Tag Archive: Frederic Beigbeder



F. Scott Fitzgerald spunea in Marele Gasby: „Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.” Şi nu era departe de adevăr. O parte din viaţă îndradevăr parcă reîncepe odată cu acest anotimp, în care zilele sunt mai lungi şi mai insorite, avem mai mult timp pentru noi, pentru descoperit locuri frumoase, pentru răsfăţ estival şi pentru ore relaxante de lectură. Iată patru cărţi cu care vă indemnăm să vă petreceţi o parte din vară. Au făcut deja inconjurul lumii şi s-au vândut in milioane de exemplare. Sun in colecţia noastră Fiction Connection şi merită fiecare pagină 🙂

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) OONA & SALINGERAutor: Frédéric BeigbederTraducere din franceză de Doru Mareş şi Gabriela Riegler
Colecţia: Fiction Connection

„Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti. “ – Frédéric Beigbeder


Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill.

Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei.

Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale.

Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii.

Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. “ – Le Figaro

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.“

Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tânăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) INTERESANŢII
Autor: Meg WolitzerTraducere din engleză de Laurenţiu Dulman
Colecţia: Fiction Connection
Nr. de pagini: 600

Bestseller New York Times, Washington Post şi Chicago Tribune
Paris Review Best of the Best 2013


În stilul narcisist şi autoironic al adolescenţilor privilegiaţi, Ethan, Jonah, Cathy, Ash şi fratele ei Goodman îşi iau numele de Interesanţii în tabăra artistică din Berkshire Mountains, locul lor de întâlnire în fiecare vară. Jules Jacobson e flatată şi uluită când e primită în mica lor enclavă, unde îşi foloseşte spiritul sarcastic pentru a compensa lipsa frumuseţii, a banilor sau a avantajelor sociale.

După ce o tragedie îi îndepărtează pe doi dintre membrii grupului, cei rămaşi încep durerosul proces al maturizării, îmbrăţişând cariere şi construind relaţii de pe urma cărora ies mai mult sau mai puţin învingători.

“Absolut remarcabil. Cu acest roman, Meg Wolitzer s-a depăşit pe sine. Interesanţii poate sta alături de Libertate a lui Jonathan Franzen sau de Intriga matrimonială a lui Jeffrey Eugenides.” – The New York Times Book Review

“O victorie! Interesanţii o plasează pe Meg Wolitzer printre cei mai buni scriitori ai generaţiei sale. Nu e literatură feminină. E pentru toată lumea.” – Entertainment Weekly

“Există un ritual al copilăriei: jurământul solemn că, orice s-ar întâmpla, nu pierzi legătura cu prietenii tăi. Iar pentru cei şase adolescenţi cu înclinaţii artistice, ale căror vieţi sunt descrise în noul roman de largă respiraţie al lui Meg Wolitzer, jurământul acesta e ţinut timp de aproape patruzeci de ani.” – People

“Fusese o nulitate, iar acum era în mijlocul acestui grup de prieteni, admirată pentru umorul ei mucalit, de a cărui existenţă nu ştiuse până atunci. Jules era o sursă de interes pentru toţi, era foarte bună prietenă cu Ash şi ţinta veneraţiei lui Ethan. De asemenea, de când venise acolo, ajunsese instantaneu o actriţă, dând probe şi obţinând roluri în piese. Iniţial, nici măcar nu voise să audă de teatru. «Nu-s la fel de bună ca tine», îi spusese lui Ash, iar Ash îi dăduse următorul sfat: «Ştii cum te porţi când eşti cu noi? Ştii ce tare eşti? Fii aşa şi pe scenă. Ieşi din tine însăţi. N-ai nimic de pierdut, Jules. Şi dacă nu acum, atunci când?» ”

Meg Wolitzer a scris primul său roman, Sleepwalking, o poveste despre trei fete obsedate de poezie şi moarte, pe când era studentă la Brown University. A predat scriere creativă la Universitatea din Iowa şi la Skidmore College.
De asemenea, a fost artist invitat la Princeton University. Printre romanele sale se numără The Uncoupling, The Ten-Year Nap, The Position şi The Wife. Povestirile sale au apărut în The Best American Short Stories şi The Pushcart Prize. De aceeaşi autoare, la editura Trei a apărut romanul Belzhar.

Wolitzer e zdrobitor de perspicace; nu doar analizează gândirea contemporană, ci pare să o invadeze. – San Francisco Chronicle


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) MARILE MINCIUNI NEVINOVATE
Autor: Liane MoriartyTraducere din engleză de Mariana Piroteală
Colecţia: Fiction Connection

Editura Trei

Cu Marile minciuni nevinovate Liane Moriarty îşi dă măsura talentului său.


Sirenele urlă. Oamenii ţipă. Directoarea e înmărmurită. Cineva a plătit cu viaţa.
E vorba de o crimă, un accident tragic sau doar de nişte părinţi care se poartă necivilizat?

Marile minciuni nevinovate e o poveste irezistibilă despre căsătorie, maternitate, viaţa familiilor moderne din clasa de mijloc şi, nu în ultimul rând, despre minciunile periculoase pe care ni le spunem ca să putem supravieţui.

“Să citeşti romanele lui Liane Moriarty e ca şi cum ai bea un cocktail cosmopolitan cu câteva picături de arsenic. Marile minciuni nevinovate nu te poate lăsa în niciun caz indiferent. Moriarty s-a întors mai în formă ca niciodată.” – USA Today

“Secretele pe care le ascunde acest orăşel aparent liniştit sunt impregnate de o atmosferă noir atât de apăsătoare, încât David Lynch ar fi încântat.” – Entertainment Weekly

“Să arate latura întunecată a ceea ce pare familia perfectă e una dintre specialităţile lui Liane Moriarty.” – Library Journal

“Băieţii fuseseră dintotdeauna motivul pentru care rămăsese, dar acum, pentru prima oară, ei erau motivul pentru care pleca. Lăsase violenţa să devină o parte firească a vieţii lor. În ultimii cinci ani, Celeste devenise insensibilă şi îngăduitoare faţă de violenţă, ceea ce îi permitea să riposteze şi uneori chiar să lovească ea prima. Zgâria, lovea cu picioarele şi pălmuia. De parcă ar fi fost normal. Nu-i plăcea, dar asta făcea. Dacă rămânea, aceasta era moştenirea pe care le-o lăsa băieţilor ei.”

Liane Moriarty a scris prima sa carte, Three Wishes, pentru examenul final de master la Macquarie University din Sydney. Înainte de a fi scriitoare, Moriarty a avut o carieră de succes în marketing şi publicitate. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi pentru copii. La Editura Trei, a mai apărut Secretul soţului, roman care a cunoscut o ascensiune fulminantă în topul New York Times, ajungând pe locul 1 la doar două săptămâni de la apariţia în Statele Unite.

Marile minciuni nevinovate va fi serial TV, avându-le în rolurile principale pe Nicole Kidman şi Reese Witherspoon.


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) O SUTĂ DE ZILE DE FERICIREAutor: Fausto BrizziTraducere din italiană de Oana Sălişteanu
Nr. de pagini: 432

„Un roman uluitor, care ne învaţă să savurăm fiecare minut ce ne-a fost dat pe acest pământ.” – librosquevoyleyendo.com


Pentru Lucio Battistini, aceasta e şansa de a-şi petrece restul vieţii aşa cum ar fi trebuit mereu să o facă – preţuind fiecare moment.
Îi plac femeile, are multe defecte, dar şi mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afară din casă de soţie şi doarme într-o încăpere din spatele cofetăriei pe care o deţine socrul său. Însă vestea că are o tumoare malignă inoperabilă îi schimbă complet perspectiva asupra vieţii.
Astfel încep cele o sută de zile pe care le mai are de trăit: Lucio se hotărăşte să aibă grijă de familia sa, să-şi recucerească soţia şi să-şi petreacă următoarele trei luni trăind la intensitate maximă.
Alcătuit din 100 de capitole scurte, unul pentru fiecare zi care i-a mai rămas de trăit lui Lucio, O sută de zile de fericire e delicios ca o gogoaşă fierbinte şi un cappuccino.

Impregnată de melancolie, umor şi duioşie, cartea lui Fausto Brizzi ne aminteşte tuturor că viaţa e nepreţuită şi că fiecare clipă contează.

„Un roman despre fericire şi moarte. Mai precis, un roman despre ce se poate face cu ultimele o sută de zile de viaţă, în care protagonistul ia o hotărâre foarte clară: aceea de a fi fericit. Singurul său regret este acela că va trebui să moară pentru a începe să trăiască.” – Repubblica

„O numărătoare inversă. O poveste originală şi plină de mesaje pozitive despre înţelesul profund al vieţii.” – Planeta de Libros

Fausto Brizzi este un cunoscut regizor, scenarist şi producător italian, apreciat pentru comediile sale spumoase (Ex, Bărbaţi contra Femei, Nebune după mine, Ghici cine vine de Crăciun) şi câştigător al premiilor David di Donatello, Nastro d’Argento şi Telegatto încă de la prima sa comedie (Noaptea de dinaintea examenului, 2006).
Cu O sută de zile de fericire, debutul său literar, Brizzi a cucerit piaţa editorială mondială la Târgul de Carte de la Frankfurt din 2013, când romanul său se afla încă în faza de manuscris. Drepturile de publicare ale cărţii au fost vândute în peste 20 de ţări, urmând ca în 2015 să fie ecranizată, în regia autorului.

 

Reclame

Oona si Salinger este in librarii, cel mai nou roman mult asteptat semnat de Frédéric Beigbeder. Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill.

Oona si Salinger

Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei.  Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale. Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii.

Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti.
Frédéric Beigbeder

Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. – Le Figaro

 

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.”

Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tânăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…


Din 24 august, aveți romanul ”Dragostea durează trei ani” de Frederic Biegbeder, la preț redus împreună cu ”Gazeta Sporturilor”.

  
Fost publicitar, romancierul francez scrie cu cinism:
În al treilea an ai o veste bună şi una rea. Cea bună: dezgustată, nevasta te părăseşte. Cea rea: începi o nouă carte.
  
Mai jos aveți un fragment simpatic cu melodiile de inimă albastră recomandate de Beigbeder (sau, mă rog, de personajul din romanul său):

***

”Să repetaţi des aceste trei fraze:

1) FERICIREA NU EXISTĂ.
2) DRAGOSTEA ESTE IMPOSIBILĂ.
3) NIMIC NU ESTE GRAV.

Nu râdeţi, pare o tâmpenie, dar reţeta asta poate că mi-a salvat viaţa atunci când ajunsesem la fund. Încercaţi-o când o fi să faceţi următoarea depresie nervoasă. V-o recomand.

Iată şi o listă de cântece triste, bune de ascultat la vremea când o iei din nou în sus, pe pantă: April come she will, al lui Simon şi Garfunkel (de 20 de ori), Trouble, al lui Cat Stevens (de 10 ori), Something in the way she moves, al lui James Taylor, Et si tu n’existais pas, al lui Joe Dassin (de 5 ori), Sixty years on urmat de Border Song al lui Elton John (de 40 de ori), Everybody hurts al lui REM (de 5 ori), Quelques mots d’amour al lui Michel Berger (de 40 de ori, dar nu vă fuduliţi prea tare cu treaba asta), Memory Motel al lui Rolling Stones (de 8 ori şi jumătate), Living without you al lui Randy Newman (de 100 de ori), Caroline No al lui Beach Boys (de 600 de ori), Sonata Kreutzer a lui Ludwig van Beethoven (de 6000 de ori).

Bun concept pentru un compil; am chiar şi sloganul: Este Compilul Cătrănit,/ De gânduri negre chinuit„.

        

  

 

Săptămâna viitoare vă așteaptă un alt roman al lui Biegbeder, care demontează fascinația adevertisingului: „13,99 lei” (desigur, tot cu GSP și tot la 13,99 lei, ziarul și cartea).

  

Citiți și: Cât durează dragostea? Weekend cu Beigbeder, teatru și autografe

   


Noconformistul scriitor francez, Frederic Beigbeder vine în România între 20 și 22 august, la invitația Gazetei Sporturilor și a Editurii Trei.

  

Beigbeder va lansa două din cele mai cunoscute cărți ale sale, în editie de chioșc, împreună cu Gazeta Sporturilor: “Dragostea durează trei ani” și “13,99 lei” (romanele vor aparea cu ziarul de sport miercuri, 24 august, respectiv, miercuri, 31 august).

    

Beigbeder va avea o sesiune de autografe pentru ediția de chioșc a cărții “Dragostea durează trei ani” sâmbătă, ora 19:30 în ”La Muse” Teatrul de pe Lipscani după spectacolul aniversar al piesei de teatru cu același nume care va începe la ora 18:00, spectacol al Companiei de Teatru ”D’AYA”.

    

  • Romanul „Dragostea durează trei ani” are o teză pe cât de simplă, pe atât de cinică: amorul are un timp de evoluție și disoluție inconturnabil. Trei ani. Sătul până la greață de Anne, splendida lui soție, Marc Marronnier se îndragostește isteric de Alice cea cu picioare lungi. Divorțeaza de Anne (cei trei ani de supraviețuire a dragostei se scurseseră) și reușește, după teribile tribulații, s-o divorțeze și pe Alice. Cu care se căsătorește. Concluzia pulverizează așteptările: barbatul, fiind structural poligam, este nevoit sa zappeze toate femeile pe care le întâlnește.

   

  • Celălalt roman, „13,99 lei”, începe abrupt: “Totul este provizoriu: dragostea, arta, planeta Pământ,  dumneavoastră, eu. Moartea este inevitabilă, dar ia pe toată lumea prin surprindere.” O altă frază cheie: “Oamenii nu știu ce vor până nu li se propune acel lucru”. Sub semnul acesta sta „13,99 lei”, una din cărțile cele mai importante ale lui Frederic Beigbeder, unde autorul demontează, treptat și fără scrupule, fascinația advertisingului.

   

Cele două cărți fac parte din seria de șase bestselleruri lansată de Gazeta Sporturilor și care mai cuprinde romanele altor doi autori francezi care au marcat literatura ultimilor ani: Pascal Bruckner (“Luni de fiere” și Hoții de frumusețe”) și Marc Levy (“Și dacă e adevărat…” și “În altă viață”). Cărțile se găsesc la toate chioșcurile de ziare din țară împreuna cu Gazeta Sporturilor, la un preț cu 60% mai mic decât cel obișnuit. Un volum și ziarul costă doar 13.99 lei.

  

     


”De ce n-aţi oferi ca mărţişoare cărţi semnate de preaiubite autoare? Mai ales că autoarele au cucerit de ani buni piaţa de carte a lumii: tirajele depăşesc zeci de milioane, o noutate se anunţă din vreme, orizontul de aşteptare o transformă rapid într-un bestseller ca să ajungă apoi longseller”, scrie Elisabeta Lăsconi în suplimentul cultural al Ziarului Financiar. Mai departe, vin propunerile, printre care și romanul deja clasic al Ericăi Jong, Teama de zbor:

Erica Jong a debutat spectaculos, în 1973, cu romanul „Teama de zbor”, vândut în peste 20 de milioane de exemplare. Scris la persoana I, cu multe elemente autobiografice, romanul a făcut senzaţie, îndrăznind să dezvăluie tema dorinţei sexuale a femeii. Zborul peste ocean şi călătoria prin Europa devin experienţe erotice prin care eroina, Isadora Wing, se cercetează pe sine şi se autocunoaşte. Farmecul cărţii vine din amestecul de poveşti libertine, din analize psihologie şi descrieri amuzante, din multiple referinţe culturale şi literare, mai ales din sinceritatea confesiunii unei femei care se apropie de 30 de ani (prefix ce sperie, de la Balzac citire…) şi vrea să-şi înţeleagă identitatea şi sensul propriei vieţi.

În același supliment al ZF, Stelian Țurlea recomandă la rubrica noutăților literare una dintre cele mai citite autoare suedeze, Lisa Marklund, cu noua traducere de la Trei – Studio 69 -, o continuare a peripețiilor încăpățânatei jurnaliste de investigații Annika Bengtzon:

Romanul este continuarea bestsellerului „Explozii la Stockholm”, adică al doilea roman din seria al cărei personaj principal este jurnalista Annika Bengtzon. Acţiunea se petrece însă cu opt ani înaintea celei din primul volum, la începutul carierei reporteriţei. De data aceasta este descoperit cadavrul unei femei care fusese violată şi strangulată, care lucra ca stripteuză la clubul Studio 69. Autoarea demască lumea promiscuă a cluburilor de noapte. Un roman încununat cu două premii, pentru cel mai bun autor şi pentru cea mai bună carte a anului. A apărut în 1999.

  

  

  

Dar să nu uităm că există și ficțiuni masculine cu trecere la fel de mare la publicul feminin, și care ar putea la fel de bine înlocui un trifoi sau un coșar. Ce-ați zice de neconvenționalul Frederic Beigbeder, cel care se consideră un ”egoist romantic”, alergic la viața plicticoasă de familie, și pentru care iubirea este pur și simplu un ”un electroșoc care resuscită memoria”? Dana Țabrea i-a dedicat recent o recenzie pe revista online BoomLit. Pretextul a fost, cum altfel?, Un roman francez:

Atunci cînd intenționează să-și povestească propria copilărie, Beigbeder întîmpină o piedică aparent insurmontabilă: amnezia totală domnește asupra trecutului, nu-și mai amintește nimic din propria viață. Abia la finalul cărții aflăm și motivul acestei amnezii declarate: ”Am dezvoltat, ca pe un dar, o capacitate supraomenească de uitare: amnezia ca talent precoce și strategie de supraviețuire”. Uitarea ca balsam, ca mecanism de apărare în fața realității – un frate perfect, care chiar în momentul scrieirii cărții de față se pregătea să primească Ordinul Legiunea de Onoare, în raport cu care Beigbeder și-a definit în permanență identitatea pein opoziție, o mamă catolică, sufocantă, un tată excentric, doi părinți divorțați, adevăratele motive ale separării părinților îndelung ignorate, scindarea între mai multe case și mai mulți părinți, adolescentul timid și singur, ce se înroșea fără rost și se îndrăgostea fără speranță (…)

 

  

%d blogeri au apreciat asta: