Tag Archive: educatie sexuala



Ce-i spunem fiicei noastre când ea ne întreabă: „Mami, câţi ani trebuie să am ca să pot începe să fac sex?“

Într-o anumită măsură, răspunsul va depinde de sistemul de valori al părinţilor. Unii vor spune, poate: „Doar după ce o să pleci de acasă“ sau „doar după ce te-ai logodit“. Pericolul în acest caz, desigur, este acela că orice mesaj care sună gen „nu-ţi dau voie“ poate avea efectul contrar, de provocare. Atunci când pun această întrebare, tinerii noştri nu doresc să li se spună că sexul le este interzis. Dacă asta e ceea ce aud, s-ar putea să fie exact semnalul care-i va determina să se ducă şi să-l încerce!

Ceea ce îşi doresc adolescenţii este o discuţie sinceră şi deschisă despre activitatea sexuală timpurie. Aceasta trebuie combinată cu recunoaşterea faptului că, la vârsta de şaisprezece, cincisprezece şi chiar paisprezece ani, ei sunt suficient de mari ca să facă sex şi că, dacă sunt într-adevăr hotărâţi, nu prea are nimeni cum să-i oprească.

Poate că sună cam deprimant pentru părinţii care-şi fac griji în privinţa sănătăţii, a siguranţei şi a binelui adolescentului lor. Totuşi, există multe moduri în care părinţii pot fi de ajutor. Există multe lucruri pe care părinţii le pot face pentru a scoate în evidenţă riscurile unei vieţi sexuale timpurii şi există motive serioase pentru ca tinerii să-i amâne debutul. Sublinierea acestor aspecte de o manieră care să nu fie sentenţioasă poate fi decisivă pentru un tânăr.

Fragment din:

Iată câteva din lucrurile pe care le-am putea spune:

Adolescentii si sexul

  • N-ar trebui să faci sex decât după ce ai siguranţa că poţi avea încredere în persoana respectivă.
  • N-ar trebui să faci sex decât atunci când tu te simţi pregătit sau pregătită. Dacă persoana cealaltă te presează s-o faci – spune nu!
  • N-ar trebui să faci sex decât după ce tu şi cealaltă persoană puteţi discuta şi conveni împreună ce mijloace contraceptive veţi folosi.
  • N-ar trebui să faci sex decât după ce ai siguranţa că poţi gestiona emoţiile şi sentimentele pe care e foarte probabil să le resimţi.
  • N-ar trebui să faci sex decât după ce eşti absolut sigur sau sigură că şi tu şi partenera sau partenerul de sex sunteţi protejaţi de riscul unei sarcini nedorite şi de cel al bolilor cu transmitere sexuală (BTS).

Lista de mai sus nu acoperă nicidecum toate lucrurile care pot apărea în conversaţia cu adolescenţii noştri. Aceste răspunsuri nu se constituie într-un ghid infailibil pentru adolescentul care are nevoie de îndrumare, dar îi vor fi de ajutor.


Cand copiii descopera lumea, parintii intra in etapa raspunsurilor la „de ce“. Ei pun intrebari care ii pun pe cei mari „in sah “.

Pentru parintii care rosesc, si nu numai, o carte buna de educatie este Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate de Linda si Richard Eyre, aparuta la editura Trei. Redam cateva fragmente-cheie.

 

 

De ce este atat de greu sa le vorbim copiilor despre sex (atat de greu, incat un numar uimitor de mare de parinti nu face niciodata acest lucru)?
Exista trei motive pentru care este atat de dificil: jena pe care ne-o produce subiectul, precum si propriile noastre inhibitii, constiente si subconstiente, lipsa unui plan sau a unei agende sau lipsa unei idei clare despre ceea ce ar trebui sa spunem si despre cum ar trebui sa spunem, cand sa spunem, ambiguitatea cu privire la ceea ce credem noi insine despre sex si ceea ce dorim sa creada copiii nostri.

Conversatia cu copilul meu va fi in mod obligatoriu incomoda si stanjenitoare pentru amandoi?
Nu! Dimpotriva. Daca o purtati la momentul potrivit si intr-o maniera adecvata, ea poate fi chiar placuta si naturala – si poate crea o legatura emotionala puternica si profunda intre dumneavoastra si copil, care sa faciliteze si alte tipuri de comunicare si de incredere.

Este mai greu pentru parintele unic sa discute cu copiii despre sex?
Da si nu. Poate fi mai dificil in sensul ca sunteti singur, fara un sot sau o sotie care sa va sprijine, sau care sa va ajute sa va dumiriti cum trebuie sa abordati subiectul, dar obiectivul si principiile sunt aceleasi.

Intr-un fel, este si mai usor, pentru ca sunteti singura persoana care face acest lucru. Aveti controlul si consecventa asupra celor spuse, cand si cum le spuneti.

O multime de parinti, pentru ca sunt singuri, isi asuma aceasta responsabilitate cu mai mare seriozitate si fac, pana la urma, o treaba mai buna. (Desi in aceasta carte folosim deseori pluralul „parinti“, fiti siguri ca tot continutul este aplicabil la fel de bine si este, in egala masura, destinat parintilor unici.)

Pentru mine, ca parinte, este nefiresc sa sper ca copilul meu va trata sexul cu mai multa atentie si intr-un mod mai conservator decat am facut eu insumi acest lucru? Sunt ipocrit daca incerc sa-mi invat copilul sa se abtina, asa cum nu am facut eu?
Este foarte firesc pentru parinti sa doreasca pentru copiii lor sa astepte o relatie cu adevarat angajanta (pentru siguranta ei fizica, securitatea emotionala, convingerile morale si sperantele intr-o casatorie mai reusita – si dintr-o multime de alte motive).

Majoritatea parintilor are pareri surprinzator de conservatoare cand vine vorba despre ceea ce doresc ei pentru copiii lor si despre ceea ce cred ca este cel mai bine pentru ei. Nu este o ipocrizie sa-i invatati ceva ce voi, ca parinti, nu ati cunoscut in viata, mai ales daca simtiti ca asa este cel mai bine in ziua de azi.

Care este lucrul cel mai important atunci cand le vorbim copiilor despre sex?
Un singur lucru este foarte important, si anume sa facem subiectul pozitiv, interesant, vesel, sa-l legam clar si constructiv de casatorie, familie, iubire si devotament.

Este varsta de opt ani intr-adevar cea mai buna pentru „marea discutie“? Unii vor spune ca este prea devreme, altii – ca este prea tarziu.
Este important sa purtati discutia principala (la fel ca si discutiile preliminare si pe cele urmatoare) suficient de devreme, incat aceasta sa formeze atitudinile initiale ale copilului tau despre sex si sa serveasca drept paratrasnet pentru toate prostiile, murdariile si absurditatile pe care copiii le afla din anturaj sau din presa.

Dar a purta discutia prea devreme ridica o serie de probleme, pentru care copiii nu sunt pregatiti.

Citeste mai departe in revista Psychologies.

%d blogeri au apreciat: