care le‑am prezentat în contribuția mea. Am pus așadar acest capitol pe primul loc, pentru ca cititorul să poată începe prin a se familiariza cu linia de gândire din spatele structurii cărții.  

 

Învățarea ca întreg

În continuare, am așezat patru capitole care, în moduri foarte diferite, încearcă de asemenea să se refere la și să explice învățarea ca întreg. Acestea sunt primele două capitole scrise de Peter Jarvis și Robert Kegan, care dintr‑o perspectivă existențială, respectiv psihologică, au conturat o teorie generală despre ceea ce este și ce implică învățarea. Acestea sunt urmate de două capitole scrise de Yrjö Engeström și Bente Elkjaer, care sunt mai specifici în abordările lor, având în vedere faptul că reprezintă „școala“ teoriei activității, respectiv cea a pragmatismului. Urmează apoi două contribuții care, deși au o natură holistă evidentă, sunt într‑o oarecare măsură orientate mai mult spre subiectul clasic al conținutului de învățare, adică a ceea ce este învățat de fapt. Acestea sunt capitolele scrise de două dintre cele mai influente figuri din domeniul contemporan al învățării din America: Jack Mezirow, în calitate de creator al teoriei învățării transformatoare, și Howard Gardner, în calitate de creator al teoriei inteligențelor multiple.    

Stimularea învățării

De aici, mă îndrept spre dimensiunea stimulatoare a învățării, adică abordările teoretice care acordă o atenție specială intereselor, motivațiilor și emoțiilor care stimulează învățarea și dezvoltarea personală pe care o creează învățarea. Eu văd capitolul scris de Peter Alheit, care descrie abordarea biografică a învățării, ca cea mai generală contribuție din acest domeniu. Acesta este urmat de capitolul scris de John Heron, care folosește exemplul învățării pentru a ilustra teoria sa generală a „emoțiilor și personalității“. Mai apoi, vine capitolul scris de Mark Tennant, care discută despre dezvoltarea sinelui în relație cu teorii predominant franceze din curentul postmodernist.  

  

Abordarea interacțională: cultură și societate

Ultimele șase capitole se concentrează pe dimensiunea interacțională a învățării. Trei dintre ele o fac într‑un context pronunțat cultural. Acestea sunt, în primul rând, capitolul scris de Jerome Bruner, care a jucat un rol‑cheie în peisajul american al teoriei învățării pentru mai mult de 50 de ani și care a migrat gradual de la un anumit scientism comportamental către o abordare cultural‑psihologică. Urmează capitolul scris de Robin Usher, care descrie abordările postmoderniste în relație cu învățarea. Apoi vine capitolul scris de Thomas Ziehe, care sapă adânc la baza condițiilor culturale care asigură astăzi scena învățării pentru tineri. Ultimele trei capitole ale cărții se referă la învățarea în context social. Jean Lave vorbește despre abordarea învățării prin practică; Etienne Wenger, care a lucrat îndeaproape cu Lave, prezintă „o teorie socială a învățării“; iar în ultimul capitol al cărții, Danny Wildemeersch și Veerle Stroobants dezvoltă un model care ilustrează modul în care o multitudine de influențe sociale diferite sunt implicate în procesele moderne de învățare. Sper că în acest fel am reușit să creez un volum care poate oferi o privire de ansamblu asupra situației actuale și asupra multitudinii de concepții teoretice asupra învățării, determinându‑i astfel pe cititori să abordeze acest subiect în moduri calificate și diferențiate.

Fragment din 

Teorii contemporane ale învățării. Autori de referință,

vol. coordonat de Knud Illeris

 

AZI incep Zilele Psihologiei la Sibiu (Librăria Habitus – 17/23 noiembrie)

Libraria Habitus si editura Trei au placerea sa va invite la Zilele Psihologiei, eveniment care debuteaza azi (17 noiembrie) si dureaza pana la sfarsitul saptamanii. Libraria are sediul in Piata Mica nr. 4 din Sibiu.

Cand e cazul sa mergi la psiholog? Cum te poti antrena pentru a vorbi mai bine in public? Cum impaci personajele bune si rele de pe scena din interiorul mintii tale? Care e profilul psihologic al adevaratilor lideri din politica si cultura si cum poti sa-ti redescoperi forta interioara? Iata o parte din intrebarile pentru care cinci psihologi sibieni vor cauta cele mai potrivite raspunsuri in cadrul Zilelor Psihologiei la HABITUS.

Specialisti in psihodrama, psihologie clinica sau psihologie organizationala si de aparare va asteapta in saptamana 17-23 noiembrie la o serie de ateliere axate pe subiecte de interes larg din viata de zi cu zi. Veti putea intra in dialog cu acestia de luni pana vineri, de la orele 18.00, la Libraria HABITUS din Sibiu (Piata Mica nr.4), pentru afla detalii despre dezvoltarea personala, despre terapia de grup ori despre ingredientele care va pot elibera de blocaje interioare, de timiditate si de indecizie.

Intrarea la evenimente este libera, iar cartile de psihologie publicate de Editura Trei sunt incluse in promotia 2+1 gratis

 

PROGRAMUL EVENIMENTELOR

   

1. Denumirea evenimentului: Teama de a vorbi in public.

Invitat: Marius Milcu

Data : 17 noiembrie (luni) – ora 18.00

Specializat in psihologia pentru aparare si siguranta nationala si conferentiar dr. la Universitatea „Lucian Blaga”din Sibiu, Marius Milcu va discuta motivele pentru care ne „blocam” atunci cand ajungem sa vorbim in fata unei audiente mai largi decat familia si cei cativa prieteni. Veti afla, desigur, si caile prin care va puteti „antrena” pentru a duce la bun sfarsit o prezentare sau un speech in fata unui public intimidant. Mai multe despre acest subiect, gasiti si in doua carti practice de la Editura Trei: Comunicarea eficienta. Cum sa le vorbesti oamenilor (C. Turk) si Charisma. Cum sa faci o impresie puternica si durabila (A. Leigh).

 ***

2. Denumirea evenimentului: Minti conducatoare – profiluri psihologice ale liderilor de ieri si de azi.

Invitat: Ciprian Raulea

Data : 18 noiembrie (marti) – ora 18.00 

Celebru pentru teoria „inteligentelor multiple”, Howard Gardner este si un atent observator al liderilor politici si culturali de anvergura, asa cum se reiese din volumul sau Minti conducatoare, tradus de curand la Editura Trei. Aceasta carte constituie si pretextul de la care pleaca specialistul in psihologie organizationala Ciprian Raulea. El va discuta despre ingredientele unui lider eficient si charismatic si despre capacitatea uluitoare a „mintilor conducatoare” de a schimba mentalitati si de a influenta milioane de destine.

***

3. Denumirea evenimentului: Descopera forta interioara: psihoterapie si dezvoltare personala.

Invitat: Mihaela Bucuta

Data : 19 noiembrie (miercuri) – ora 18.00

Psihoterapeuta specializata in psihodrama clasica si lector univ. la Universitatea sibiana „Lucian Blaga”, Mihaela Bucuta va discuta despre scopul ultim al oricarei psihoterapii sau dezvoltari personale – descoperirea fortei launtrice. Cum regasesti vointa, determinarea si motivatia, cum iti asumi si depasesti limitele interioare si cum gasesti resursele pentru o viata cu sens? Iata cateva intrebari pe care trebuie sa si le puna oricine se simte mai tot timpul nemultumit, indecis si fara pofta de viata.

***

4. Denumirea evenimentului: Pe scena teatrului intern: actor, regizor, scenarist. Psihoterapia de grup prin psihodrama.

Invitat: Radu Vulcu

Data : 20 noiembrie (joi) – ora 18.00

Formator in terapia prin psihodrama, Radu Vulcu va vorbi despre felul in care terapia de grup poate activa teatrul intern al individului, teatru care cuprinde personajele interiorizate de-a lungul vietii. De asemenea, va arata in ce fel aceste figuri launtrice aduna fortele noastre emotionale si le reprezinta in obiecte „bune” si in obiecte „rele” care fie stimuleaza si vitalizeaza, fie inhiba si mortifica viata individului. Cei interesati de psihodrama si de metodele specifice de grup, pot gasi sugestii interesante in autobiografia fondatorului psihodramei, Jacob Levy Moreno: Povestea vietii mele,carte tradusa la Editura Trei.

***

5. Denumirea evenimentului: Cand mergem la psiholog? De ce mergem la psiholog? 

Invitat: Aniela Minu

Data : 21 noiembrie (vineri) – ora 18.00 

Psihologul clinician Aniela Minu a pornit campania Si eu merg la psiholog!, dedicata unei dezbateri publice despre mersul romanilor la psiholog. Cand ne adresam unui psiholog/psihoterapeut, din ce motive, ce ne impiedica sa mergem la psiholog, ce se intampla in cabinetul acestuia, cum iti alegi terapeutul potrivit? Toate aceste intrebari sunt puse astazi de tot mai multi oameni care, fara sa sufere de probleme grave, isi doresc sa traiasca mai autentic, mai liber, mai responsabil si in armonie cu ei insisi si cu cei din jur.

Semnele timpurii ale viitorului lider. Cum arată copilăria minților conducătoare?

După știința mea, s-au întreprins puține demersuri sistematice de identificare a semnelor timpurii de leadership. Și totuși, au fost avansate câteva generalizări care par convingătoare.

Viitorii lideri și-au pierdut adeseori tatăl de la o vârstă fragedă. Conform unui studiu, peste 60 la sută din marii lideri politici britanici și-au pierdut un părinte în copilărie, cel mai adesea tatăl. Foarte posibil, copiii care cresc cu ambii părinți își iau indiciile sociale din comportamentul și atitudinile acestora, pe când cei care au fost de timpuriu privați de prezența unui părinte se prea poate să fie stimulați (sau să se simtă constrânși) să-și formuleze propriile reguli și practici, în ceea ce privește chestiunile sociale și cele morale. Bizuiala lor precoce pe propriile forțe e posibil să-i plaseze într-o poziție favorabilă pentru dirijarea comportamentului altora. Filosoful și scriitorul francez Jean-Paul Sartre susținea că, în absența unui tată, individul se vede obligat să-și facă singur propriile alegeri.

Fragment din:

Alt tipar recurent printre viitorii lideri este un set contradictoriu de relații cu părinții. Conform istoricului James McGregor Burns, atât Gandhi, cât și Lenin și Hitler s-au bucurat de o relație pozitivă cu unul dintre părinți și au avut o relație negativă cu celălalt părinte. Stalin a fost răsfățat de mama lui, în timp ce tatăl bețiv îl bătea cu sălbăticie. Predomină deci sentimentele ambivalente, și, se deduce de aici, imboldul de a avea pe mână puterea reprezintă o încercare de a rezolva acest conflict anxiogen. Totul ne face să credem că, în cazul președintelui Bill Clinton, copilăria i-a fost dominată de tensiune parentală: nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic, nu s-a înțeles deloc cu violentul său tată vitreg și a fost din ce în ce mai des chemat să medieze între adulții din casa unde a crescut. Conform relatărilor, el a început să se gândească la o carieră politică atunci când a descoperit, școlar fiind, că e în stare să rezolve conflictele dintre colegii lui.

Unii indivizi posedă trăsături care îi fac să iasă în evidență de foarte devreme. Cel puțin unii lideri charismatici, cum ar fi Charles de Gaulle și John F. Kennedy, sunt binecuvântați cu o înfățișare frapantă, care îi atrage pe ceilalți spre ei. Alții, ca Gandhi sau Hitler, par oameni obișnuiți sau chiar cam urâței. Charisma lor e posibil să-și aibă originea în personalitatea neobișnuită, în felul cum arată sau în cursul remarcabil al vieții lor de până atunci. Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a atras atenția că unii lideri s-au distins tocmai prin faptul că, deși nesocotesc dintotdeauna maniera general acceptată de societate prin care oamenii își ating scopurile, au reușit – în ciuda acestei atitudini de sfidare – să se bucure de succes.

Oamenii de știință au sesizat în rândul liderilor o anume înclinație, încă din copilărie, spre asumarea riscurilor, și o voință de a nu precupeți niciun efort – adeseori în ciuda celorlalți, inclusiv persoane aflate în poziții de autoritate – pentru a-și atinge scopurile. Invariabil prezentă este dorința de a obține puterea – fie de dragul puterii în sine, fie ca mijloc de îndeplinire a unui scop concret. Capacitatea de asumare a riscurilor denotă o încredere că măcar câteodată reușești în ce ți-ai propus; implacabilitatea în fața opoziției reflectă și ea voința de a te bizui pe propriile forțe și de a nu ceda în fața condamnărilor fără drept de apel și a rezervelor exprimate de ceilalți.

Teoria mea privind inteligențele multiple atrage atenția asupra unei piese lipsă din tabloul general al enigmei leadershipului. Așa cum voi ilustra în capitolele următoare, mai toți liderii sunt elocvenți în discurs, iar mulți dintre ei și în scris. Nu doar că au o poveste promițătoare; ei pot s-o spună în mod convingător. Un semn distinctiv al viitorului lider este un grad generos de inteligență lingvistică – altfel spus, capacitatea și înclinația de a folosi bine cuvintele. Când o asemenea inteligență lingvistică este înhămată la jugul unei considerabile inteligențe interumane, avem în față pe cineva cu stofă de comunicator eficace și, poate, un lider promițător.

Pasaje din

Minţi conducătoare.

Istorii de viaţă ale liderilor mondiali,

de Howard Gardner și Emma Laskin

 

    

Cum au reuşit marii lideri ai secolului XX să câştige simpatia a milioane de oameni

De la Margaret Thatcher la Mahatma Gandhi, cartea ,,Minti conducatoare. Istorii de viata ale liderilor mondiali„, aparuta recent la Editura Trei, dezvaluie povestile de viata si filosofiile abordate de opt conducatori foarte populari, care au reusit sa se impuna ca lideri internationali prin strategii diferite de la un caz la altul.

Volumul ,,Minti conducatoare„, scris de Howard Gardner, profesor de psihologie la Universitatea Harvard, prezinta modalitatile prin care un individ ajunge sa fie lider, relatand povestile de viata ale mai multor conducatori ai secolului XX, provenind din domenii diferite – politica, religie, stiinta etc. Cartea vorbeste despre: Margaret Thatcher, Martin Kuther King Jr., Jean Monnet, Mahatma Gandhi, Margaret Mead, J. Robert Oppenheimer, George C. Marshall si Papa Ioan al XXIII-lea. Ca o concluzie comuna tuturor acestor studii de caz, sunt evidentiate sase trasaturi constante ale liderilor:

• povestea,
• auditoriul,
• organizatia,
• intruparea povestii,
• leadershipul direct si indirect,
• competenta experta.

Autorul volumului, Howard Gardner, detine titlul de Profesor John H. si Elisabeth A. Hobbs, predand cursuri de Cognitie si Educatie la Harvard Graduate School of Education. Este, de asemenea, profesor de psihologie la Universitatea Harvard si director al Harvard Project Zero. In 1981 a beneficiat de o bursa a Fundatiei MacArthur, iar in 2011 a primit premiul Printului de Austria pentru Stiinte Sociale. A scris peste 20 de carti, printre care si revolutionara ,,Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences”.

Și un exemplu de portret al lui Margart Thatcher:

”In termeni generali, Thatcher confirma tiparul liderilor viitori care se vad inca de timpuriu drept mana sortii si care manifesta o capacitate de a-i contesta pe cei aflati in pozitii de autoritate. Se cuvine sa remarcam totusi ca, fiind femeie intr-o lume a barbatilor, Thatcher trebuia sa faca o echilibristica delicata intre provocare si subminare distructiva. Ea nu si-a revelat decat treptat personalitatea ambitios-competitiva in fata celorlalti – si, poate, chiar fata de ea insasi”, spune autorul referitor la cea care a fost supranumita Doamna de Fier.

 

Pentru cei care o sustineau, Margaret Thatcher cineva care vorbeste pe sleau si gandeste limpede si departe in viitor, cineva care intruchipeaza virtutea pragmatismului autonom, a omului care sta pe picioarele lui. Tot despre Margaret Thatcher, scriitorul Julian Barnes afirma: ,,In ochii celui cu vederi liberale, ai snobului, ai metropolitanului si ai cosmopolitului, ea avea o mentalitate ingust-limitata, de mic pravalias… Dar pentru cei care o sustineau, era cineva care vorbeste pe sleau si gandeste limpede si departe in viitor, cineva care intruchipeaza virtutea pragmatismului autonom, a omului care sta pe picioarele lui, a patriotului care a vazut ca traiam de mult prea multa vreme pe datorie, din timp imprumutat si bani imprumutati”.

Ca o concluzie cu privire la stilul de conducere al lui Margaret Thatcher, cetatenii sunt dispusi sa-si sacrifice drepturile si prioritatile personale, cel putin temporar, pentru a avea siguranta unui dram de stabilitate si a absentei haosului economic. Thatcher a avut putinta sa profite de o asemenea atmosfera de criza, pentru o vreme, dar aceasta s-a disipat in final, iar eficacitatea Doamnei de Fier a luat sfarsit. Generatiile care urmeaza vor fi insa mai in masura sa-si judece la justa lor valoare contributia ca lider national si lider mondial.

Citește întreaga prezentare a cărții în ziarul Adevărul.

  

Cum recunoști din fașă viitorul lider? Orfan de tată și povestitor remarcabil

Unii dintre liderii promițători pe care i-am studiat erau în mod evident simpatizați de congenerii lor, care le căutau compania încă din copilărie.

Dar mulți alții avuseseră o copilărie marcată de singurătate, de izolare sau de un comportament fățiș antisocial (dacă nu cumva chiar infracțional). Churchill își petrecea mare parte din timp singur, iar Mussolini a fost exmatriculat de două ori din școală după ce și-a înjunghiat colegii. Unii viitori lideri de domeniu, cum ar fi Freud, și-a mărturisit fascinația timpurie față de putere și strategie, pe când alții, ca Einstein, au manifestat în general o completă lipsă de interes față de lumea altor ființe umane.

Și totuși, au fost avansate câteva generalizări care par convingătoare.

Viitorii lideri și-au pierdut adeseori tatăl de la o vârstă fragedă. Conform unui studiu, peste 60 la sută din marii lideri politici britanici și-au pierdut un părinte în copilărie, cel mai adesea tatăl. Foarte posibil, copiii care cresc cu ambii părinți își iau indiciile sociale din comportamentul și atitudinile acestora, pe când cei care au fost de timpuriu privați de prezența unui părinte se prea poate să fie stimulați (sau să se simtă constrânși) să-și formuleze propriile reguli și practici, în ceea ce privește chestiunile sociale și cele morale. Bizuiala lor precoce pe propriile forțe e posibil să-i plaseze într-o poziție favorabilă pentru dirijarea comportamentului altora.

Alt tipar recurent printre viitorii lideri este un set contradictoriu de relații cu părinții. Conform istoricului James McGregor Burns, atât Gandhi, cât și Lenin și Hitler s-au bucurat de o relație pozitivă cu unul dintre părinți și au avut o relație negativă cu celălalt părinte. Stalin a fost răsfățat de mama lui, în timp ce tatăl bețiv îl bătea cu sălbăticie. Predomină deci sentimentele ambivalente, și, se deduce de aici, imboldul de a avea pe mână puterea reprezintă o încercare de a rezolva acest conflict anxiogen. Totul ne face să credem că, în cazul președintelui Bill Clinton, copilăria i-a fost dominată de tensiune parentală: nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic, nu s-a înțeles deloc cu violentul său tată vitreg și a fost din ce în ce mai des chemat să medieze între adulții din casa unde a crescut.

Fragment din:

Unii indivizi posedă trăsături care îi fac să iasă în evidență de foarte devreme. Cel puțin unii lideri charismatici, cum ar fi Charles de Gaulle și John F. Kennedy, sunt binecuvântați cu o înfățișare frapantă, care îi atrage pe ceilalți spre ei. Alții, ca Gandhi sau Hitler, par oameni obișnuiți sau chiar cam urâței. Charisma lor e posibil să-și aibă originea în personalitatea neobișnuită, în felul cum arată sau în cursul remarcabil al vieții lor de până atunci.

Oamenii de știință au sesizat în rândul liderilor o anume înclinație, încă din copilărie, spre asumarea riscurilor, și o voință de a nu precupeți niciun efort – adeseori în ciuda celorlalți, inclusiv persoane aflate în poziții de autoritate – pentru a-și atinge scopurile. Invariabil prezentă este dorința de a obține puterea – fie de dragul puterii în sine, fie ca mijloc de îndeplinire a unui scop concret. Capacitatea de asumare a riscurilor denotă o încredere că măcar câteodată reușești în ce ți-ai propus.

Apoi, liderii par să se fi deosebit izbitor, încă din copilărie, de congenerii lor de aceeași vârstă. Ei au simțit că sunt altfel, și, cel puțin în unele cazuri, că sunt capabili de realizări care le depășeau pe cele ale oamenilor normali. În cazurile în care acest sentiment al deosebirii, al caracterului special, nu a fost un atribut timpuriu, putem identifica momente în care s-a confirmat percepția individului că ar fi fost „ales”. Pentru Martin Luther, momentul s-a petrecut atunci când s-a simțit copleșit de abuzurile flagrante ale bisericii; pentru Martin Luther King Jr., atunci când a descoperit că e capabil să conducă boicotul autobuzelor din Montgomery, statul Alabama.

Teoria mea privind inteligențele multiple atrage atenția asupra unei piese lipsă din tabloul general al enigmei leadershipului, care s-ar putea să fie și foarte importantă. În mod evident, majoritatea liderilor sunt înzestrați în sfera inteligenței interumane – știu foarte multe despre cum să ajungă la alte ființe umane și să aibă efect asupra lor. Știința aceasta, însă, e în pericol să rămână prizonieră înlăuntru, dacă nu există un mod de exprimare a ei. Așa cum voi ilustra în capitolele următoare, mai toți liderii sunt elocvenți în discurs, iar mulți dintre ei și în scris.

Nu doar că au o poveste promițătoare; ei pot s-o spună în mod convingător. Un semn distinctiv al viitorului lider este un grad generos de inteligență lingvistică – altfel spus, capacitatea și înclinația de a folosi bine cuvintele. Când o asemenea inteligență lingvistică este înhămată la jugul unei considerabile inteligențe interumane, avem în față pe cineva cu stofă de comunicator eficace și, poate, un lider promițător.

 

Top 15 noutăți la Bookfest 2014

Grupul Editorial Trei sărbătoreşte 20 de ani la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2014, în perioada 28 mai – 1 iunie 2014, cu lansări de carte şi noutăţi editoriale.

Cărţi editurilor Trei, Pandora M şi Lifestyle Publishing au reducere de până la 30%. De asemenea, peste 50 de titluri vor avea un preţ promoţional de 10 lei. 
Ne găsiţi la Romexpo, în pavilionul C1, standul A16.

Sperând să vă deschid apetitul, iată un TOP 15 al celor mai proaspete apariții din primăvara editorială (catalogul cu toate noutățile, aici: catalog_TREI_bookfest_2014).   

  

            

15. Oraşul abisului de Alaistair Reynolds, carte galonată cu Premiul British SF Association 2002. Oraşul Abisului a cunoscut o utopie de 200 de ani, o „Belle Epoque“ în care tehnologia a avansat până la un stadiu în care implanturile şi nanotehnologia făceau nemurirea viabilă. Apoi a sosit Epidemia Fuziunii….

14. Spune-mi adevărul, doctore!. Răspunsuri uşor de înţeles la cele mai importante şi mai dificile întrebări legate de sănătate de Dr. Richard Besser cu Jeanne Besser. Zdrobind 68 de mituri medicale, autorul răspunde la chestiuni de tipul: Telefoanele mobile cauzează cancerul? Pot să răcesc dacă stau în ploaie? Băuturile carbogazoase îngrașă?… și câte și mai câte!

13. Operaţiunea Serüven. Doi diplomaţi turci la Paris de Stanislas Pierret & Arnaul Littardi. Intriga e cam așa: Ahmed şi Sinan, doi diplomaţi recunoscuţi şi apreciaţi, sunt trimişi în misiune la Paris, pentru a organiza un gradions eveniment cultural de sărbătorire a aderării la UE, eveniment sabotat în mod tragic-comice de potrivnicii aderării. Și la Bookfest, se lasă cu un eveniment (de lansare)!

12. Reţete împotriva îngrijorării. O abordare prin joc a anxietăţii şi fricii copiilor de Lawrence Cohen. O carte scrisă de autorul Rețetelor de jocuri care spune că a constatat ”o creştere semnificativă a numărului de copii care au venit la terapie din cauza fricii, anxietăţii, îngrijorării sau perfecţionismului” și care crede că am putea vorbi chiar de o epidemie…

11. Să nu te întorci niciodată! de Lee Child. „Nimeni nu-l egalează pe Reacher, un împătimit al acţiunii şi al situaţiilor periculoase. Deviza lui: M-am antrenat să transform frica în agresiune.“, scrie Kirkus Review. Versiunea cinematografică a seriei Jack Reacher a fost lansată în decembrie 2012, avându-l pe Tom Cruise în rolul principal.   

  

  

10. De la Filosofie la Psihanaliză & retur. Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir. ”A relaţionat tensionat cu pater-ul simbolic şi de substituţie care a fost Noica. A învăţat germana şi, deşi a tradus din Immanuel Kant, a făcut-o ca un preambul la tălmăcirea marilor texte din Freud şi Jung. A ales etica în locul logicii şi psihanaliza în detrimentul ontologiei. Exact pe dos de cum ar fi preferat conu’ Dinu”, îl descrie Observatorul cultural pe ”eroul” acestei istorii intelectuale.

9. Locuri întunecate de Gillian Flynn (pe care o știți deja din Fata dispărută). „Plasat într-un decor sumbru din Midwest, romanul descrie existenţa sordidă a indivizilor lipsiţi de moralitate într-un stil la fel de fascinant precum cel al lui Truman Capote în Cu sânge rece.”, aprecieză Daily Mail.

8. De 19 ori Katherine de John Green. După Căutând-o pe Alaska, autorul vine cu o nouă poveste plină de umor și de replici deștepte. ”Umorul nebun emană de pretutindeni, de la discuţiile între adolescenţi la observaţiile erudite.“, recenzează teenreads.com. E o carte în care personajul principal vrea să demonstreze Teorema Fundamentală a Previzibilităţii Katherinelor. Hm!

7. Douăzeci şi patru de teste despre iubire şi sexualitate de Louis Janda. Care sunt ingredientele necesare pentru formarea unui cuplu armonios? Ce fel de prejudecăţi pun în pericol împlinirea sexuală? Și cum pot fi prezise şansele pentru o relaţie durabilă? Aflați răspunsurile completând cele 24 de teste (validate științific) propuse de psihologul american.

6. Terapia prin Cioran. Forţa gândirii negative de Horia Pătraşcu. ”Cartea explică într-o manieră convingătoare aproape inexplicabilul: cum îşi obţine gândirea negativă, reprezentată, printre alţii, de Cioran, efectul pozitiv, precum şi modul în care gândirea pozitivă, la modă astăzi, îşi ratează scopul de a învinge depresia”, observă psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu.   

 

  

5. La revedere acolo sus de Pierre Lemaitre, un autor care știe toate trucurile pentru a te prinde în lațul său narativ. „Povestitor înnăscut, Lemaitre conduce abil firul acţiunii şi răsturnările de situaţie. Fiind totodată un omagiu adus lui Dumas şi Balzac, se citeşte pe nerăsuflate”, scrie Les Echos.

4. Românii la psiholog: Interviuri cu psihologi şi psihoterapeuţi consemnate de Iuliana Alexa. Redactorița-șefă de la ediția românească a revistei Psychologies discută despre cuplu, maturizare, parentaj și psihoterapie cu 27 de nume importante ale psihoterapiei românești (Ion Vianu, Irina Holdevici, Vera Șandor, Diana Vasile), dar, ca un bonus, și cu 9 somități din Occident (Franz Ruppert, Nossrat Pesseschkian etc.).

3. Fiul cel bun de Pascal Bruckner. Un surprinzător roman-confesiune: în fiecare seară, sub privirea iubitoare a mamei, ”fiul cel bun” se roagă la Dumnezeu ca tatăl lui să moară. De ce? Pentru că este un soţ violent şi pervers, un antisemit patologic. Fiul său va face totul pentru a nu-i semăna.Va fi studentul lui Jankelevitch şi al lui Barthes, un tată iubitor şi un scriitor de succes…

2. Minţi conducătoare. Istorii de viaţă ale liderilor mondiali a celebrului psiholog american Howard Gardner. Lucrarea psihologului de la Harvard nu este o banală carte despre leadership, ci o abordare nuanțată a traseului, charismei și influenței mai multor lideri ce-au marcat secolul XX: Margaret Mead, J. Robert Oppenheimer, Papa Ioan al XXIII-lea, Martin Luther King Jr., Margaret Thatcher, Mahatma Gandhi etc.

1. EPIC. Legende fantasy de John Adams. Aveți acum traducerea unei antologii de zile mari cu nume impresionante. „O vitrină excelentă a tot ce are mai bun literatura fantasy actuală“, punctează Publishers Week. Îi veți regăsi aici pe George R. R. Martin, Terry Brooks, Ursula K. Le Guin, Robin Hobb, Orson Scott Card, Tad Williams ş.a. Cu acest volum (și cu alte două la fel de noi – vezi aici), Editura Trei lansează o nouă colecție de literatură FANTASY 🙂