Tag Archive: Dragoste virtuală


Profunzimea iubirii virtuale


Toate cele șapte valuri continuă povestea începută cu un an în urmă de romanul Dragoste virtuală. Lucrul acesta m-a speriat atunci când am decis să recenzez cartea, pentru că eu nu citisem prima parte. Dar, ca să fie treaba oablă am să vă liniștesc de la început. Deși ar avea un farmec deosebit (sunt sigur de asta pentru că după ce am terminat de citit cartea am comandat și am citit și prima parte), Toate cele șapte valuri se poate citi și înainte de Dragoste virtuală. Daniel Glattauer prezintă mult prea subtil și elegant evenimentele cruciale din prima parte (sau carte) pentru ca ordinea de citire să fie obligatorie. 

Toate cele sapte valuri

Cartea – și din acest moment voi face referire doar la Toate cele șapte valuri – este diferită de tot ce am întâlnit până acum. Că este o poveste de dragoste, asta, evident, am mai întâlnit, că personajele nu se cunosc, nu s-au întâlnit niciodată face à face, și asta am mai întâlnit, deși nu foarte des. Dar ca întreg romanul (și repet: întreg romanul!) să fie compus exclusiv din mesajele pe care cei doi protagoniști și le trimit, asta e nemaiîntâlnit – cel puțin de mine.

Această formă de literatură a fost prima surpriză pe care mi-a oferit-o Daniel Glattauer.  Recunosc nu doar că nu sunt un fan al brb-urilor și gtg-urilor de Messenger, dar sunt (de fapt eram) și oarecum reticent atunci când cineva încearcă să mă convingă că dragostea se poate înfiripa de la distanță. Prin corespondență.

În consecință, când am văzut că am de-a face cu un astfel de roman, am fost oarecum dezamăgit. Dar autorul m-a captat de la prima pagină. Foarte amuzant început pentru o carte. Similitudinea cu anumite situații din viața de zi cu zi m-a frapat și m-a distrat destul de mult încât să trec peste reticențe și idei preconcepute. Iar personajul care se contura din acele mesaje se dovedea a fi masiv, extrem de promițător. Așa că, oarecum entuziasmat, am continuat. Și am avut parte de cea de-a doua surpriză: un personaj poate fi conturat foarte concret doar din corespondența cu un alt personaj. Lucru pe care niciodată nu mi l-am imaginat posibil.

Au mai urmat apoi multe alte surprize, cu siguranță plăcute. Una dintre ele este profunzimea. Nu doar profunzimea mesajelor, ci prin ele profunzimea la care pot ajunge personajele. Și iubirea lor virtuală…

  

Citește continuarea recenziei pe BookBlog

   

Reclame

Fragment din articolul de sinteză ”Globul ficţiunii s-a rotit spectaculos” (Elisabeta Lăsconi) publicat în Observatorul cultural:

   

Cum am devenit un romancier celebru
Editura Trei şi Pandora M au ţintit cîteva cărţi cu succes garantat:
                • Moarte subită, romanul pentru adulţi de J.K. Rowling,
                • Harta cerului de Félix J. Palma, al doilea volum din trilogia-omagiu adus lui H.G. Wells,
                • și Schimbarea, nuvela autobiografică a lui Mo Yan.

Debuturile au atras atenţia criticii, prin experienţele prezentate de un narator special – un copil descoperind Londra (Şi porumbeii vorbesc englezeşte de Stephan Kelman), un tînăr în aventura palpitantă a scrisului (Cum am devenit un romancier celebru de Steve Hely).

    

Cîteva romane interesante (Dragoste virtuală şi continuarea saŞapte vaViaţa nemuritoare a Henriettei Lacksluri de Daniel Glattauer, Soţia 22 de Melanie Gideon) ţintesc interesul publicului larg printr-o formulă nouă, epistolară, din era Internetului: poveşti de iubire, anchete şi explorări ale vieţii de cuplu, ce apelează pentru a comunica la e-mailuri şi reţele de socializare.

Alt roman atestă o tendinţă de apropiere a ficţiunii de ştiinţă: Viaţa nemuritoare a Henriettei Lacks de Rebecca Skloot.


Îmi amintesc, din vremurile în care internetul începea să capete popularitate și la noi în România (eram la vârsta pubertății pe atunci), când foarte mulți contemporani de ai mei dăduseră iama pe zecile de forumuri apărute peste noapte și peste chat-roomurile (să nu mai spun că mIRC-ul era de departe cel mai popular) care devenisera supraaglomerate – toate acestea se întâmplau desigur, înainte de era messenger și facebook. Oamenii se înghesuiau fie să joace trivia, fie să discute vrute și nevrute pe teme interminabile, cu cunoscuți sau necunoscuți. Desigur, privind retrospectiv toată acea frenezie comunicațională s-a dovedit a fi o mare pierdere de vreme și cu toate acestea, ea dădea satisfacții nemaipomenite la momentul respectiv: pentru cei aflați la vârsta pubertății sau adolescenței – forumurile și chat-roomurile erau un mijloc nemaiîntâlnit de a satisface nevoile de aparatenență (printre altele…) –lucru care se intampla pe diferite threaduri (dacă vorbim de forumuri) sau pe diferite canale (dacă vorbim de mIRC). Evident că nu lipsea nici preocuparea relațională… celebra formulă de introducere asl pls (age-sex-location please) era omniprezentă, devenise cap de pod pentru orice conversație (era în fond, singurul mijloc de a pretinde ca știi cu cine stai de vorbă). Pentru foarte mulți care foloseau însă asemenea abordări, spațiul virtual nu părea să fie un mediu autosuficient de întemeiere a unei relații: mIRC-ul sau forumurile erau un mijloc accesibil de a te distra, de a face glume practice  (de genul: ne dăm întâlnire în locul X și te las să aștepți acolo) sau, atunci când erau luate mai în serios, de a pregăti și a facilita întâlnirea față în față.

Conceptul de relație virtuală la acea vreme se dovedea cel puțin anecdotic, cine credea în așa ceva privit drept tare naiv iar asta pentru că, așa cum sugerau mulți pe de o parte oamenii aflați sub protecția anonimatului aveau posibilitatea să-și construiască identități virtuale fictive, prin care să-și compenseze toate neajunsurile și complexele și, pe de altă parte, lipsa apropierii și contactului fizic anulau posibilitatea de a stabili o intimitate deplină și autentică. Altfel spus, cei care se implicau în așa zise relații virtuale, trăiau o fantezie care ar fi putut deveni periculoasă. Ulterior însă, pe măsură ce fenomenul a luat amploare și odată cu apariția primelor povești cu incipit virtual și cu deznodământ real fericit (reprezentat adesea de căsătorie), s-au reconsiderat posibilitatile relațiilor pe internet. În fond, dacă oamenii sunt de bună credință și nu caută cu tot dinadisul să își păcălească partenereul (deși au nenumărate posibilități în acest sens), , presupun, până la o cunoaștere mai profundă, o doză de mistificare și imaginație (pe fondul așteptărilor pe care le dezvoltăm încă de la prima întâlnire – în fond, orice dragoste presupune o doză de virtualitate) și desigur implică nenumărate schimbări de dispoziție. Aceste aspecte sunt ilustrate și în romanul lui Daniel Glattauer, o cronică a unei povești de dragoste exclusiv virtuală, exclusiv compusă din e-mailuri. Emmi și Leo se „întâlnesc” întâmplător, în urma unui mesaj trimis de unul din personaje către o adresă de e-mail greșită… povestea începe aparent deloc promițător, cu un schimb de remarci usturătoare privitoare la competențele de operare a calculatorului ale celor doi protagoniști, însă tocmai caracterul ironic al acestor replici este cel care stârnește mai departe curiozitatea lui Emmi și Leo. Aflată, la debut, într-o fază a începutului perpetuu, în care  protagoniști nu contenesc să tatoneze terenul, să își păstreze un aer misterios, povestea evoluează pe măsură ce Emmi și Leo vor împărtăși ocazional și expeditiv diferite informații personale.

Cititi intregul articol scris de Sever Gulea pe libris.ro.


Editura Trei si 121.ro te invita la Seara de lectura Dragoste virtuala

Traim in era internetului, cand din ce in ce mai multe activitati umane se desfasoara on line. De ce nu si-ar gasi si dragostea locul printre biti si taste?

Te invitam la Seara de lectura 121.ro sa aflam impreuna cum ia nastere Dragostea virtuala. Citim si discutam despre o poveste de iubire pe internet, descrisa atat de frumos in romanul semnat de Daniel Glattauer. Te asteptam joi, 26 aprilie, ora 18:30 la Carturesti din AFI Palace Cotroceni.

Povestea dintre Leo Like si Emmi Rothner incepe de la un e-mail prin care Emmi solicita anularea abonamentului la o revista. Insa scrie gresit adresa destinatarului si mesajul ei ajunge la Leo, care, politicos, ii raspunde, amuzandu-se pe seama tonului ei protocolar. Emmi ii scrie, la randul sau. Sunt suficiente cateva scurte schimburi de mesaje si cei doi isi dau seama ca sunt atrasi unul de celalalt. In scurt timp, ajung sa flirteze, sa-si faca marturisiri si sa-si impartaseasca secretele si dorintele cele mai intime. Tensiunea erotica se acumuleaza si pare doar o chestiune de timp pana ca Leo si Emmi sa se intalneasca fata in fata. Dar amana intruna momentul: perspectiva de a se cunoaste direct ii entuziasmeaza si ii nelinisteste totodata. In plus, Emmi are o casnicie fericita.
Oare ceea ce simte unul pentru altul va rezista unei intalniri reale?

„O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet.” – New Books Magazine

Dragoste virtuala sau cum se poate naste o poveste fermecatoare de dragoste dintr-un schimb de e-mailuri.” – Daily Mirror

INVITATA: Petruta Gheorghe, psihoterapeut
Moderator: Daniela Fugaru Kammrath, redactor sef 121.ro

Te asteptam cu drag!

Citeste si: 

Dragoste pe net. Da, se poate!

Like și Leike: teatrul e-mailurilor


246 de pagini de dialog dramatic, teatral, în care personajele, la început timide, reticente, prind să-şi dezvăluie secretele, să se descopere, dând jos, ca pe nişte succesive foiţe de ceapă, toate pornirile convenţionale. Dialogul se aprinde, uneori e gălăgios, verbios, impetuos, furios sau ironic, alteori sec sau superficial, uneori capătă nuanţele pasiunii şi ale seducţiei.

Romanul „Dragoste virtuală” a sedus milioane de cititori din lumea întreagă, iar Daniel Glattauer, autorul său, mergând pe creasta valului de succes, i-a scris şi continuarea. Este un roman epistolar al mileniului III. Cei doi e-îndrăgostiţi se confesează, îşi intersectează pasiunile şi controversele prin e-mail. Trebuie precizat că ei nu se cunosc şi nici nu se vor cunoaşte vreodată faţă în faţă.

Daniel Glatauer, „Dragoste virtuală”, Editura Pandora M – recenzie publicată în Business Magazin (de Daniel Nicolescu)

Emmi Rothner, o muziciană de 30 ani, trimite un mesaj către revista Like, dar, dintr-o greşeală de tastare a numelui destinatarului, acesta ajunge în căsuţa electronică a lui Leo Leike, consilier pe probleme de comunicare şi psiholog al limbajului. O minoră, banală eroare de parcurs, care va marca însă inceputul unei corespondenţe asidue între Emmi (tânără căsătorită şi cu un menaj fericit) şi Leo, care tocmai încearcă să-şi revină dintr-o poveste de dragoste turbulentă. Cei doi hotărăsc să nu se întâlnească niciodată, iar această decizie va constitui rama unei legături neprimejdioase, dar palpitante, care va dura mai mult de un an.

„Aici, nu existăm decât pentru noi doi. Vom rămâne în contact până când unul dintre noi nu va mai avea nimic de spus sau n-o să mai aibă chef să spună ceva. Nu cred că acela voi fi eu. O zi bună de primăvară, al dumneavoastră, Leo.”

Suntem pe cale să devenim, până şi în dragoste, Homo numericus? Niciodată însă nu răbufneşte în aceste pagini erotismul ieftin sau pulsiunile sexuale reprimate. Ceea ce face cu atât mai spectaculos succesul său, de factură complet nehollywoodiană.

Este o poveste pe care mulţi dintre contemporanii noştri au experimentat-o frecventând reţelele de socializare de tip Facebook sau Twitter, încercând să înlocuiască relaţia epidermică printr-una sublimată, dând sărutul pe o vorbă de duh, pipăitul pe un duel verbal sau efuziunile de aşternut pe un frumos verb copulativ.

Citește și: Dragoste pe net. Da, se poate!


Secvență din dramatizarea romanului Dragoste virtuală (Teatrul Mic din Viena, 2010).

Subject: Anulare abonament

Stimați domni și stimate doamne de la editura Like! În cazul în care continuați să-mi ignorați încercările de a renunța la abonament și continuați să-mi trimiteți revista — din păcate, din ce în ce mai slabă calitativ — mă simt obligată să vă avertizez că n-am să mai plătesc niciun sfanț!

E. Rothner     

  

După opt minute – Reply: Adresă greșită.

Aceasta este o adresă privată, respectiv: woerter@leike.com. Dumneavoastră doriți să-i contactați pe cei de la woerter@like.com. Sunteți a treia persoană care-mi scrie în legătură cu o suspendare de abonament. Revista aceea pare chiar oribilă!

    

După cinci minute – RE:

Ah, mă scuzați! Mulțumesc pentru lămuriri. Salutări, E.R.

    

  

           

Nouă luni mai târziu – No subject

Crăciun fericit și La Mulți Ani vă dorește Emmi Rothner.

    

După două minute – Reply:

Dragă Emmi Rothner, noi nu ne cunoaștem, aș putea spune, mai deloc. Dar cu toate acestea, țin să vă mulțumesc pentru e-mailul colectiv drăguț și extrem de original! Trebuie să vă mărturisesc că îmi plac la nebunie e-mailurile colective trimise grupurilor la care nici măcar nu aparțin.

Nb, Leo Leike.

      

După 18 minute – RE:

Mă scuzați pentru deranj, domnule Nb Leike. V-am inclus din greșeală în lista cu clienții mei pentru că acum câteva luni am vrut să renunț la un abonament și am nimerit, se pare, la dumneavoastră. O să vă șterg imediat.

P.S.: Iar dacă vă vine în minte o formulă mai originală pentru „Crăciun fericit și La Mulți Ani!“ atunci când vreți să-i urați cuiva „Crăciun fericit și La Mulți Ani!“, vă rog să mă instruiți și pe mine! Până una-alta: Crăciun fericit și La Mulți Ani! E. Rothner.

          

După șase minute – Reply:

Vă doresc sărbători fericite și mă bucur pentru noul an care li se va adăuga celor optzeci pe care i-ați petrecut până acum cu atâta folos!

   Fragment din:

Titlul original: ”Gut gegen Nordwind”

După 38 de zile – Subject: Niciun euro în plus!

Stimată conducere a editurii Like,

M-am dezabonat de cinci ori de la revista dumneavoastră, de trei ori în scris și de două ori prin telefon (am vorbit cu o doamnă Hahn). În cazul în care continuați să mi-o trimiteți, voi considera acest lucru o favoare personală. Cu deosebit respect,

E. Rothner.

   

Două ore mai târziu – Reply:

Dragă doamnă Rothner, o faceți dinadins?

Nb, Leo Leike.

Dragoste în vreme de e-mail


Editura Trei a lansat volumul “Dragoste virtuală”, de Daniel Glattauer. Definită ca un „love-story tipic pentru zilele noastre” („The Guardian”), romanul este alcătuit în întregime din mesaje electronice schimbate între Leo şi Emmi, protagoniştii poveştii.

Romanul încearcă să surprindă o latură romantică a activităţii on-line şi, încă de la publicarea în limba germană, a devenit un bestseller. Ediţiile britanice, spaniole şi americane i-au adus succesul internaţional. Acum, publicul din România are ocazia să descopere acest text care şi-a găsit fani în toate colţurile lumii. Relaţiile care se înfiripă în urma unui mesaj electronic trimis greşit au acum propria poveste clasică. 

De la jurnalism la ficţiune

Austriacul Daniel Glattauer (n. 1960) este jurnalist, debutând la „Die Presse”, iar din 1989 publică editoriale în cotidianul vienez „Der Standard”. Succesul romanului de faţă l-a făcut să publice în 2011 o continuare a poveştii, astfel că până şi cititorii care nu vor gusta finalul vor putea să se gândească la faptul că mai există o şansă.

Prozatorul reuşeşte să contureze stiluri diferite de mesaje, de la cele formale la cele stufoase, la simple schimburi de replici în dialoguri virtuale şi până la izbucniri nervoase sau momente de flirt virtual. Totul se leagă şi personajele îşi dezvăluie în acest limbaj electronic nuanţele personalităţilor, ajungând să fie privite de cititori ca nişte imagini reprezentative pentru lumea pe care o trăim. Pe lângă farmecul celor doi protagonişti, cartea reuşeşte să separe şi etapele prin care trece o relaţie virtuală de la schimburile reci şi oficiale de replici la aventura epistolară care împrumută din ce în ce mai mult din limbajul afectiv. 

„Unul dintre cele mai frumoase dialoguri între îndrăgostiţi din literatura modernă.”, „Der Spiegel”, despre romanul „Dragoste virtuală”

Sursă: articol apărut în ziarul Ring.

%d blogeri au apreciat asta: