Tag Archive: fumatul


Tao pentru fumători


Puterea lui TaoAcum o să vă ofer perspectiva taoistă despre cauzele rădăcinilor fumatului şi ale dificultăţii de renunţare la un obicei care dăunează.

Tot ce am spus mai înainte despre fumat este valabil, dar face referire doar la sfera operativă, nicidecum la cea fundamentală. Motivaţia fundamentală este următoarea: ţigara ne oferă prilejul de a ne simţi respiraţia. Atunci când inhalezi fumul în plămâni, simţi cum aerul pătrunde în tine. Apoi, când expiri (aerul a lăsat substanţele care se depun pe plămânii din ce în ce mai negri), nu doar că simţi respiraţia, dar o mai şi vezi. Şi poți să te joci cu ea.

Fumatul ne pune în contact cu propria respiraţie, iar respiraţia este principala şi cea mai importantă activitate a omului. Fumatul ne face să ne simţim mai vii, dar cu ce preţ! Chiar cu acela al vieţii. (…)

Dacă vei reuşi să‑ţi controlezi respiraţia, vei reuşi să‑ţi controlezi şi corpul, mintea şi viaţa. O respiraţie bine reglată va aduce regularitate în gândire, emoţie şi acţiuni. Pe scurt: vei avea mai multă energie, mai multă vitalitate şi bună stare şi vei fi mai fericit. Cum aşa? Este posibil, deoarece respiraţia deschide canale prin care poate circula forţa vitală. Acestea sunt rutele din tai chi, despre care vom vorbi pe larg mai încolo.

Practicanţii de yoga, meditaţie sau arte marţiale ştiu cum să‑şi simtă respiraţia şi fără să fumeze. Tot aşa pot fi reglate şi dorinţele — cele de gratificare orală, cele de folosire a mâinilor, cele legate de foc, cele de socializare sau chiar de statut social — fără să‑ţi faci rău sau chiar să te sinucizi pe parcurs. Asta e calea taoistă de renunţare o dată pentru totdeauna la fumat.

Fragment din Puterea lui Tao. Cum să-ţi găseşti liniştea în vremuri tulburi, de Lou Marinoff

 
Reclame

101 hipertensiuneRăspunsul la această întrebare este un da cât toate zilele!

Nu există factor mai perfid care să contribuie la problemele de sănătate ca fumatul. Chiar şi fumatul de trabuc sau pipă este periculos pentru sănătate. În SUA, fumatul este cauza a peste 1 000 de decese pe zi şi a 20% din totalul deceselor.

(…)

Nicotina din ţigări face să crească pulsul şi contractă vasele de sânge, ceea ce poate face să crească tensiunea arterială undeva între 10 minute şi o oră. În mare, o treime dintre toţi pacienţii hipertensivi fumează. Se consideră că nicotina face să scadă eficienţa unor medicamente anti‑hipertensive, în special a beta‑blocantelor. Chiar dacă fumatul nu provoacă hipertensiune arterială permanentă, creşterile temporare ale tensiunii arteriale asociate fumatului se pot dovedi periculoase. Regretatul dr. Thomas Pickering, pe baza monitorizării tensiunii arteriale în ambulatoriu timp de 24 de ore, a demonstrat că, pe parcursul zilei, tensiunea sistolică este cu 5–10 mm Hg mai ridicată la cei care fumează un pachet de ţigări pe zi decât la nefumători.

(…)

Nicotina activează sistemul nervos simpatic şi stimulează secreţia de hormoni (adrenalină şi noradrenalină) în sânge, care nu doar că fac să crească pulsul şi tensiunea arterială, dar pot să provoace şi aritmie. În plus, fumatul face să scadă cantitatea de oxigen care ajunge în ţesuturi şi în organele vitale. Fumatul introduce în sânge monoxid de carbon, aceasta afectând vasele de sânge, permiţând acumularea de colesterol pe artere şi accelerând ateroscleroza. Practic, arterele inimii (coronariene) sunt mai frecvent şi mai grav afectate la fumători decât la nefumători.

Fragment din 101 Întrebări şi răspunsuri despre hipertensiunea arterială

Disonanța cognitivă a fumătorului înrăit


O observaţie interesantă referitoare la fumat este legată de întrebarea de ce încep oamenii să fumeze, având în vedere că primele ţigări sunt extrem de neplăcute.

De fapt, chiar este nevoie de perseverenţă pentru a continua şi pentru a deveni un fumător. Într-un mod asemănător, pe parcursul unei răceli grave însoţite de tuse, este posibil să observăm fumători luptându-se cu dificultatea continuării fumatului. Este nevoie de ceva ambiţie, dar se pare că majoritatea indivizilor se descurcă.

Motivul pentru care cineva începe să fumeze are de-a face cu chestiuni sociale şi cu personalitatea individului. Din punct de vedere social, accesibilitatea ţigărilor este un factor care influenţează începutul şi continuarea fumatului de către cei tineri. Este posibil ca factori mai puternici să aibă legătură cu imaginea de sine. De exemplu, este mai probabil ca un adolescent rebel să înceapă să fumeze, decât unul mai puţin rebel.

Fragment din:

Psihologia vietii de zi cu ziDeşi este posibil ca imaginea să fie cea care declanşează fumatul la tineri, sunt alţi factori care probabil menţin acest obicei, odată ce el a început. Un factor important se consideră că este şi sevrajul nicotinic, un factor biologic evident. Simptomele asociate sevrajului nicotinic nu sunt foarte puternice, dar nici plăcute nu sunt. La urma urmelor, aşa cum ştiu toţi cei care s-au lăsat de fumat, ideea de a aprinde o ţigară continuă să fie atrăgătoare mult timp după ce nicotina a părăsit sistemul.

Un punct de vedere este că oamenii continuă să fumeze datorită unui amestec de patru posibile motive:

1.         Pentru a obţine stări plăcute, precum relaxarea;

2.         Pentru evitarea sentimentelor negative, precum anxietatea sau stresul;

3.         Pur şi simplu datorită obişnuinţei;

4.         În serviciul unei dependenţe psihologice, cum ar fi controlul furiei sau depresia.

Încă un aspect este faptul că fumătorii sunt extrem de abili în reducerea disonanţei cognitive ce rezidă din cunoaştere – Eu fumez iar fumatul duce la cancer pulmonar. Ei încep să nu mai creadă în dovezi sau să-şi justifice obiceiul în alte moduri. „Păi, este important pentru mine să mă relaxez social şi acesta este singurul mod în care ştiu să o fac.” Sau ar putea să reducă importanţa subiectivă a dilemei – „Ei bine, cu toţii murim la un moment dat; ar putea foarte bine să fie de la fumat sau de la altceva”.

În cazul fumatului, abordarea practică se învârte în jurul problemei renunţării la fumat, sau cum să ajuţi pe cineva să se lase de fumat. În trecere, merită spus că este mai greu să dezveţi decât să înveţi pe cineva. Începutul unui nou comportament se produce, de obicei, treptat: o construcţie graduală. Este dificil, deşi nu imposibil, să opreşti un comportament în manieră graduală. În această privinţă fumatul este în mod special dificil, deoarece tinde să fie asociat cu alte comportamente cum ar fi, de exemplu, cu a mânca sau a nu mânca, cu consumul de lichide sau alcool, cu diferitele perioade ale zilei, motive sociale, locuri specifice ş.a.m.d. Aşadar, fiecare dintre aceste ocazii sau locuri devine un stimul care sugerează „fumatul,” aşa încât fiecare dintre ele trebuie să fie eliminată din rolul lor discriminator sau sugestiv.

Principalele tehnici care pot fi folosite ca sprijin pentru încetarea fumatului sunt: hipnoza, relaxarea, discuţiile interne, plasturii cu nicotină şi fumatul rapid. Ultima este o tehnică interesantă ce se bazează pe obţinerea unei reacţii adverse la fumat prin condiţionarea fumătorului să consume multe ţigări într-o perioadă foarte scurtă de timp, pentru a-i provoca o stare de rău. Aceasta este o condiţionare clasică clară, ce alătură comportamentului de fumător un răspuns necondiţionat advers – starea de rău. Discuţiile interne sunt reversul fumatului rapid, ajutând persoana să-şi menţină decizia, reîntărind beneficiile pozitive ale acţiunii.

%d blogeri au apreciat asta: