„Greşeli de neiertat”

● Philippe Djian, Greşeli de neiertat, traducere din limba franceză de Irina Mavrodin, Colecţia „Fiction Connection“, Editura Trei, 2010.

Un singur cîntăreţ pop elveţian ştiu: Stephan Eicher. Am aflat de el într-o prăvălie de discuri din gara Lausanne unde, acum vreo 12 ani, coborîsem dintr-un tren şi aşteptam un altul. I-am ascultat acolo cîteva piese de pe un disc şi mi s-a părut sympa, la fel ca look-ul său gen Aramis (muschetarul) pe care-l afişa pe coperta albumului.

Anii au trecut şi, iată, îmi cade mai deunăzi în mînă romanul acesta al lui Philippe Djian, autor francez despre care, la o googleală sumară, aflu că este nu doar un scriitor sexagenar de succes, ci şi textier al lui Stephan Eicher. E de bine, mi-am zis, după care, cu un ochi curios şi unul prietenos, i-am citit omului cartea.

Omul e interesant, cartea nu-i rea. Povestea – litorală, familială, tristă – aminteşte de Marea lui John Banville, cu adîncurile ei sumbre. Dar e mai degrabă apatică în privinţa cadrelor exterioare şi mult mai deschisă înspre introspecţia unor trăiri dureroase, măcinate în relaţii ratate. Protagonistul – scriitor sexagenar şi el, aşezat cu casa pe malul oceanului, în Ţara Bascilor, aproape de Pirineii traversaţi cîndva de Hemingway – îşi povesteşte înstrăinarea de soţie şi de fiică, după ce, în urmă cu 12 ani, cealaltă soţie şi cealaltă fiică arseseră de vii, sub ochii săi. Istoria lui e a unei derive trădînd „forţele haotice şi deprimante care orchestrau mersul împleticit, ca de beţiv, al lumii“.

Citeste intreaga recenzie scrisa de Claudiu Constantinescu in Dilema Veche: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/greseli-de-neiertat

In pielea unui sexagenar infantil

Un thriller literar care prilejuieste, de fapt, o meditatie tulburatoare asupra relatiilor de familie, tradarilor si impacarilor.

Romanul din 2009 al scriitorului francez Philippe Djian (nascut in 1949), Greseli de neiertat, porneste de la cateva intrebari importante: ce ramane in urma relatiilor tensionate intre copii si parinti, a dramelor necrutatoare de familie si a vinovatiilor vechi care duc la rupturi sentimentale ireparabile? Cum poti supravietui provocarilor existentiale si cum poti sa traiesti cu sentimentul ca ai gresit?

Personajul principal al cartii traduse de Irina Mavrodin este un scriitor care are sansa sa se salveze prin scris. Retraieste intamplarile, reordoneaza piesele unui puzzle existential dramatic. Intelegerea reactiilor celor apropiati lui este primul pas pe care-l face ca sa mearga mai departe. Iertarea ar trebui sa-i urmeze, dar la ea nu e deloc usor de ajuns…

Scriitorul de succes, pe nume Francis, e lovit de viata in mod crunt. Sotia si una dintre cele doua fiice ale sale au murit intr-un accident tragic, chiar in fata lui. Acum are 60 de ani, locuieste in Belgia, nu a mai scris de mult si a incercat sa-si refaca viata, casatorindu-se a doua oara. Dar iata ca Alice, cealalta fiica a lui, la care tine mai mult decat la orice, dispare brusc, daramand acest echilibru fragil.

«O culme a talentului lui Philippe Djian, care intra in pielea sexagenarului egocentric si infantil, irezistibil dar, in acelasi timp, de neinteles si care face din acest personaj centrul de greutate al unui roman meditativ cu ampla miza estetica si etica: aceea de a exprima greutatile meseriei de a trai si a iubi.» – Telerama

Philippe Djian (nascut la Paris in 1949) este un autor francez extrem de popular, de origine armeana. A absolvit cursurile Scolii Superioare de Jurnalism din Paris. Dupa o perioada de rataciri si joburi rebele, a publicat volumul de povestiri 50 contre 1 (1981), apoi romanele Bleu comme l’enfer (1982) si Zone érogene (1984, aparut in Romania la Editura Pandora M cu titlul Zona erogena). Si-a castigat faima cu romanul 37°2 le matin (1985), dupa care s-a facut celebrul film Betty Blue (1986).