Tag Archive: George W. Bush



Un surprinzător autoportret (al fostului președinte al Statelor Unite, George W. Bush) și un portret (al unei Americi a puterii) se desprind din lectura – palpitantă, de ce să nu recunoaștem – a volumului Momente de decizie.

În aproape 700 de pagini – dintre care 15 sînt un indice de nume, dintre cele mai simandicoase, din lumea politicii și a instituțiilor politice –, avem o privire de ansamblu asupra celor două mandate de The President of the USA ale lui George W. Bush. Cu ocazia asta, am aflat ce e și cu misteriosul W. Vine de Walker și atît.

Bref. Un parcurs existențial la Casa Albă nu este chiar ceea ce a trăit Emil Brumaru la Dolhasca. Ci asumarea, integrală, a puterii. Putere cu „P“, căci responsabilitatea de a conduce SUA și de a influența destinul nu doar al propriului popor, ci şi pe cel al întregii omeniri este uriașă.

Și totuși. Președinții americani sînt și ei oameni, ca și ceilalți. Ca noi toți. Cu emoții și sensibilități – unii pentru femei, alții pentru alcool, nu dăm nume –, cu ambiții și cu multe alte calități care au făcut din niște oameni cu calități evidente lideri politici de mare anvergură. Poate să intervină și conjunctura – Truman, Eisenhower, sau cum asasinarea lui J.F. Kennedy l-a propulsat pe Lyndon Johnson ca președinte. Dar odată instalați la Casa Albă, ei, președinții SUA, devin, din ceea ce au fost înainte, oameni cu responsabilități. Uriașe.

Cele mai emoționante pagini ale acestor memorii – scrise după încheierea parcursului prezidențial – sînt cele legate de atacul terorist de la New York, din 11 septembrie 2001. Cînd o întreagă națiune, cea mai puternică din lume, a fost atacată pe neașteptate. Reacția umană a președintelui american în exercițiu la acea dată – și pe seama căruia au circulat și s-au făcut fel de fel de glume, nesărate deseori – este absolut remarcabilă.

Lupta împotriva terorismului a schimbat toate prioritățile politice. Războaiele din Irak și Afganistan, vînarea criminalilor teroriști în frunte cu Bin Laden sînt pe larg relatate în carte. La Ground Zero, de exemplu, un pompier acoperit de cenușă și praf îi spune direct omului-președinte, la două zile de la atentat: „George, găsește-i pe acești nenorociți care ne-au făcut asta și omoară-i!“. Doar și pentru un astfel de moment merită să fii președinte al SUA. O carte plină și de informații interesante (de analizat rolul – decisiv – jucat de consilierii președintelui, de la Karl Rove la Ari Fleisher).

Recenzie semnată de Cristina Manole și apărută în Observatorul cultural

    

Cât de sincer poate să fie un preşedinte


Daniel Nicolescu recenzează memoriile lui George W. Bush („Momente de decizie”) în Business Magazin. Întreabarea, firească, legată de sinceritatea celui de-al 46-lea președinte american primește un răspuns nuanțat de tipul ”și da, și nu”:

Sinceritate? Da. Atunci când povesteşte nărăvirea sa întru alcool, când evocă paşii tremurători ai vindecării, când ne aduce în faţa ochilor experienţa propriului „drum al Damascului”, felul, deci, în care a ajuns să descopere noimele credinţei adevărate şi să se călăuzească, până şi în cele mai mărunte gesturi, după ele. Pe de altă parte, multe aspecte discutabile – relaţiile familiei Bush în Orientul Apropiat şi relaţiile de afaceri cu clanul Bin Laden, bunăoară – sunt ascunse sub o deasă perdea de uitare.

De asemnea, sunt amintite temele de interes maxim, de la povești de culise de la Casa Albă, la controversata numărătoare a voturilor din Florida, de la victimele urganului Katrina la atacurile asupra Turnurilor Gemene. ”Fragmente de istorie mare, văzute prin ochii şi, parţial, prin sufletul celui care a fost, preţ de opt ani, cel mai important om al planetei”, conchide Daniel Nicolescu.

  

   „Este extrem de bine argumentată. Și după ce afli mărturiile din carte, îţi dai seama că mandatele lui George W. Bush au fost unele importante. Și că Bush, la fel ca Truman, n-a fugit niciodată de provocări.”

– The Weekly Standard

  

  


„Momente de decizie” adună la un loc mărturisirile extraordinare ale celui de-al 43-lea preşedinte american. Spărgând convenţiile autobiografiei politice ca gen, George W. Bush ne prezintă cu o izbitoare onestitate deciziile marcante pe care le-a luat de-a lungul vieţii sale. Și un fragment despre 9/11:

   

Marţi, 11 septembrie 2001, m-am trezit înainte de răsăritul soarelui în apartamentul în care locuiam la Colony Beach and Tennis Resort, lângă Sarasota, Florida. Mi-am început dimineaţa citind din Biblie, apoi am ieşit să fac jogging. Era încă întuneric când am început să alerg pe terenul de golf. Agenţii serviciilor secrete se obişnuiseră să mă vadă făcând acest exerciţiu zilnic; probabil că localnicilor li se părea mai ciudat să mă vadă alergând pe întuneric.

    

Întors la hotel, am făcut un duş rapid, am luat un mic dejun frugal şi am început să răsfoiesc ziarele de dimineaţă. Cea mai importantă ştire era că Michael Jordan îşi relua activitatea şi revenea în NBA. Mai erau un articol despre alegerile pentru primăria New Yorkului şi altul despre un caz de maladia vacii nebune în Japonia.
   
În jurul orei 8:00, am primit raportul zilnic de informare a preşedintelui. Acest raport, care combina informaţiile strict secrete cu o analiză geopolitică amănunţită, constituia pentru mine unul dintre cele mai fascinante momente ale zilei. Informarea din 11 septembrie, făcută de un strălucit analist al CIA, pe nume Mike Morell, acoperea subiecte legate de Rusia, China şi revolta palestinienilor din Cisiordania şi Fâşia Gaza.
    
La scurt timp după raport, ne-am dus să facem o vizită la şcoala elementară Emma E. Booker, prilej de a vorbi despre reforma educaţiei.
    
Pe drumul scurt de la coloana oficială la sala de clasă, Karl Rove m-a informat că un avion lovise World Trade Center. Mi s-a părut cam ciudat. M-am gândit că era vorba despre un avion mic, cu propulsor, care pierduse controlul. Apoi a sunat Condi. Am vorbit cu ea de la un telefon securizat, instalat într-o sală de clasă ce fusese transformată în centru de comunicare pentru delegaţia de la Casa Albă. Mi-a spus că avionul care lovise turnul din Trade Center nu era un avion uşor, ci un aparat comercial de linie.
  
Toţi oamenii, indiferent de culoarea lor politică, ar trebui s-o citească – Bill Clinton    
   
Am rămas uluit. Probabil că avionul avusese cel mai prost pilot din lume. Cum a fost posibil să intre într-un zgârie-nori în plină zi senină? Poate că pilotul făcuse un atac de cord. I-am spus lui Condi să monitorizeze situaţia şi să-i ceară directorului de comunicaţii, Dan Bartlett, să facă o declaraţie prin care să promită sprijinul total al serviciilor federale pentru gestionarea situaţiilor de criză.
  
Am salutat-o pe directoarea şcolii, o femeie prietenoasă pe nume Gwen Rigell. Ea m-a prezentat învăţătoarei Sandra Kay Daniels şi elevilor ei de clasa a doua. Doamna Daniels a început cu clasa un exerciţiu de citire. După câteva minute, le-a spus elevilor să-şi ia manualele. Eu am simţit o prezenţă în spatele meu. Era Andy Card, care s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit la ureche.
   
– Un alt avion a lovit cel de-al doilea turn, a zis el, pronunţând cu grijă fiecare cuvânt, cu accentul său de Massachusetts. America este atacată.
   
     
Fragment din volumul de memorii „Momente de decizie” de George W. Bush.
(Publicat inițial în Ziarul financiar)
      
%d blogeri au apreciat: