Tag Archive: facebook



Lumea virtualaNu atât internetul, dar şi telefonul mobil sau televizorul pot fi considerate vicii ale societăţii actuale, care se interpun autenticităţii relaţiilor interpersonale: izolarea fiecăruia în faţa canalului preferat, comunicarea cu un celălalt virtual, plonjarea într-o lume virtuală a identităţilor multiple, de avatar.

De fiecare dată, ne aflăm faţă în faţă cu un alt reality show, asistăm la negarea despărţirii de interlocutorul invizibil (întrebările cel mai adesea întâlnite în comunicarea prin telefon sunt ”Ce faci?/Unde eşti?/Eşti singur/ă?”) şi ne conectăm la o lume aflată la limita dintre ficţiune şi realitate, nici una, nici alta, dar cu posibilităţi multiple de a deveni reală sau, în egală măsură, de a rămâne virtuală: o punere în scenă de imagini (de exemplu, fotografii instagram) şi filme/ videoclipuri, nici adevărate şi nici false.

Identitatea interlocutorului devine sinonimă cu pluralitatea, cu schimbarea, cu absenţa proximităţii, până la atingerea următorului paradox: ”Cel de departe devine apropiat, iar aproapele devine străin” (p. 9). Cartea lui Tisseron îşi propune să exploreze aspectele unui nou stil de a fi împreună, când străinul ajunge să ne devină apropiat… În acelaşi timp, este pusă problema dependenţei de internet, sentimentul că deschizi computerul pentru zece minute, sfârşind prin a rămâne ţintuit în faţa ecranului timp de câteva ore (în cazul cel mai fericit).

De aici reies o serie de aspecte:

  • în spaţiul virtual ”extimul” şi ”intimul” sunt complementare;
  • mottoul noii generaţii a ecranelor este acela că nu contează dacă eşti iubit sau detestat, totul e să nu laşi pe nimeni indiferent (a obţine cât mai multe comentarii, fie ele şi negative, nu numai like-uri, un exemplu pe care îl dau strict referitor la facebook);
  • avatarurile alese de jucători reflectă personalitatea şi preocupările acestora, rolurile nefiind măşti ale identităţii, ci faţete multiple.

Autorul mai trece în revistă problema vieţilor paralele (parteneri reali şi virtuali) și, de asemenea, a pericolului de a înlocui familia în sens tradiţional prin ”prietenii” din cyberspace; a modificării spaţiului şi a timpului – ”ubicuitatea” (a fi prezent în mai multe locuri în acelaşi timp, a face/a fi mai multe lucruri în acelaşi timp, corpul aici, vocea dincolo, intervenţia în spaţii virtuale paralele) devine posibilă, dar într-un sens negativ; la fel, prin jocurile video se ”trăieşte” într-un ”prezent etern”, cu posibile întoarceri în trecut sau cu salturi în viitor (aş exemplifica şi prin ideea de timeline, în cazul facebook).

  

Citește întreaga recenzie a cărții Lumea Virtuală: Avataruri şi fantome, de Serge Tisseron, în ZIARUL DE IAȘI.

  


Lumea virtuala„Lumea virtuală: avataruri şi fantome” este semnat Serge Tisseron și a apărut în colecția ”Psihologia pentru toți”.

Mediile de socializare, avatarurile din jocurile video şi comunicarea instantanee prin chat şi prin telefonul mobil ne-au bulversat obişnuinţele şi felul în care ne adresăm unul altuia. Luând toate acestea în considerare, psihanalistul francez Serge Tisseron arată în ce fel adolescenţii de azi redefinesc dorinţa, relaţia cu celălalt şi percepţia realităţii.

Noile tehnologii sunt locul în care căutăm un remediu contra stresului, depresiei, frustrărilor, traumelor şi singurătăţii, riscând să ne pierdem busola în oceanul virtual. În faţa acestui miraj al ecranelor şi al internetului, psihoterapeutul francez ne readuce cu picioarele pe pământ, îndemnând la revalorizarea corpului şi la redescoperirea poftei pentru jocurile de rol. Inventează chiar şi o sintagmă „societatea negării”, pentru că intrând în acest joc virtual nu facem decât să negăm realitatea. (S.S.E.)

Semnal publicat în Jurnalul Național

 


Şi slujba mea? Am noroc că am una.

Când se termină şcoala, am de gând să abordez Asociaţia Părinţilor cu privire la posibilitatea ca din toamnă să lucrez cu normă întreagă. Dacă nu se întâmplă asta, va trebui să caut o slujbă mai bine plătită. Trebuie să aduc în casă un venit mai mare.

Sună clopoţelul şi copiii încep să se întoarcă în fugă înăuntru. Îmi deschid repede aplicaţia Facebook.

                

Shonda Perkins Alice Buckle

Definiţia prietenei: Cineva cu care chiar ai luat o masă în ultimul an.

acum 43 minute.

  

Şcoala generală John F. Kennedy

Propune să reduci timpul de calculator al copiilor tăi la o oră pe zi: asta  include schimbul de mesaje, utilizarea Tweeterului, a Facebookului şi a chatului. Nu include documentarea online pentru teme.

acum 55 minute.

          Fragment din:

Weight Watchers

Întoarce-te! Ne e dor de tine!

acum 3 ore

          

William Buckle

A adăugat la muzica preferată Tone Loc şi Mahler

acum 4 ore

                   

William Buckle

A adăugat la filmele preferate Vânătorul de cerbi, Dr. Strangelove şi Terenul de baseball.

acum 4 ore

        

Tone Loc? Tone Loc cu melodia aia nasoală Cold Medina? Şi filmul preferat al lui William este Terenul de baseball? În mod clar, nu suntem pe teren de baseball. Un teren de spini, poate. William a fost retrogradat fiindcă a spus întregii lui companii de câte ori pe lună facem sex, iar eu umblu pe la spatele soţului meu, spunându-i unui străin că odată mi-a atins sânul cu cotul. La fel ca tiza mea Alice, îmi venea să vărs un lac de lacrimi sărate.

   


246 de pagini de dialog dramatic, teatral, în care personajele, la început timide, reticente, prind să-şi dezvăluie secretele, să se descopere, dând jos, ca pe nişte succesive foiţe de ceapă, toate pornirile convenţionale. Dialogul se aprinde, uneori e gălăgios, verbios, impetuos, furios sau ironic, alteori sec sau superficial, uneori capătă nuanţele pasiunii şi ale seducţiei.

Romanul „Dragoste virtuală” a sedus milioane de cititori din lumea întreagă, iar Daniel Glattauer, autorul său, mergând pe creasta valului de succes, i-a scris şi continuarea. Este un roman epistolar al mileniului III. Cei doi e-îndrăgostiţi se confesează, îşi intersectează pasiunile şi controversele prin e-mail. Trebuie precizat că ei nu se cunosc şi nici nu se vor cunoaşte vreodată faţă în faţă.

Daniel Glatauer, „Dragoste virtuală”, Editura Pandora M – recenzie publicată în Business Magazin (de Daniel Nicolescu)

Emmi Rothner, o muziciană de 30 ani, trimite un mesaj către revista Like, dar, dintr-o greşeală de tastare a numelui destinatarului, acesta ajunge în căsuţa electronică a lui Leo Leike, consilier pe probleme de comunicare şi psiholog al limbajului. O minoră, banală eroare de parcurs, care va marca însă inceputul unei corespondenţe asidue între Emmi (tânără căsătorită şi cu un menaj fericit) şi Leo, care tocmai încearcă să-şi revină dintr-o poveste de dragoste turbulentă. Cei doi hotărăsc să nu se întâlnească niciodată, iar această decizie va constitui rama unei legături neprimejdioase, dar palpitante, care va dura mai mult de un an.

„Aici, nu existăm decât pentru noi doi. Vom rămâne în contact până când unul dintre noi nu va mai avea nimic de spus sau n-o să mai aibă chef să spună ceva. Nu cred că acela voi fi eu. O zi bună de primăvară, al dumneavoastră, Leo.”

Suntem pe cale să devenim, până şi în dragoste, Homo numericus? Niciodată însă nu răbufneşte în aceste pagini erotismul ieftin sau pulsiunile sexuale reprimate. Ceea ce face cu atât mai spectaculos succesul său, de factură complet nehollywoodiană.

Este o poveste pe care mulţi dintre contemporanii noştri au experimentat-o frecventând reţelele de socializare de tip Facebook sau Twitter, încercând să înlocuiască relaţia epidermică printr-una sublimată, dând sărutul pe o vorbă de duh, pipăitul pe un duel verbal sau efuziunile de aşternut pe un frumos verb copulativ.

Citește și: Dragoste pe net. Da, se poate!

%d blogeri au apreciat: