Tag Archive: Eric Fottorino



Două cărți de luat pe plajă sau în vârf de munte. Recomandare semnată de Ștefan Agopian în revista 24FUN

 

 

Liza Marklund, Explozii în Stockholm

Cu câteva zile înaintea Crăciunului o parte a stadionului olimpic, aflat în constructie în Stockholm, este aruncată în aer cu o mare încărcatura de dinamită. Poliția descoperă că dinamita respectivă fusese legată pe pieptul unei doamne mai mult decât respec­tabile, Christina Furhage, care era chiar șefa Comitetului Olimpic.

Pe firul poveștii întră o anume Annika Bengtzon, șefa departamentului de investigații al unui tabloid foarte influent. Annika e tânară, deșteaptă și plină de energie. Ea ține romanul și investigația în spate, chiar dacă până la urmă se cacă pe ea de frică, când este rapită și amenințată că va fi aruncată în aer tot cu o încărcătură de dinamită. Spre norocul ei lucrurile se termină cu bine.

Autoarea romanului, Liza Marklund, e nascută în 1962, traiește în Spania, a fost timp de mai multă vreme ziaristă și romanul acesta este primul dintr-o serie de opt.

Éric Fottorino, Dezmierdare de catifea

Mă silesc să scriu cât mai rapid despre cărțile pe care le-am citit deoarece am constatat că le uit foarte repede. Sigur, de vină pot fi cărțile respective, dar la fel de bine poate fi vinovat și un domn numit Alois Alzheimer (1864-1915). Stați linistiți, p-asta n-am uitat-o încă.

Un tătic de vreo patruzeci de ani își crește singur copilul, un baiețel. Ca să fie și mamică se deghizează din când în când în femeie. Din păcate baiețelul este omorât într-un accident de mașina. Dacă citiți cartea o să aflați cine l-a omorât pe copil.

Omul care aduce dezmierdarea


Omul care aduce cartea (aka Dan C. Mihăilescu) a prezentat vineri la Pro TV romanul ”Dezmierdare de catifea” scris de directorul cotidianului Le Monde:

  • ”Cât sunt eu de semănătorist, trebuie să vă spun că de această dată perversiunea sufletească funcționează cât un roman polițist de cea mai bună speță”.
  • ”Romanul este scris într-un fel de proces verbal de somnambul, descriind fiecare gest până te înnebunește”, a spus printre altele criticul literar.

Urmărți aici prezentarea de 5 minute a lui Dan C. Mihăilescu în marginea romanului scris de Eric Fottorino.


Stelian Țurlea publică în Ziarul de duminică (suplimentul cultural al Ziarului Financiar) o cronică la proaspătul roman ”Dezmierdare de catifea”, scris de Eric Fottornio (cel ce vă zâmbește din poză), fost redactor-șef de la cotidianul ”Le Monde”.

”O carte ce începe ca o melodramă şi sfârşeşte ca un roman negru”, spune cronicarul.

 

Incendiu memorabil 

(…) Eroul romanului, Felix Maresco, de vreo patruzeci şi ceva de ani, este agent de asigurări, bine văzut, ajuns chiar şef în meseria sa. Un incendiu în care dispare o tânără mamă cu fiul ei de trei ani (au reuşit să fugă cu câteva clipe mai devreme şi au dispărut pur şi simplu) şi mai ales ancheta în care el se angajează îi amintesc de sfârşitul tragic al propriului său fiu, Colin, tot de trei ani, mort într-un accident de maşină.

  

Tatăl travestit

Cartea e rememorarea vieţii cu Colin. Mama l-a abandonat tatălui la naştere, dar a revenit după trei ani şi a pretins să-l împartă cu acesta, fiecare petrecând cu copilul câteva zile la rând. Felix, care nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, nu i-a ştiut nici măcar numele, îşi aminteşte cum, în perioada în care a avut singur copilul în grijă, a fost nevoit să-i fie şi tată, şi mamă. Nebun după copilul său, n-a ştiut cum să reziste cererii acestuia de a-şi vedea mama („Je veux maman!”) şi a recurs la deghizări, la început fără chef, stângaci, apoi din ce în ce mai abil, pentru a-l convinge şi a suplini lipsa – îşi punea perucă, se epila, se îmbrăca în rochii şi fuste, purta sutien, folosea rujul „Dezmiedare de catifea”.

 

Grotesc și maternitate

Băieţelul trăia pe rând când cu tatăl, când cu mama, mergeau chiar pe stradă sau la spectacole. Felix inventase o familie. Toate întâmplarile par, inevitabil, groteşti, imorale, dar Fottorino convinge că erau făcute din iubire. Credibil. „Sfârşisem prin a deveni o mamă”; mai mult: „Sfârşisem prin a deveni o mamă fericită”! Este Felix un om normal? Ce înseamnă să fii un om normal, mai cu seamă când e vorba de iubirea pentru un copil?

Citește mai departe aici.

Dezmierdarile unui jurnalist de elita


Félix Maresco are in jur de 40 de ani si este agent de asigurari la Paris. O munca fara prea mari surprize, o viata oarecum monotona, in care totul este calculat la detaliu. Este martorul unui incendiu si acest lucru ii trezeste amintiri tulburi, mai exact, sfarsitul tragic al propriului sau fiu, Colin.

Colin a fost abandonat inca de la nastere de mama sa. Dorind sa suplineasca aceasta lipsa pentru fiul lui, Félix incearca sa-i «inventeze», practic, o familie. Travestindu-se in femeie, incerca sa ii ofere, in acest fel, lui Colin, o «mama»: isi pune peruca, se epileaza pe picioare si la sprancene, foloseste rujul Dezmierdare de catifea … O ambiguitate totala: dragostea tatalui pentru fiu pare a fi absoluta…

Dezmierdare de catifea este un nou roman al lui Eric Fottorino, directorul cotidianului francez Le Monde. Cartea a fost recompensata in Franta cu Premiul François Mauriac. «Incepe ca o melodrama si se termina ca un crime fiction al carui deznodamant, violent si neasteptat, este genial.», noteaza L’Express

Nascut in 1960 in Franta, Eric Fottorino este romancier si jurnalist. A scris numeroase carti, printre care: Un territoire fragile (2001, Prix Europe 1 si Prix des Bibliothécaires), Korsakov (2004, Prix des Libraires, Prix France- Télévisions) si L’Homme qui m’aimait tout bas (2009).

%d blogeri au apreciat: