Tag Archive: funky fiction


Cometa, Junior și serviciile secrete


„Pentru că am tot întrebat, dar n‑am primit răspuns: unde suntem, mai exact?”

„N‑am cum să‑ţi spun.” Sawyer scoate o bomboană mentolată din buzunarul de la piept, desface ambalajul de celofan şi o plasează între falcă şi gingie. „Dar pot să‑ţi dau câteva indicii, dacă vrei să asculţi, în schimb, propunerea mea.”

„OK”, îi spun. „Mai întâi, indiciile. Şi apoi te ascult.”

„Fostul Bloc Sovietic”, spune Sawyer. „Istorie sălbatică sub conducerea sovieticilor. Ierni năprasnice. Femei superbe, tinere.”

„Tocmai mi‑ai descris toate ţările din fostul Bloc Sovietic.”

„N-am de gând să fiu prea explicit. Şi nu uita că, din când în când, Cuba şi Vietnamul erau şi ele incluse în blocul respectiv.”

„Grozav”, îi spun. „Deci ştiu că nu‑s în Cuba sau în Vietnam. Progresăm uluitor.”

„Şi dacă tot m‑am ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte înţelegerea noastră”, spune Sawyer. „Dacă‑mi permiţi.”

„Dă‑i drumul.”

„Diseară plec la Washington”, spune. „Îţi propun să mă însoţeşti.”

„De ce?”

Sawyer râde. „De ce! De ce!” spune, implorând zidul de beton să‑i împărtăşească nedumerirea. „De ce crezi?”

„Bănuiesc că nu ca să iau cina la Casa Albă.”

„Ca să salvezi lumea, Junior”, spune Sawyer. „Atât, nimic mai mult.”

„De la ce?”

Se holbează, uimit. „Glumeşti, nu‑i aşa?”

„Vrei să spui că mă credeţi?”

„Sigur că da, Junior”, zice. „Te‑am crezut tot timpul. Am detectat chestia aia, C/1998-E1 când ai început să agiţi spiritele şi de atunci am ţinut-o sub observaţie. E adevărat. Se întâmplă. Ai avut dreptate.”

„Şi‑atunci, de ce m‑aţi răpit?”

Sawyer zâmbeşte superior. „Pentru că ţi‑a umblat gura aiurea”, spune. „Ceea ce, după părerea mea, să nu mai zic de părerea multora, care contează foarte mult, a fost o treabă teribil de iresponsabilă. Atât ca persoană privată, cât şi în calitate de cetăţean al Americii.”

„Ce legătură are asta cetăţenia cu faptul de a fi cetăţean american?”

„Ajungem şi‑acolo. Mai întâi, a fost ceva iresponsabil din partea ta ca persoană privată din cauza unor mici efecte secundare precum, ştiu şi eu, zic la întâmplare – agitaţie, panică în masă, daune economice şi legate de infrastructură, prăbuşirea civilizaţiei aşa cum o cunoaştem. Chestii de genul ăsta.”

„Lucruri care nu s‑au întâmplat, evident.”

„E adevărat”, spune Sawyer. Sparge bomboana cu dinţii. „Şi, oricum, a fost un act iresponsabil din partea ta ca american, pentru că, înainte să dai tu din gură despre C/1998-E1, duşmanii noştri habar n‑aveau despre el. Dac‑ai fi fost un patriot adevărat şi te‑ai fi limitat la personalul Agenţiei, am fi câştigat un avantaj de câteva luni, poate chiar ani, ca să deturnăm lucrurile în favoarea noastră.”

„Nu înţeleg ce spui”, îi zic. „Cum şi ce aveţi de gând să câştigaţi de pe urma unei comete care o să distrugă Pământul?”

„Of, maturizează‑te, Junior”, spune Sawyer, plimbându‑se prin celulă. „Am putea concepe sisteme care s‑o rupă în bucăţi mai mici, apoi am putea găsi ţări cu care e foarte probabil să ne aflăm în conflict în perioada impactului şi să ghidăm fragmentele spre ei.”

„Cea mai mare tâmpenie pe care am auzit‑o vreodată.”

    

Fragment din Totul contează! Ron Currie Jr.

  

Reclame

  

Aveaţi impresia că Anglia este un monument al conservatorismului şi al tabuurilor? Credeaţi că dacă Londra este un adevărat Babilon emancipat al culturilor, provinciile au rămas conformiste şi tradiţionaliste? Ei bine, Daniel Davies contribuie la surparea unor asemenea prejudecăţi scriind un roman (Insula voaiorilor) în care localnicii împrejurimilor capitalei britanice dovedesc că au preocupări destul de neconvenţionale, deşi oneste în esenţă, în ciuda stigmatizării morale şi chiar legislative pe care o suferă.

  

 

 

Faceţi cunoştinţă cu Jeremy Sheperd, poreclit Shep, un individ de 39 de ani care trăieşte cu părinţii, la două ore de Londra şi are o slujbă măruntă la serviciul civil de analiza datelor demografice. (…)

Pentru Shep, sexul nu este doar o nevoie fiziologică, adică nu se află la baza piramidei întocmite de Maslow, ci este o nevoie plasată în vârf, o formă de a da sens vieţii, atâta timp cât îţi aduce recompense punctuale şi generoase (spre deosebire de orice altă activitate socială). Aşa ajunge Shep în lumea voaiorilor şi a swingerilor, comunitatea subterană, clandestină care caută plăcerea mai simplă sau mai sofisticată a sexului de ocazie, în grup, fără obligaţii, dar întotdeauna consimţit, prin parcările provinciei supravegheate la tot pasul de camere de luat vederi.

 

 

    

Departe de a fi o preocupare asumată de vagabonzi, drogaţi, nimfomani sau tulburaţi mental, comunitatea swingerilor cuprinde oameni cu cele mai variate rase, vârste, profesii (de la agenţi imobiliari, funcţionari, cântăreţi şi până la pensionari) şi pare să aibă o adevărată cultură care implică forumuri şi mijloace conveţionale de semnalizare şi recunoaştere. Aşa cum surprinde Shep, în cadrul unei partide de sex între swingers domneşte mai degrabă o atmosferă respectuoasă, de bibliotecă, o disciplină, un grad de civilizare care implică adoptarea unui cod al bunelor maniere. (…)

Iar dacă nici poliţia, nici bătăuşii şi nici chiar investigaţia tabloidelor nu îl vor descuraja pe Shep să-şi trăiască visul simplităţii vieţii prin plăcere sexuală, surpriza de la finalul romanului îl va înspăimânta suficient de mult… Până la urmă, chiar şi când ai devenit un exhibiţionist cu experienţă, capabil să întreţii o partidă de sex oriunde şi oricând nu poţi spune şi că accepţi orice fel de partener.

În fond, orice reinventare de sine îşi are limitele ei…

FRAGMENTE DIN RECENZIA LA VOLUMUL INSULA VOAIORILOREd. Pandora M (”LIMITELE REINVENTĂRII DE SINE”, Stere Sever Gulea, libris.ro).

 

Mai citește pe aceeași temă:

Voaiorism într-o lume obsedată de control

”Marie Claire” a acostat pe insula voaiorilor

  

 

Voaiorism într-o lume obsedată de control


Jeremy Michael Shepard – zis The Shep – este o persoană care frecventează „circuitul” exhibiționiștilor, voaiorilor și swinger-ilor. Eroul romanului Insula voaiorilor are 39 de ani și vine dintr-o lume în care a cunoscut succesul, ca editor al unei cunoscute reviste pentru bărbați.

Lovit de o criză existențială, personajul lui Daniel Davies renunță la slujba bine plătită și se mută din Londra în orășelul părinților lui, unde se angajează ca marunt funcționar public.

Inteligent și blazat, dar neafectat – precum personajele lui Houellebecq –, The Shep alege un stil de viață care contrazice canoanele sociale, dar care-i oferă satisfacția de care are nevoie: intră intr-o rețea de swinger-i si ajunge să practice un eros liber consimțit cu perechi de diferite vârste, cu femei și barbati plictisiți de viața monotonă oferită de capitalismul britanic.

Cartea Insula voaiorilor este o meditație nu tocmai liniștitoare despre însăși structura lumii în care trăim, o lume obsedată de control, înspăimântată de alteritate, cu oameni deveniți automate sau doborati de nevroze și cu necesare debușee de „sex alternativ”.

O scriitură limpede, o poveste frumoasă și tristă, iată coordonatele decisive ale acestui excelent roman semnat de talentatul scriitor britanic Daniel Davies.

Citeste si despre alte cărți noi apărute la Pandora M aici: http://www.pandoram.ro/allproducts.php/1/0/

”Cartea viitorului”


Dupa bestsellerul Mere (Pandora M, 2009), Richard Milward revine cu un nou roman, Tablou pentru o poveste de dragoste supranumit de The Times „cartea viitorului”.

Conceput sub forma unui bloc compact si scris parca dintr-un foc continuu, Tablou pentru o poveste de dragoste urmareste drumul spre celebritate al lui Bobby Artistul, oferind in acelasi timp un portret viu si carismatic al unei lumi imbibate de droguri, plina de fantezie si profund disfunctionala.

„Un romancier cu o mare forta emotionala si o maiestrie de neegalat.” Irvine Welsh, The Guardian

Eroii lui Milward, desi pe buza prapastiei, izbutesc, in marea lor majoritate, sa se salveze ca prin miracol de la colaps. Si Bobby Artistul – un fel de Klimt ingenuu –, si Johnnie gasesc taria sa se sustraga drogurilor si mortii, incepand o noua viata, iar partenerele lor, Georgie si Ellen, doldora de iubire, le stimuleaza apetitul pentru existenta si normalitate.

Iata ce-si aminteste autorul despre incercarea sa adolescentina de a debuta pe scena literara:

„Dupa ce am citit Trainspotting a lui Irvine Welsh, am scris si eu, ca replica, o prima carte Insane Doubts, desi habar n-aveam de sex sau droguri, abia daca apucasem sa beau un pic. Am trimis manuscrisul unei edituri, care mi-a raspuns: «Cum dracu’ vrei sa ne convingi ca ai doar …12 ani?». Asa ca mi-am dat foc certificatului de nastere.”

Nascut in 1984, Richard Milward este autorul senzationalului debut Mere (Pandora M, 2009), carte pe care a publicat-o la numai 23 de ani si care devenit un bestseller international, salutat cu mult entuziasm de critica.
 

 

%d blogeri au apreciat asta: