Tag Archive: email



Zi dupa ziDin fericire, Hugo are în camera lui un laptop.

Întrucât e weekend și n-am acces la computerele de la școală, am să risc să-mi verific e-mailul. Deschid repede laptopul și găsesc ceva ce mi-a trimis Rhiannon cu doar zece minute în urmă:

A,
Sper că a mers bine ieri. Chiar acum am sunat la ea și nu era nimeni acasă — crezi că s-au dus să ceară ajutor? Vreau să iau asta ca pe un semn bun.
Între timp, iată un link pe care trebuie să-l vezi.
Treaba a scăpat de sub control.
Unde ești azi?
R

Dau click pe linkul de sub iniţiala ei și ajung la pa­gina de internet a unui tabloid important din Baltimore. Titlul anunţă zgomotos:

DIAVOLUL PRINTRE NOI!

E povestea lui Nathan, dar nu e doar povestea lui Nathan. De data asta, mai sunt cinci sau șase oameni din zonă care pretind că au fost posedaţi de diavol. Spre marea mea ușurare, niciunul în afară de Nathan nu-mi este cu­noscut. Toţi sunt mai mari ca mine. Cei mai mulţi pretind că au fost posedaţi mult mai mult timp decât o singură zi.

M-aș fi așteptat ca semnatara articolului să fie mai scep­tică, dar ea înghite poveștile fără simţ critic. Ba chiar face referire și la alte povești de posedare demonică — criminali în serie care au pretins că au fost sub influenţa forţelor sa­tanice, politicieni și predicatori care au fost prinși în situaţii compromiţătoare și au spus că ceva foarte neobișnuit ar fi pus stăpânire pe ei. Toate sună foarte convenabil.

Trec repede numele lui Nathan printr-un motor de căutare și găsesc și alte articole. Se pare că povestea se întinde. Nu doar în presa tabloidă și pe bloguri, ci și în comunitatea evanghelică.

  

  

  

În toate articolele este citată o singură persoană. În esenţă, spune de fiecare dată același lucru:

„N-am nicio îndoială că acestea sunt cazuri de posedare demonică“, spune reverendul Anderson Poole, care l-a consiliat pe Daldry. „Acestea sunt exemple de manual. Diavolul e nimic dacă nu e previzibil. Aceste posedări n-ar trebui să constituie o  surpriză. Noi, ca societate, am lăsat ușa larg dechisă. De ce n-ar intra diavolul?“

Oamenii chiar cred acest lucru. Articolele și comentariile de pe bloguri sunt cu duiumul — toate de la oameni care văd lucrarea diavolului.

Deși ar trebui să știu mai bine în ce mă bag, îi scriu repede un e-mail lui Nathan.

Nu sunt diavolul.

Îl expediez, dar asta nu mă face să mă simt mai bine.

 


Dacă aţi trecut pe la metrou, cu siguranţă privirea v-a fost atrasă de un afiş alb-negru cu un mesaj incitant:

Romanul „CE NE SPUNEM CÂND NU NE VORBIM” are două volume. Primul volum… publicat de Editura Trei. Al doilea volum… un spectacol de teatru regizat de autoare. Cel de-al doilea volum nu va fi publicat niciodată. Pentru a avea parte de povestea integrală sunteţi invitat să acceptaţi provocarea de a fi în sala de spectacol.

Neconvenţionala metodă de promovare a fost aleasă chiar de autoare, regizoarea Chris Simion, alături de Editura Trei, unde a apărut cartea „Ce ne spunem când nu ne vorbim”. Potrivit regizoarei, o strategie inedită era necesară şi nu a fost inventată de dragul succesului, scrie Evenimentul zilei.

 

  

„Eu nu mi-am lansat niciodată o carte într-un mod convenţional, unde criticii vin şi vorbesc frumos. Nu am nevoie de laude cumpărate. Succesul apare dacă ceea ce faci este sincer şi are valoare. Romanul şi piesa de teatru nu vor avea succes datorită lansării neconvenţionale. Vor avea succes doar dacă cei care citesc cartea sau văd spectacolul se regăsesc în ceea ce am scris şi spun mai departe şi altora”, spune Simion, în EVZ.

Cartea are în centru un personaj feminin căreia i se pune un diagnostic fatal. Drept urmare, îşi abandonează iubitul, părinţii şi prietenii, însă după doi ani de zile îşi reface analizele şi află că este sănătoasă tun. Romanul este structurat ca o corespondeţă pe e-mail între două personaje:

Ceea ce îşi spun direct, ceea ce scriu şi nu trimit şi rămâne în “draft”, ceea ce scriu şi șterg şi ajunge în “trash”, explică autoarea.

    

Citește multe despre întregul proiect al lui Chris Simion în Evenimentul zilei.

   

 

To: zmeul_albastru@yahoo.com


To: zmeul_albastru@yahoo.com

Există cu adevărat “Fata visurilor tale” sau ai spus aşa doar ca să mă răneşti?

To: floarea_soarelui@yahoo.com

Da, există cu adevărat şi nu am vrut şi nu vreau să te rănesc nici măcar în glumă. E fata visurilor şi coşmarurilor mele.

To: zmeul_albastru@yahoo.com

Cât de serioasă este relaţia cu ea?

To: floarea_soarelui@yahoo.com

Cred că trebuie să o întreb şi pe ea lucrul ăsta, căci mi-a scăpat.

To: zmeul_albastru@yahoo.com

Şi ei i-ai spus cât de mult o iubeşti, îi oferi câte o floare la începutul fiecărei luni şi îi spui că vrei să fie mama copiilor tăi?

   

   

  

To: floarea_soarelui@yahoo.com

Strict confidenţial.

To: zmeul_albastru@yahoo.com

Poţi să trăieşti cu altcineva după tot ce am trăit noi?

To: floarea_soarelui@yahoo.com

De ce nu?

To: zmeul_albastru@yahoo.com

Pentru orice “de ce?“ există un “de ce nu?” De ce nu ai avut încredere în noi, în ceea ce simţeam?

To: floarea_soarelui@yahoo.com

De ce?

  

Draft

Avem permanent libertatea de a alege încotro ne îndreptăm. Până la urmă este vorba de fericire, de a trăi în armonie. Asta ne dorim toţi, nu? Să scăpăm de telenovele, de drame şi să trăim fericiţi, liniştiţi.

  

Fragment din romanul

Ce ne spunem când nu ne vorbim

de Chris Simion

    

%d blogeri au apreciat: