Tag Archive: elevi



teorii_contemporane_ale_invatarii
Invatarea presupune schimbare. Invatam in fiecare zi cate ceva nou, chiar daca nu mai suntem elevi de mult. De aceea, cum invatam mai eficient, cate tipuri de invatare exista sunt subiecte aflate in centrul preocuparilor specialistilor in educatie. Descoperim impreuna invatarea transformatoare, prezentata de Robert Kegan, psiholog si profesor la Harvard.

Ce inseamna invatarea transformatoare?

In general, putem vorbi despre doua tipuri de invatare:

  • Invatarea informativa, in care acumulam informatii si cunostinte sau ne folosim diverse aptitudini, este orientata catre ceea ce stim. Un copil care citeste o enciclopedie despre animale si retine informatii noi despre viata acestora este intr-un plin proces de invatare informativa.
  • Invatarea transformatoare, in care reusim sa schimbam felul in care invatam. Invatarea transformatoare este mai apropiata de sensul etimologic al cuvantului „educatie” (indrumare, crestere). Un copil care este pasionat de istorie si citeste o serie de carti intr-un timp indelungat, ajungand sa isi dezvolte capacitatea de gandire abstracta, este in plin proces de invatare transformatoare. Astfel, poate fi capabil sa isi puna intrebari despre faptele istorice, despre evolutia lor si sa extraga idei si principii noi.

Invatarea transformatoare aduce schimbari legate de increderea in propria capacitate de invatare, de motivele pentru care invata si de stima de sine.

Invatarea transformatoare presupune ca cel care invata sa aiba un anumit grad de autonomie si autoritate, fiind capabil sa isi orienteze procesul de invatare.

Prezentata mai ales in contextul invatarii la adulti, invatarea transformatoare apare si in relatia cu elevii de varste mai mici, intrucat pe masura ce cresc, copiii castiga mai multa autonomie si gandire critica, devenind capabili sa evalueze propriile metode de invatare si propriul progres.

Semnul clar ca invatarea transformatoare a avut loc este trecerea de la a fi modelati de societate la a modela societatea: dupa ce am acumulat o serie de cunostinte despre lume, putem propune la randul nostru noi modalitati in care lumea sa functioneze. De aceea, de cele mai multe ori, invatarea transformatoare este asociata cu varsta adulta, insa apare si la adolescenti, cand acestia trec prin perioada in care isi castiga independenta si isi formeaza atitudini si opinii personale.

Cum identifici un elev autonom?

Iata cum este descris “elevul” autonom, cel care este capabil de invatare transformatoare: este capabil “sa se autoexamineze; sa-si analizeze cultura si mediul cu scopul de a intelege ceea ce simte de ceea ce ar trebui sa simta, ceea ce pretuieste de ceea ce ar trebui sa pretuiasca si ceea ce isi doreste de ceea ce ar trebui sa isi doreasca. Isi dezvolta gandirea critica, initiativa individuala si constiinta de sine ca fiind co-creator al culturii care il modeleaza.”

De ce este important pentru parinti si cadrele didactice sa cunoasca teoria invatarii transformatoare?

Chiar daca la scoala invatarea este in mare parte informativa, atat cadrele didactice, cat si parintii trebuie sa nu piarda din vedere faptul ca scopul educatiei este de a forma un adult autonom, asadar un adolescent si, mai tarziu, un adult capabil de invatare transformatoare. Teoria invatarii transformatoare aminteste cadrelor didactice si parintilor importanta incurajarii gandirii criticeindependentei si initiativei copiilor, trasaturi esentiale pentru un adult responsabil.

De asemenea, invatarea transformatoare aduce….

Citeşte întreaga recenzie pe site-ul www.suntparinte.ro


“Văd, aud, simt” este un alt mod de a-i iniția și pe adulți și pe elevii noștri în lumea simțurilor.

Este un joc pe care l-am învățat de la unul dintre profesorii mei, Steve Hoskinson. Elevii sunt încurajați să vorbească despre ce văd în sală sau afară, apoi despre ce aud, apoi despre ceva ce simt în corp, ca de exemplu senzația de fierbinte, rece, apăsător, tensionat sau altceva ce este mai evident pentru ei în momentul respectiv. Dacă de exemplu spun că-i doare capul, atunci îi ajut să-și descrie durerea de cap folosind cuvinte care descriu acele senzații: ca un ciocan, ca un vâjâit sau ca un cuțit. Mai apoi îi ajut să folosească instrumentul simplu de focusare, pentru a urmări senzația până când aceasta se schimbă.

Iar aceasta se schimbă de fiecare dată. După cum spune Gendlin,

“Ce este mai fascinant este că un ‘simț perceput’ [o senzație] are puterea de-a se schimba, atunci când te concentrezi asupra ei. Simți cum această senzație se întâmplă în corp. Este o senzație fizică bine definită că ceva se mută sau se modifică. Este mereu o senzație plăcută, o senzație că ceva s-ar debloca”.

Fragment din:

Elevii-problemaAcest fenomen are o explicație științifică simplă care a fost prezentată în capitolele anterioare. Senzațiile se modifică în mod simțitor atunci când ne concentrăm asupra lor pentru că atunci când observăm senzația și ne centrăm pe aceasta, ajungem să ne dăm seama de funcția firească a sistemului nervos parasimpatic. După cum se știe acum, ramura simpatică a sistemului nervos răspunde de obicei de senzațiile neplăcute sau înfricoșătoare manifestate prin ritm cardiac intensificat, tensiune mărită, înroșire la față și sufocare. Sistemul parasimpatic răspunde de încetinirea acestor reacții pentru a readuce corpul într-o stare de relaxare. Acest al doilea sistem intervine mereu și își face treaba. Dacă ai răbdare, ajungi să-l observi și să ai încredere în el. Așa cum ne spune Gendlin,

“când oamenii au această experiență (modificare la nivelul corpului) cel puțin odată, nu mai continuă să se tot întrebe neputincioși dacă ei se schimbă sau nu”.

Este important să ne amintim că această concentrare nu este ceva ce este neapărat învățat de la terapeuți sau consilieri. Cercetările lui Gendlin au indicat că

“acest act crucial intern poate fi învățat, dar că nu este învățat în terapie. Oamenii nu au nevoie să intre în terapie pentru a-l învăța… Oamenii pot să învețe singuri sau unii de la alții”.

Aceasta are impact asupra muncii noastre în școli. Știm din cercetarea pe care Gendlin a desfășurat-o în anii șaptezeci la Universitatea Chicago că oamenii care au rezultate bune în urma terapiei sunt cei care își trăiesc senzațiile corporale, cei care vin în contact cu acea parte din ei. Mai știm că ne putem învăța unii pe alții și ne putem învăța elevii să facă uz de această competență esențială. Atunci ce mai așteptăm?

    

%d blogeri au apreciat: