Tag Archive: EVZ



”Evenimentul zilei” l-a intervievat pe autorul ”Hărții timpului” și al ”Hărții cerului”, care tocmai și-a lansat la București cel de-al doilea volum al trilogiei sale victoriene.

Tot ce scrie Felix J. Palma este inspirat de filmul S.F. și este suficient de vizual pentru a aspira la o ecranizare hollywoodiană. Dovada, în răspunsurile de mai jos. (Interviul complet, realizat de Alexandra Olivotto, – aici)

   

   

Ce v-a inspirat look-ul marţianului (Trimisul) şi look-ul inginerilor marţieni din „Harta cerului”?

Toate aceste imagini sunt nişte omagii aduse unor alte proze şi filme. De exemplu, „The Thing”, de John Carpenter, pentru imaginea Trimisului. Aparenţele extratereştrilor sunt, practic, citate. Aşa cum am adus un omagiu literaturii populare de secol XIX, care vorbea despre cǎlǎtorii în timp şi aventuri, am adus un omagiu unor filme precum „Back to the Future”, „Terminator”. Sǎ spunem cǎ, dacǎ aş scrie science fiction, aş încerca sǎ fiu original. Dar, pentru cǎ aduc un omagiu literaturii şi epocii victoriene, iau motive şi teme din literatura şi filmele actuale – precum „Alien”, de Ridley Scott, pentru situaţia unei nave ameninţate de un extraterestru – şi le adaptez la epoca victorianǎ. Despre extratereştri s-a scris atât de mult, s-au fǎcut atâtea filme. Am încercat sǎ mǎ joc cu unele motive iconice, cunoscute de public.

   

Existǎ planuri de ecranizare pentru cele douǎ cǎrţi?

Mi-ar plǎcea, pentru cǎ, atunci când le scriam, mi le imaginam drept nişte superproducţii hollywoodiene. Încercam sǎ scriu foarte vizual, foarte cinematografic. Voiam scene de duel, de acţiune. Când prima carte a apǎrut în SUA, am primit nişte oferte de la producǎtori. Nu s-a finalizat niciuna. Sǎ vedem ce se întâmplǎ dupǎ al doilea roman… În SUA, a doua carte se vinde cu o pereche de ochelari pentru filme 3D, e o strategie de promovare. Îmi place ideea, pentru cǎ sugereazǎ cǎ este o carte care are potenţial cinematografic.

    

Ce regizor aţi alege?

James Cameron, Steven Spielberg, David Fincher, Ridley Scott. Acum, la Hollywood, se fac – din nou – multe filme cu acţiunea plasatǎ în epoca victorianǎ, de pildǎ noul „Sherlock Holmes”, de Guy Ritchie. Se poate vorbi de o nouǎ esteticǎ victorianǎ.

   


Într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, „blonda de la palatul lui Saddam”, Parisoula Lampsos, vorbeşte despre cei 30 de ani pe care i-a petrecut alături de dictatorul irakian. Coautoare a memoriilor  „Viaţa mea cu Saddam Hussein”, fosta amantă a dictatorului irakian povestește despre perioada trăită în umbra ”bărbatului violent și avid de putere”.  Redau câteva fragmente din interviu.

 

    

”Saddam a fost prima mea dragoste, dragostea de adolescentă”.  

L-am întâlnit pe Saddam Hussein puţin după ce împlinisem 16 ani – am şapte fraţi, dar sunt singura fată din familie -, aveam o viaţă frumoasă, ai mei mă protejau, trăiam în lux la Bagdad, alături de familia mea. Saddam a fost prima mea dragoste, dragostea de adolescentă. Când ne-am întâlnit, el nu era dictatorul şi tiranul care avea să devină – de fapt, nici nu prea ştiu cine era atunci. Ce s-a întâmplat până la urmă… doar Dumnezeu poate judeca.

În calitate de fost lider al Federaţiei Irakiene a Femeilor, Parisoula Lampsos observă: ”Saddam îşi dorea pentru femeile de la sat o viaţă mai bună”

Mă consider o femeie foarte puternică şi, dacă nu ar fi fost aşa, la câte s-au întâmplat, atât eu, cât şi copiii mei am fi murit până acum. Dar situaţia mea era una aparte. Pentru femeile din Irak în general viaţa este cu totul şi cu totul diferită. Iniţial, Saddam îşi dorea pentru femeile de la sat o viaţă mai bună, imagina programe de dezvoltare. Nu vreau să discut acum situaţia femeilor din Irak dintr-un punct de vedere feminist… O să spun doar că, în mod cert, atât timp cât Saddam s-a aflat la putere, în guvernul său au avut acces doar bărbaţii.

Cum a ajuns în Suedia, deși SUA i-a oferit viză…

E complicat să povestesc… Americanii mi-au oferit viză pentru a merge să trăiesc în Statele Unite, dar nu doream să trăiesc singură acolo. Una dintre fiicele mele s-a căsătorit în Suedia şi aşa se face că am sfârşit prin a mă muta aici. Îmi place Suedia, sunt cetăţean suedez, nu mi-aş dori să trăiesc vreodată în altă parte.

Mai citește:

Blonda lui Saddam. Ce n-a văzut Bagdadul… 

   

%d blogeri au apreciat asta: