Tag Archive: George Arion



După o serie de thrillere care i-au avut ca protagonişti pe comisarul de poliţie Yngvar Stubo şi pe soţia lui Inger Johanne Vik, profiler, Anne Holt a imaginat un alt personaj puternic, Hanne Wilhelmsen, inspector-detectiv în cadrul poliţiei din Oslo.

Abandonarea unor eroi şi inventarea altora este un semn de respect faţă de cititori. Anne Holt nu vrea să se repete, nu doreşte să devină monotonă, obositoare. Eroina din “Fericiţi cei însetaţi” este un tip de anchetator cu totul diferit decât cei prezentaţi anterior, demonstrând capacitatea de creaţie a unei autoare cu mare priză la public, reprezentantă de seamă a “valului nordic”.

Fericiti cei insetatiÎn primul rând, Hanne Wilhelmsen duce o viaţă secretă. Fiind lesbiană, îşi ascunde cu străşnicie relaţia cu prietena sa Cecilie. Această taină îi provoacă multe frământări. Dar nimic n-o împiedică să fie desăvârşită în profesie.

Ca şi în romanul precedent, “Zeiţa oarbă”, are parte de sprijinul procurorului Hakon Sand şi al avocatei Karen Borg, la rândul lor excelenţi în domeniile lor de activitate.
Acţiunea se precipită de la primele pagini. În diverse locuri din capitala norvegiană sunt descoperite bălţi de sânge şi numere de opt cifre scrise pe pereţi. Sunt scene ale unor crime? În cazul acesta unde sunt cadavrele? Sunt farsele unor adolescenţi care folosesc sânge de provenienţă animală pentru a-şi bate joc de forţele de ordine?

După multe investigaţii anchetatorii desluşesc un adevăr cutremurător: numerele respective sunt ale dosarelor unor femei imigrante dispărute. Un ucigaş în serie colindă străzile din Oslo şi suprimă vieţile unor persoane a căror singură vină este aceea de a fi cerut să se stabilească în Norvegia.

Pe fundalul acestei psihoze acţiunea se complică şi mai mult. O tânără este violată cu sălbăticie de un agresor imposibil de identificat. Zadarnic sunt interogaţi vecinii de apartament ai fetei, în van ziarele publică un portret-robot al bărbatului, pistele care duc la el rămân încurcate. Exasperaţi de ineficienţa poliţiei, victima şi tatăl ei îşi încep propriile investigaţii, fiecare pe cont propriu. Doresc să-şi facă singuri dreptate şi, în cele din urmă, dau de urma violatorului, dorind să-l suprime. Între timp şi Hanne Wilhelmsen şi colegii ei au aflat cine este făptaşul şi încearcă să-i oprească pe cei doi să comită o crimă din răzbunare.
Vor câştiga sau nu cursa contra-cronometru în care s-au prins?

Anne Holt întreţine cu abilitate suspansul până în ultima clipă. E unul dintre meritele cărţii. Un altul ar fi alternarea cu măiestrie a pasajelor în care sunt înregistrate tribulaţiile eroilor cu descrierea unor fapte spectaculoase. În sfârşit, scriitoarea cunoaşte cu exactitate poblemele sociale din Norvegia (doar a fost Ministru de Justiţie!) şi creionează un tablou complex al realităţii din această ţară.
Desigur, chiar dacă se bazează pe o documentaţie de încredere, naraţiunea sa rămâne o ficţiune, bine scrisă şi pasionantă.
  

Cronică semnată de cunoscutul autor de literatură polițistă George Arion

și publicată de Jurnalul Național


Gerul se lasă peste capitala Norvegiei şi un bătrân negustor de antichităţi se pregăteşte să îşi trăiască ultima zi din viaţă. Romanul „Vineri, 13” al lui K.O. Dahl, desfășurat la -20 de grade, trece dincolo de intriga polițistă, fiind aruncând o lumină asupra trecutului Norvegiei din perioada ocupației naziste.

Bătrânul înfășurat cu ață roșie

”Kjell Ola Dahl a publicat, din 1993 până acum, nu mai puţin de 11 romane. Cele mai multe sunt romane poliţiste cu accente psihologice. Cariera sa internaţională numără patru titluri traduse în limba engleză. Vineri, 13 a fost publicat iniţial în 2001, iar varianta engleză „The Man in the Window” a apărut în 2008. Inspectorii Frølich şi Gunnarstranda investighează moartea bătrânului Reidar Folke Jespersen, găsit înjungiat într-un fotoliu aşezat în vitrina magazinului său. Faptul că era dezbrăcat lasă puţine indicii pentru criminalişti. Un fir de aţă roşie care înconjoară gâtul victimei şi un cod numeric scris cu cerneală pe pieptul acesteia sunt elemente destul de misterioase pentru o poveste scrisă pentru a captiva”, scrie ziarul Ring.

Povara vremurilor naziste

Într-o cronică din Jurnalul Național, celebrul autor de romane polițiste George Arion atrage atenția asupra complexului fundalul istoric pe care se proiectează intriga thrillerului: ”Astfel se descoperă nu numai asasinul său, dar şi multe amănunte terifiante despre trecutul Norvegiei, despre o perioadă în care această ţară a fost sub ocupaţie nazistă. Vineri, 13 este o istorie cu eroi şi călăi, cu patrioţi şi trădători, cu o poveste de iubire emoţionantă şi cu acte de o cruzime înfiorătoare. Fiecare dintre personaje poartă poveri din alte timpuri, uitate sau neluate în seamă, dar care le lămureşte comportamentul. Proiecţia pe ecranul vast al istoriei asigură acestui roman complexitate şi profunzime, astfel încât o crimă din ziua de azi e legată de tribulaţiile unor oameni de odinioară”.

 


Miercuri, la Librăria Sadoveanu, au fost lansate primele două traduceri din romanciera isalndeză Yrsa Sigurdardottir. ”Cenușă și pulbere” și ”Suflete damnate” (al doilea a apărut cu ediția de miercuri a Gazetei Sporturilor) deschid seria aventurilor detectivistice ale avocatei Thóra Gudmundsdóttir.

     

Lansarea a fost de fapt un prilej pentru a pune sub lupă noul val al romanului polițist scandinav, care ”diferă de thrillerul nordic, unde este mai multă violență” și în care ”fiecare autor își creează propriul său univers, fără să vină neapărat în siajul celebrului Stieg Larsson”, a observat scriitorul de romane polițiste George Arion.

La discuție, au luat parte invitata specială Yrsa Sigurdardottir, criticul Dan C. Mihăilescu, fostul ambasador în Islanda Theodor  Paleologu, mediatizatul polițist Christian Ciocan, agentul literar Simona Kessler, iar din partea ”casei” au fost prezente Magdalena Mărculescu, directorul editorial al grupului Trei, și jurnalista Maria Andrieș de la GSP.

Romanciera islandeză Yrsa Sigurdardottir (care profesează ca inginer în construcții) a vorbit despre paradoxul succesului poveștilor polițiste în niște țări cu o criminalitate ce tinde spre zero.  

E drept că în realitate o crimă clasică islandeză e mult mai puțin subtilă: doi oameni beți se iau la ceartă, unul îl înjunghie pe celălalt și poliția ajunge suficient de repede pentru a-l surprinde pe criminal cu cuțitul în mână. Dar așa ceva nu-ți ajunge nici pentru o povestioară, darămite pentru un roman. De aceea criminalii din romanul polițist nordic nu prea au multe în comun cu cei reali. Important este, totuși, ca localizarea, mediul social și personajele să fie suficient de credibile pentru ca intriga să pară, și ea, verosimilă. În plus, sigur că este mult mai frapantă găsirea unei pete de sânge sau a unui cadavru pe zăpada imaculată dintr-o regiune extrem de pașnică, decât să dai peste un cadavru în mijlocul Libiei.  

  

  

 

Criticul Dan C. Mihăilescu a vorbit despre fragilitatea eroinelor din romanul detectivist nordic, mai ales despre avocata născocită de Yrsa Sigurdardottir:

Literatura polițistă nordică, cu fascinația sa pentru subsoluri și pivnițe, a fost lansată de spărgătorul de gheață Stieg Larsson. După care a urmat un adevărat ”val de feminitate”. Aici Yrsa mi se pare cea mai feminină dintre autoarele traduse până acum, printre care se mai numără Anne Holt, Lisa Marklund și Camilla Lackberg. Atmosfera din romanele ei îmi aduce aminte de serialul ”Midsomer Murders”. La ea nu găsești atât morbid ca în alte romane; personajul ei, Tora, este la antipodul lui hackeriței și virilei Lisbeth din trilogia Millennium. Tora este o avocată divorțată, sensibilă, care are nevoie de încurajări și care îl mai are pe cap și pe băiatul ei care tocmai va deveni tată.

În fine, Theodor Paleologu, fost ambasador în Islanda, s-a arătat impresionat de dragostea islandezilor pentru a depăna povești:

Islanda este un ”paradis al literaților”, pentru că brandul acestei țări este dat de literatură, începând de la celebrele cicluri de saga din Evul Mediu. Reykjavik este orașul cu cele mai bune librării, iar islandezii chiar citesc. Romanele nordice țin de simțul islandez de a spune iarna povești la gura sobei.

   

%d blogeri au apreciat: