Tag Archive: Fizica viitorului



Cărţile de popularizare a ştiinţei, asta căutam ca nebunul la 12-13 ani, pe vremea lui Ceaşcă.

Şi – continuă Costi Rogozanu în recenzia de pe blogul BookMag – nu eram singurul – drogul ştiinţific era încă alimentat de mersul pe Lună, de lupta „ştiinţifică“ dintre URSS şi SUA. Între timp au venit diverşi contabili şi au spus că e prea scump – speranţa unei misiuni pe Marte merge spre China.

Acum cînd deschid cîte o carte de tip previziuni ştiinţifice mă apucă nostalgia. Nu sînt cine ştie ce, au discurs de Discovery Channel unde nu găseşti doar documentare serioase, ci şi tabloidizări ale ştiinţei cît cuprinde: previziuni riscate, senzaţionalisme fără mare suport ştiinţific şi ştiţi voi mai departe.

Michio Kaku e un fizician care a ales calea popularizării: emisiuni radio, tv, filme, documentare, tipul e peste tot. Cartea lui, Fizica viitorului, pare să fie scrisă de un ucenic de savant din romanele lui Verne, acel tip de un optimism total, vorbăreţ, băgăcios, glumeţ, care le ştie pe toate şi căruia îţi vine să-i pui cîteodată căluş la gură.

Fizicianul alege să facă predicţii pe o sută de ani. Amestecă ştiri amuzante, citate neliniştitoare din savanţi cu tot felul de bancuri, poante sau realităţi ştiinţifice contraintuitive. E o lectură pentru amatorii de ştiinţă care nu ştiu nici o boabă de fizică, matematică, cum mă aflu şi eu. Şi e o lectură pentru vîrste ceva mai fragde în care să ai totuşi ingenuitatea să-ţi mai pui întrebări foarte simple, fără aroganţe de adult. Sau fără să te întrebi tot timpul „dar oare cît o să coste“, „dar oare o să am bani pentru asta“?

Un mare savant a revoluţionat acum 40 de ani cu întrebarea „care e cea mai mică maşină pe care o putem construi?“. Acum e întrebarea momentului în zona de nanotehnologie şi progrese importante au fost făcute. Altă chestionare simplă-simplă: „de ce nu pot să trec prin pereţi“, ca fantomele? Pentru că există principiul lui Pauli care spune că nu pot exista doi electroni în aceeaşi stare cuantică. De aia, cînd stăm pe un scaun, plutim deasupra scaunului la un nanometru înălţime. Nu-i aşa că e amuzant? (…)

   

Citiți continuarea recenziei pe blogul BookMag.ro

      


Dacă e să citim superficial cartea lui Michio Kaku Fizica viitorului, am putea crede că ne aflăm în faţa unui volum de Science Fiction. Parcurgând-o cu atenţie, realizăm că F-ul din SF nu prea îşi are rostul.

Michio Kaku este fizician şi teoretician al fizicii, futurolog şi vedetă de televiziune, în cadrul unor emisiuni – pe Discovery Science, de pildă – de popularizare a ştiinţei. A scris, cu circa trei ani în urmă, Fizica imposibilului, care a devenit best-seller New York Times. În prezentul volum, Kaku continuă aventura cunoaşterii la limita posibilului şi ne înfăţişează, într-o viziune provocatoare şi exaltantă, ceea ce ne aşteaptă în următoarea sută de ani, din punctul de vedere al descoperirilor ştiinţifice.

Spre deosebire de precedentul său volum, unde elanurile proiective constituiau rodul unui pariu individual cu viitorul, cel de acum este bazat pe dialogul cu circa trei sute de savanţi, care au început deja să dea formă viitorului în propriile lor laboratoare. Concluziile ies, prin urmare, din zona vagă şi oraculară, şi se apropie, în spirit pozitiv, de un „posibil” căruia i s-a schiţat deja temelia.

Cartea lui Kaku încearcă să vadă cum va fi viaţa de zi cu zi în anul 2100, cine vor fi câştigătorii şi perdanţii viitorului, în ce fel se va dezvolta economia mondială şi care vor fi naţiunile care vor prospera. Asta, în termeni de panoramă. În detaliu, el ne prezintă toate acele mici sau mari miracole ştiinţifice care ne vor schimba traiul şi raporturile cu universul: internetul prezent în lentilele de contact, posibilitatea de a recunoaşte, dintr-o clipire, feţele oamenilor pe care îi întâlnim, de a le afişa biografia şi chiar de a le traduce spusele cu subtitrare.

Vom putea beneficia de nanoreceptori inseraţi fie direct în scoarţă, fie în locurile familiare din casă, care ne vor informa în legătură cu schimbările semnificative, care ne vor scana ADN-ul şi celulele, spre a ne avertiza în legătură cu orice posibilă maladie. Speranţa de viaţă va creşte semnficativ, iar savanţii vor fi capabili să creeze, folosind medicina moleculară, organe pentru transplant şi, în acelaşi timp, să încetinească procesul de îmbătrânire. Vor apărea roboţii dotaţi cu emotivitate, rachetele cu antimaterie, vederea cu raze x şi capacitatea de a crea noi forme de viaţă.

O carte fascinantă, o lectură agreabilă, o doză remarcabilă de optimism, ca antidot la agresiunile actualei crize.

Recenzie scrisă de Daniel Nicolescu și preluată de pe site-ul revistei Business Magazin.



V-ați plictisit de ghidurile audio de prin muzee? V-a dezamăgit graba sau superficialitatea ghizilor de la siturile arheologice? O pereche de lentile de contact va rezolva în curând problema. Tehnica ”realității augmentate” se aplică deja în câteva locuri, după cum povestește simpaticul fizician Michio Kaku în noua carte Fizica viitorului:

De exemplu, un turist care intră într-un muzeu se poate duce de la un exponat la altul în timp ce lentilele de contact îi oferă o descriere a fiecărui obiect; un ghid virtual oferă, din mers, un ciber-tur al muzeului. Dacă vizitezi nişte ruine antice, vei putea să „vezi” reconstrucţii ale clădirilor şi monumentelor în toată splendoarea lor, însoţite de diverse anecdote istorice. Rămăşiţele Imperiului Roman, în loc să apară ca nişte coloane sfărâmate acoperite de buruieni, vor reveni la viaţă în timp ce te plimbi printre ele, fiind însoţite de comentarii şi de note.

Institutul de Tehnologie din Beijing a făcut deja primii paşi mărunţi în această direcţie. În ciberspaţiu, a fost recreată fabuloasa Grădină a Strălucirii Perfecte, care a fost distrusă de forţele britanice şi franceze în timpul celui de al Doilea Război al Opiului din 1860. Astăzi, tot ce a rămas din vestita grădină sunt ruinele lăsate în urmă de soldaţii puşi pe jaf. Dar, dacă priveşti aceste ruine de pe o platformă specială, vei vedea în faţa ta întreaga grădină, în toată splendoarea ei. În viitor, lucrul acesta va deveni ceva obişnuit.

Un sistem şi mai avansat a fost creat de inventatorul Nikolas Neecke, care a creat un tur pedestru al oraşului elveţian Basel. (vezi foto) Când te plimbi pe străzile vechi ale urbei, vezi imagini ale clădirilor antice şi chiar oameni suprapuşi peste prezent, ca şi cum ai fi un călător în timp. Computerul îţi determină poziţia şi apoi îţi prezintă în ochelarii speciali imagini din vremurile de demult, ca şi cum ai fi fost transportat în Evul Mediu. Astăzi, trebuie să porţi nişte ochelari speciali mari şi un rucsac greu, plin cu echipamente electronice, GPS şi tehnică de calcul. Mâine, vei avea toate acestea în lentilele de contact.

Fragment din:

Dacă te deplasezi cu maşina într-o altă ţară, toate indicatoarele de bord îţi vor apărea pe lentilele de contact în limba ta maternă, astfel că nu va trebui să-ţi cobori privirea ca să le vezi. Vei vedea semnele rutiere însoţite de explicaţii pentru orice obiect din apropiere, cum ar fi atracţiile turistice. Vei vedea de asemenea traduceri rapide ale semnelor rutiere.

Un iubitor al drumeţiilor în natură îşi va putea afla nu doar poziţia geografică într-o ţară străină, dar şi denumirile de plante şi animale, şi va putea să vadă o hartă a regiunii şi să primească buletinul meteorologic. Va vedea totodată traseele turistice şi locurile de campare care ar putea fi mascate de tufişuri şi de copaci.

%d blogeri au apreciat: