Tag Archive: Erich von Däniken



Oricine ştie ce este o povestire ştiinţifico-fantastică, dar probabil nu ştiai că şi în Grecia antică circulau poveşti ştiinţifico-fantastice, dar mult mai fantastice decât ale noastre. Diferenţa este că locuitorii ei nu-şi considerau poveştile ştiinţifico-fantastice ca fiind fantezii utopice; grecii credeau că poveştile relatau evenimente reale, care se petrecuseră cu adevărat.

Şi mai există o deosebire. Poveştile noastre ştiinţifico-fantastice – cum ar fi aventurile „Navei spaţiale Enterprise” – au loc în viitor, în vreme ce grecii antici se întorceau într-un trecut obscur, depărtat, cu milenii întregi înaintea vremurilor lor.

Imaginează-ţi doar că insula Creta este patrulată permanent de un paznic de metal (foto), care posedă capacitatea fenomenală de a monitoriza toate corăbiile care se îndreaptă către insulă şi de a le spulbera de pe suprafaţa mării. Însă, acest robot paznic are un punct slab: dacă i se desface un anumit şurub din corpul său metalic, sângele gros i se scurge, astfel încât este imobilizat. În mod evident, numai cei care l-au construit şi urmaşii lor cunosc situarea precisă a acestui punct vital.

Această poveste exista deja în urmă cu circa 2 500 de ani şi grecii erau convinşi că spunea adevărul despre evenimente petrecute cu mult înaintea timpului lor. Robotul care patrula insula Creta se numea Talos şi inginerii care cunoşteau poziţia precisă a locului pe unde trebuia scos lichidul hidraulic, astfel încât monstrul să fie inactivat, erau numiţi „zei”.

Fragment din:

Această Grecie antică este inundată pur şi simplu de poveşti incredibile. În Argonautica, o poveste veche de mii de ani, ale cărei origini sunt ascunse în negura timpului, apar aşa-numiţii „centauri”. Ce anume ar trebui să fie aceştia? „Centaurul” este un hibrid, cu trunchiul şi capul de bărbat, dar cu restul corpului de cal. În esenţă, o absurditate care ar trebui să constituie o născocire a imaginaţiei. Însă hibrizii au existat, în Antichitate, şi în alte locuri. Istoricul şi părintele bisericii Eusebius (m. 339 d.Hr.), care a intrat şi în istoria ecleziastică în calitate de episcop de Cezareea şi de cronicar creştin, a scris despre hibrizi în volumul V al operelor sale. „Zeii”, relatează Eusebius, „au creat diverse fiinţe hibride”. (…)

Oare poveştile greceşti sunt cu mult mai vechi decât este pregătită cercetarea să recunoască? Ar fi posibil ca acestea – sau cel puţin unele dintre ele – să nu fie nici pe departe invenţii de domeniul „ştiinţifico-fantasticului”, ci să reprezinte o realitate a trecutului?

Cartea pe care o ţii în mână nu este o carte de istorie despre Grecia antică, ci o carte despre poveştile ei. Grecia din perioada Antichităţii abundă de povestiri extraordinare.

    

  • Oare rătăcirile lui Odiseu chiar s-au întâmplat?
  • Ce se petrecea la Delphi? Chiar a existat acolo o profetesă tenebroasă, care prorocea toate evenimentele politice majore?
  • Descrierile atât de elocvente ale Troiei se bazează oare pe adevăruri?
  • Şi cum rămâne cu Atlantida? Toate informaţiile pe care le avem referitoare la Atlantida, la care fac referire toţi autorii care au abordat acest subiect, provin din Grecia.
  • Şi cine erau argonauţii, care şi-au pus în minte să fure Lâna de Aur?

Grecia merită să fie explorată. Te invit să pornim împreună într-o aventură specială. 


În 1929, teologul german Gustav Deissman a descoperit în palatul Topkapi din Istanbul nişte hărţi vechi, care aparţinuseră unui ofiţer al marinei turceşti, amiralului Piri Reis.

De la acelaşi Piri Reis, care susţinea că găsise aceste hărţi din Orient, provin şi cele două atlase păstrate în Biblioteca de Stat din Berlin, care reproduc cu exactitate spaţiul mediteranean şi regiunea de la Marea Moartă. Toate aceste documente geografice au fost încredinţate spre examinare cartografului american Arlington H. Mallery, care a ajuns la ciudata concluzie că hărţile conţineau toate datele, dar nu la locul cuvenit. Mallery a apelat la ajutorul cartografului Walters de la Serviciul Hidrografic al Marinei Statelor Unite ale Americii.

Mallery şi Walters au întocmit o grilă de citire a datelor şi au transpus vechile hărţi pe un glob pământesc modern. Rezultatul a fost senzaţional: hărţile reproduceau cu cea mai mare exactitate nu numai bazinul mediteranean şi regiunea de la Marea Moartă, ci şi coastele Americii de Nord şi de Sud, ba chiar şi contururile Antarcticii. În afară de aceasta, hărţile nu se rezumau la contururile continentelor, ci reproduceau până şi topografia regiunilor respective! Lanţuri muntoase, vârfuri, insule, fluvii şi platouri erau însemnate absolut exact!

În anul 1957 – anul internaţional al geofizicii – hărţile au fost încredinţate preotului iezuit Lineham, directorul Observatorului din Weston şi şeful Serviciului de Cartografie al US Navy. După o cercetare amănunţită, Lineham nu a putut decât să confirme exactitatea hărţilor – chiar şi pentru acele regiuni pe care nu le cunoaştem nici astăzi prea bine.

Să nu uităm că abia în 1952 au fost descoperite în Antarctica lanţuri de munţi care erau deja însemnate în hărţile lui Reis! Cele mai recente lucrări ale profesorului Charles H. Hapgood şi ale matematicianului Richard W. Strachan au avut rezultate de-a dreptul şocante. Din comparaţia cu imagini din satelit ale Pământului a rezultat că la baza hărţilor lui Piri Reis s-au aflat imagini făcute din aer, de la o înălţime extremă! Cum se explică acest lucru?

Să ne imaginăm că dintr-o astronavă aflată la mare înălţime deasupra oraşului Cairo se îndreaptă spre pământ obiectivul unui aparat fotografic. După developarea plăcii fotografice, s-ar obţine următoarea imagine: tot ce se află pe o rază de cca. 8 000 km dedesubtul obiectivului este corect reprodus. Cu cât se află însă mai departe de centru, cu atât mai deformate vor fi ţările şi continentele reproduse. (…)

Cum să ne explicăm acest lucru? Să ne mulţumim cu legenda conform căreia un zeu ar fi dăruit hărţile unui mare preot? Sau să le ignorăm pur şi simplu, să bagatelizăm „miracolul”, pentru simplul motiv că nu se potriveşte cu imaginea noastră tradiţională despre lume? Ori să luăm taurul de coarne şi să afirmăm cu curaj: Aceste hărţi au fost realizate de la mare înălţime, dintr-un avion sau o navă spaţială?

Hărţile amiralului turc nu sunt, desigur, documentele originale, ci copii ale unor copii. Dar, oricine le-ar fi întocmit cu mii de ani în urmă trebuie să fi fost capabil să zboare şi chiar să fotografieze!

Fragment din

Amintiri despre viitor. Mistere neelucidate ale trecutului

de Erich von Däniken


Update (28 nov.) – Vedetele târgului: „Cartea roşie”, de C.G. Jung, a fost vedeta editurii Trei la Gaudeamus 2011. Dintre titlurile publicate în colecţiile de psihologie, foarte apreciate de cititori au fost „101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, de George W. Burns, „Practica şi teoria psihologiei individuale”, de Alfred Adler, „Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi”, de Florin Tudose, Cătălina Tudose şi Letitia Dobranici, şi „Cartea Gesturilor”, de Peter Collett. – Mediafax

***

Între 23 și 27 noiembrie, vă poftim la Gaudeamusul de la Romexpo, unde vom avea reduceri de 30%. Gustați din bucatele noastre detectivistice, psihologice și nutriționiste, stropite cu puțină poezie și nițel mister mayaș.

Ca să nu intrați complet ignoranți în anul de (diz)grație 2012, răsfoiți Povestea anului 2012 (J.M. Jenkins), ca să aflați când se încheie Calendarului Lung al civilizației maya. De vă întrebați de unde știau amerindienii ăștia atâta matematică și astronomie, vă răspunde de îndată excentricul Erich von Däniken cu Amintirile sale despre viitor (în aceeași colecție, vezi și Știința și misterele OZN).

Ajunși în zona crepusculară a amintirilor, sunt sigur că nimănui nu i-ar conveni să uite noapte de noapte ce-a făcut în ultimele 24 de ore. Cum ieși din boala asta? Aflați din fascinanul thriller Înainte să adorm (S.J Watson), pe care-l așteaptă o ecranizare hollywoodiană de zile mari. Acuma, ce-i drept, după ce pui capul pe pernă, ți se pot întâmpla grozăvii și mai înnegurate. Așa a pățit un Moș Crăciun de ocazie, găsit înjunghiat în camera sa de hotel, încă un caz din portofoliul detectivului Erlendur (Vocile – A. Indridason). Și dacă în serile lungi de iarnă vă mai arde de citit povești negre cu copoi, dați o raită și în rada portului din Stockholm unde plutește de ceva vreme un cadavru (Lars Kepler – Pact cu diavolul) sau mai bine emigrați în Canada, căci la Quebec găsiți cele mai bune cursuri de amprentare genetică (Fred Vargas – Tridentul lui Neptun).

 

  

 

Sunt sigur că titlul de mai sus, cel cu zeul înspumat, l-ar inspira pe tânărul poet George Nechita care ”pictează peisaje marine” (Părți juvenile, întinse). Pe alții, tridentul lui Neptun i-ar duce cu gândul la furtunile din viețile noastre năpăstuite (Emmanuel Carrère, Alte vieți decât a mea). Și dacă zeul mărilor n-are de gând să molcomeasă valurile vieții, mai ai o soluție : să încerci o Primă ședință de psihoterapie – experimentul a început în revista franțuzească Psychologies și merită să afli ce le spunea terapeutul Robert Neuburger proaspeților săi pacienți. Sigur, psihologul n-o să-ți spună că stresul ți se trage de la dietă și de la prea mulți carbohidrați. Asta o s-o afli însă de la Gary Taubes, fizician convertit la nutriționism care demolează mitul ”îngrășării-din-mâncatul-excesiv-și-lipsa-de-mișcare (De ce te îngrași ! – vezi și care sunt cauzele nutriționale ale cancerului în Terapia Gerson de C. Gerson & B. Bishop).

   

   

Tot despre mâncare, dar mai ales depsre siluetă, e vorba în Anorexia, o stranie violență, cartea psihanalistului parizian de origine română Vladimir Marinov. Conturul trupului e însă doar una dintre grijile adolescentelor de azi. Întrebărilor neliniștitoare le răspund cu franchețe psiholoagele K. Zager și A. Rubenstein în Adevărul despre adolescente. Și tot un adevăr este că a te căsători din dragoste nu prea mai e la modă, zice maestrul demistificărilor Pascal Buckner (Căsătoria din dragoste). Nici comunitatea subterană a lui Iuda nu prea crede în asta, de vreme ce femeile lor ies la lumină doar pentru împrospătarea patrimoniului genetic (Adam Blake – Evanghelia după Iuda).

 

Catalogul cu noutăți poate fi descărcat de aici: NOUTATI_GAUDEAMUS_2011

  

Cu puțin nenoroc aventurierele din obscura comunitate o să dea peste chirurgul lui George al III-lea, medic ce se infecta dinadins cu gonoree și sifilis petnru a experimenta pe propria-i piele diversele tratamente (T. Norton – Ochi holbați și păr vâlvoi). Păr vâlvoi or fi avut la un moment dat și gemenele americance de 20 de ani care se instalează în apartamentul londonez al mătușii lor oficial decedată, dar care nu vrea să-și părăsească domiciliul (Simetria ei înfricoșătoare – Audrey Niffenegger). Iar ochi holbați vor fi avut toți cei care au fost anunțați că vine – da, chiar vine! – sfârșitul lumii (Totul contează!, strigă Ron Currie Jr.).

  

   

  


… ați afla că Pământul a vizitat în timpuri străvechi de niște făpturi extraterestre, care ar fi creat de fapt specia homo sapiens? Pentru iscoditorul Erich von Däniken, asta e deja o certitudine. Dovezile sale le găsiți în cartea sa ”cult”, Amintiri despre viitor, reeditată într-o variantă necenzurată la Ed. Lifestyle, parte a grupului Trei.

Chiar dacă și-a argumentat teza prin cercetări întreprinse cu rigurozitate în lumea întreagă, ea a ramas destul de controversată. Totuşi, succesul enorm al cărţii sale a demonstrat că subiectul abordat este unul de mare interes. În decurs de doi ani, cartea a atins numai în Germania un tiraj de peste cinci sute de mii de exemplare.

      

Cartea de faţă înmănunchează câteva dintre cele mai tulburătoare nedumeriri ale curiosului care se apleacă asupra trecutului enigmatic. Cine a construit nenumăratele aparate de zbor care populează paginile „Mahabharatei”? Cum să ne explicăm extraordinarele cunoştinţe astronomice ale mayaşilor, creatori ai unui calendar mai perfect decât cel folosit de noi astăzi? Cum au fost transportate şi aşezate în rânduri suprapuse imensele blocuri de piatră care alcătuiesc platformade la Baalbek? Ce caută în piramida de la Palenque reprezentarea greu de confundat a unei rachete conduse de un pilot aşezat în poziţia caracteristică a cosmonauţilor?

Ion Hobana

         

  

Cercetările şi descoperirile lui Erich von Däniken nasc şi astăzi discuţii aprinse. Numărul adepţilor săi creşte de la an la an. Din acest motiv, am considerat oportună reeditarea în limba română, într-o traducere nouă şi necenzurată, a cărţii sale de debut, care nu a pierdut nimic din caracterul exploziv, incitant şi senzaţional, atât în privinţa limbajului, cât şi a conţinutului. În prefaţa nouă a cărţii, Erich von Däniken analizează reacţiile pro şi contra stârnite de tezele sale, pe care le reexaminează în contextul cunoştinţelor recent dobândite.

La Editura Lifestyle este în curs de apariţie cea mai recentă carte a autorului, Odiseea zeilor. Istoria contactelor extraterestre în Grecia Antică. Erich von Däniken s-a născut în 14 aprilie 1935 la Zofingen, Elveţia. Pentru a-şi demonstra teoria paleoastronautică, a publicat peste 30 de titluri, traduse în 32 de limbi, cu un tiraj total cumulat de peste 60 de milioane de exemplare.

  

Booktrailer pentru ediția în limba engleză a cărții Amintiri despre viitor (Chariots of Gods)

   

   

Ce ne așteaptă în 2012?


Când începe calendarul mayaş – vreau să spun în raport cu calendarul nostru?

Aceasta este o întrebare de pe urma căreia generaţii întregi de istorici au avut nenumărate nopţi de insomnie! Pe baza sărbătorilor religioase care au fost celebrate după conquista spaniolă, a fost posibil să se numere retroactiv. În cele din urmă, experţii au căzut de acord asupra unei date: 13 august 3114 î.Hr. Această dată a reprezentat în mod cert începutul calendarului mayaş.

Până acum, toate bune. Dar de ce şi-au început mayaşii calendarul în data de 13 august  3114 î.Hr.? Strict vorbind, potrivit gândiri acceptate, mayaşii nici măcar nu existau la această dată. Cu alte cuvinte, data de început este mai veche decât poporul respectiv. Fiecare cultură are sau a avut propriul calendar şi data la care începe marchează întotdeauna un eveniment deosebit de important. Pentru creştini, acesta este naşterea lui Hristos. De la acest moment începe numărătoarea. Pentru musulmani, este data la care Mohammed s-a mutat din Mecca în Medina (622 d.Hr.). calendarul evreiesc începe la crearea lumii, cu 5770 ani în urmă (3761 î.Hr.). Prin urmare, ce li s-a întâmplat strămoşilor mayaşilor, nespus de important, încât să-i determine să-şi înceapă calendarul în data de 13 august 3114 î.Hr.?

  

  

  

Mayaşii îşi transmit povestea prin legendele lor, consemnate pentru posteritate în Cartea Preoţilor-Jaguar. Este una dintre aşa-numitele cărţi „Chilam Balam” care au fost primele scrise după conquista spaniolă. Din fericire, spaniolii nu au reuşit să-i elimine pe absolut toţi preoţii. Câţiva au reuşit să scape. Ascunşi în diferite ascunzători depărtate, şi-au aşternut în scris cunoştinţele pe hârtie nouă. Aşa au apărut cărţile Chilam Balam. Poţi să citeşti singur:

Au coborât de pe străzile din ceruri… au vorbit limba vrăjită a stelelor din ceruri… Da, semnul lor este certitudinea noastră că au venit din ceruri… Şi când se întorc, cei treisprezece zei şi nouă zei, vor repune ordinea în ceea ce au creat cândva.”

În acest citat din Cartea Preoţilor-Jaguar trebuie că este evident chiar şi pentru cel mai novice că acest cuvânt, ceruri, este aici sinonimul pentru spaţiu

După ce am fixat data de început a calendarului mayaş în 13 august 3114 î.Hr., putem începe să ne jucăm din nou cu roţile dinţate ale numărătorii lungi. Cât va trece până când toate roţile dinţate ale numărătorii lungi vor reveni în poziţia de început? Este o joacă de copil să rezolvi această problemă cu calculatoarele din ziua de azi. Cunoaştem data de început şi ştim câţi dinţi sunt pe roţi. Dacă transferăm rezultatul pe calendarul nostru, observăm că sfârşitul calendarului mayaş este situat în data de duminică, 23 decembrie 2012. Aceasta este data la care este aşteptată întoarcerea zeilor din îndelungata lor călătorie. Asta ne spune inscripţia de pe monumentul nr. 6 din Tortuguero. S-ar părea că Bolon Yokte se întoarce.

  

  

Unul dintre zeii principali ai poporului mayaş este cunoscut de către experţi sub numele de „Stăpâna Bestie”. Data naşterii ei este dată ca fiind 7 decembrie 3121 î.Hr. – cu alte cuvinte, înaintea începutului calendarului mayaş. Stăpâna Bestie nu este singurul zeu mayaş care a venit pe Pământ înaintea începutului calendarului mayaş: mai există mulţi alţii. În templul nr. XIV de la Palenque, Bolon Yokte apare cu o faptă care s-a întâmplat în data inimaginabilă de 29 iulie 29 931 449 î.Hr. cum s-a ajuns la această dată, dacă mayaşii şi-au început numărătoarea abia în 13 august 3114 î.Hr.?

Ei bine, iată cum stau lucrurile: calendarul începe în 13 august 3114 î.Hr., însă mayaşii au folosit o glifă specială pentru a arăta ce s-a întâmplat înainte sau după debutul calendarului lor – exact cum noi folosim abrevierea î.Hr., pentru a descrie evenimentele care au avut loc înaintea debutului calendarului creştin. Însă întrebarea de 64 de mii de dolari este următoarea: ce se va întâmpla în data de 23 decembrie 2012?

Bolon Yokte împreună cu cohorta lui de zei mayaşi se va întoarce într-adevăr pe Pământ? În puțin timp vom fi martorii unui „şoc al zeilor”? Cum ne putem pregăti pentru aşa ceva?

Fragment din volumul 

Amurgul zeilor. Calendarul mayaş şi întoarcerea extratereştrilor

de  Erich von Däniken

         

 

%d blogeri au apreciat: