Tag Archive: despre vis



În weekendul Săptămânii Psi, Freud, Jung și Berne reprezintă principalele surse biografice. Vineri, discuțiile încep de la 18.00, iar sâmbătă, vă așteptăm la două matinee ”psi”, de la 11.00

Aș începe cu una dintre cele mai interesante teme din această ediție a ”Săptămânii Psi”: sâmbătă, profesoara universitară și creatoarea de școală jungiană Mihaela Minulescu va vorbi, la Cărtureși-Verona (București), de la ora 11.00, despre ”visele faronilor și visele noastre de toate zilele”. Îmi aminteasc că la lansarea Cărții roșii de la ICR, într-un dialog iscat între dna Minulescu și filosoful religiilor Andrei Pleșu, ultimul spunea, mai în glumă, mai în serios, că nu toți avem șansa unor vise ”mari”, transformatoare, precum cele povestite de Jung, dar și de alți maeștri spirituali. Chiar așa să fie?

Dacă tot am început cu ziua de sâmbătă, merită amintită prezentarea, tot de la 11.00, dar la Brașov, a profesoarei Mariela Păvălache-Ilie. Specializată în psihologia organizațională, dânsa va discuta despre ”relațiile interpersonale ca tranzacție”. Am spus tranzacție, am zis imediat și Eric Berne, tradus la Trei cu volumele: Analiza tranzacțională în psihoterapie, respectiv Ce spui după Bună ziua.

***

Și acum evenimentele de vineri (toate se întâmplă la librăriile Cărturești, de la orele 18.00):

  

  • București (Verona): Simona Reghintovschi, psihanalistă și coordonatoarea colecțiilor de psihologie de la Trei, va oferi 5 motive pentru a intra într-o psihanaliză.

  

  • Cluj (Iulius Mall): Psihoterapeuta Amfiana Gherman se va adresa în primul rând perechilor: Cum să ai o relație de cuplu fericită și durabilă?

  

  • Timișoara (Mercy): Despre celebrele ”acte ratate” va discuta Anca Munteanu, profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, unde predă inclusiv un curs de psihanaliză.

  

  • Iași (Palas): Despre vis și interpretarea sa va discuta lect. dr. Cătălin Dîrțu. Pentru cititorii grăbiți, recomand o sinteză scurtă și clară pe care Freud o realizează asupra teoriilor sale privind interpretarea viselor: mă refer la articolele din cartea Despre vis.

  

  • Brașov: șefa de catedră de la Psihologie (Univ. ”Transilvania”) Elena Cocoradă, specialistă în psihopedagogie și consiliere școlară, va aduce în discuție o temă extrem de sensibilă: ”Violența școlară: de la Youtube la tratatul științific”.

  


Ar putea oare cele câteva articole dedicate de Freud „ocultismului“, dintre care două se află în prezentul volum („Psihanaliză şi telepatie“ şi „Vis şi telepatie“), să schimbe imaginea acreditată de raţionalist incurabil a întemeietorului psihanalizei?

Faptul că volumul este deschis de un scurt eseu cu titlu promiţător pentru cei care aşteaptă răbdători virajul în iraţional al lui Freud („O presimţire onirică împlinită“) nu confirmă aşteptarea indusă de titlu. Nu trebuie să speraţi că autorul Interpretării viselor se va dezice de teza sa princeps conform căreia visul este, în esenţă, realizarea unei dorinţe (inconştiente), aderând la viziunea populară despre vis ca exprimarea unei profeţii.

Presimţirea onirică a doamnei B. că se va întâlni în ziua următoare visului cu medicul casei, dl. K., în faţa unui magazin din Viena, presimţire în aparenţă confirmată, va fi spulberată de bisturiul psihanalitic. De fapt, dr. K. din vis, indiferent din punct de vedere afectiv, este doar o mască, aşa cum o cere logica onirică, pentru un alt domn K. din viaţa visătoarei, faţă de care aceasta nutrise cele mai calde sentimente. Concluzia lui Freud este fără echivoc:

„Astfel, produsul oniric ulterior, singurul care face posibile visele profetice, nici nu este altceva decât o formă de cenzurare, care‑i înlesneşte visului să pătrundă în conştiinţă“.

Totuşi, oarecum surprinzător, Freud acceptă un fenomen pe care în 1920 îl mai considera ocult, şi anume telepatia. Însă dacă, împreună cu întemeietorul psihanalizei, înţelegem ocultismul nu numai ca acceptare a „existenţei reale a altor forţe psihice, decât psihicul“, ci şi ca dezvăluire în psihic a unor „capacităţi până atunci nerecunoscute“, atunci surprinderea noastră se micşorează. Cu această ultimă parte a ocultismului, Freud pare mai dispus să se acomodeze: telepatia, numită „transfer de gânduri“, primeşte drept de existenţă din partea întemeietorului psihanalizei. Acţiunea ei explică fenomenul numit de profanii creduli „profeţie“.

Unul dintre pacienţii lui Freud care a apelat la serviciile unei prezicătoare vestite a rămas uimit de forţa ei de pătrundere în intimitatea vieţii sale. Pe baza unei singure informaţii, data de naştere a cumnatului său, prezicătoarea a afirmat:

„Această persoană va muri în iulie sau august viitor în urma unei intoxicaţii cu raci sau stridii“.

Deşi profeţia nu s‑a confirmat, cu un an în urmă, cumnatul pacientului s‑a intoxicat în timpul verii cu mâncarea sa preferată şi a fost pe punctul de a muri. După Freud, a cărui argumentaţie este fără cusur, cunoştinţele prezicătoarei s‑ar datora tocmai „transferului de gânduri“ de la clientul său pe o cale necunoscută, adică tocmai ceea ce numim telepatie, în timp ce calculele astrologice foarte laborioase cărora oracolul le atribuia rolul esenţial nu reprezentau decât un mijloc de a abate activitatea psihică conştientă într‑o direcţie inofensivă, permiţând astfel crearea receptivităţii pentru „transferul de gânduri“ la nivelul altor zone ale psihicului.

Fragment din prefața semnată de Vasile Dem. Zamfirescu

la volumul lui Freud, Despre vis


”Ar putea oare cele câteva articole dedicate de Freud „ocultismului“, dintre care două se află în prezentul volum („Psihanaliză şi telepatie“ şi „Vis şi telepatie“), să schimbe imaginea acreditată de raţionalist incurabil a întemeietorului psihanalizei?”, se întreabă psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu în prefața la volumul Despre vis. Cred că puteți răspunde și singuri parcurgând pasajul de mai jos 🙂

Cu câţiva ani înainte de război, a venit la mine în analiză un tânăr din Germania, plângându‑se că este incapabil de muncă, a uitat totul din viaţa lui, a pierdut orice interes.  (…) Prăbuşirea lui fusese consecinţa unei mari stăpâniri mentale de sine. Avea o singură soră, cu câţiva ani mai mică decât el, de care era legat printr‑o dragoste totală, sinceră şi neascunsă. De ce nu ne putem căsători? îşi spuseseră adesea. Afecţiunea lor nu depăşise însă niciodată măsura îngăduită între fraţi.

De această soră se îndrăgostise un tânăr inginer. (…) În timpul logodnei s‑a petrecut la un moment dat ceva foarte suspect. Fratele a mers cu viitorul cumnat într‑o excursie pe Zugspitze, la care el a făcut pe ghidul, dar cei doi s‑au rătăcit pe munte, au fost în pericol să cadă în prăpastie şi s‑au salvat numai cu greu. Pacientul nu m‑a contrazis mult când am interpretat această aventură ca o încercare de omor şi de sinucidere. La câteva luni după căsătoria surorii, tânărul a intrat în analiză. (…)

După câteva săptămâni, mi‑a povestit într‑un oarecare context următoarea întâmplare.

La München trăieşte o prezicătoare care se bucură de mare faimă. El s‑a hotărât în martie trecut să viziteze această prezicătoare şi i‑a spus data de naştere a cumnatului său, desigur fără să‑i dea numele sau să trădeze faptul că pe el îl avea în minte. Oracolul a proclamat: această persoană va muri în iulie sau august viitor în urma unei intoxicaţii cu raci sau cu stridii. După ce mi‑a povestit, a adăugat:

Şi asta a fost extraordinar!

Nu am înţeles şi l‑am contrazis violent:

Ce vi se pare aici extraordinar?

La care el:

Ciudat aici este următorul lucru: cumnatului meu îi plac foarte mult racii, stridiile şi alte asemenea şi în august trecut chiar s‑a intoxicat cu raci, şi era cât pe ce să moară.

Subiectul nu a fost dezbătut mai mult de‑atât.

Haidem să discutăm acum împreună acest caz.

Prezicătoarea nu putea să fi deţinut cunoaşterea faptului că intoxicaţia cu raci avusese loc la cel născut în ziua indicată, ea nu putea să o fi dobândit nici din tabelele şi calculele ei. Dar cel întrebat o deţinea. Incidentul se explică în totalitate dacă vrem să presupunem că această cunoaştere s‑a transferat de la el asupra ei, pretinsa profetă, pe o cale necunoscută, excluzând mijloacele de comunicare cunoscute nouă. Deci ar trebui să tragem concluzia: există transfer de gânduri. Muncii astrologice a prezicătoarei i‑ar reveni atunci rolul unei activităţi care îi abate propriile forţe psihice, le preocupă într‑un mod inofensiv, aşa încât ea să poată deveni receptivă şi transparentă pentru gândurile care acţionează asupra ei din partea altuia, un adevărat „mediu“. Manifestări asemănătoare am cunoscut, de exemplu, la cuvântul de spirit, când era vorba de a asigura unui proces mental o desfăşurare mai mult automată.

Aplicarea analizei realizează însă mai multe pentru acest caz şi îi măreşte importanţa. Ea ne învaţă că nu un oarecare segment de ştiinţă indiferentă este ceea ce i s‑a comunicat unei a doua persoane pe calea inducţiei, ci că o dorinţă extraordinar de puternică a unei persoane, dorinţă ce se afla într‑o relaţie specială cu conştiinţa ei, a putut găsi într‑o formă uşor deghizată expresia conştientă, cu ajutorul unei a doua persoane, similar felului în care capătul invizibil al spectrului se revelează simţurilor pe placa fotosensibilă ca o continuare colorată.

Credem că putem reconstitui înlănţuirea de gânduri a tânărului după îmbolnăvirea şi însănătoşirea cumnatului pe care‑l ura ca rival. Ei, de data aceasta a scăpat, ce‑i drept, dar nu renunţă el cu una, cu două la periculosul lui moft, şi la o dată următoare să sperăm că va pieri din acest motiv. Acest „să sperăm“ este ceea ce se transpune în profeţie. Nu pot să îmi simplific afirmaţia, denumind dorinţa de moarte a pacientului meu nutrită faţă de cumnatul său drept una refulată inconştient. Căci ea doar fusese conştientizată în timpul curei din anul precedent, iar urmările care decurseseră din refularea ei cedaseră în faţa tratamentului. Dar ea mai persista, nemaifiind patogenă, totuşi suficient de intensă. O putem descrie ca fiind una „reprimată“.

  

Fragment din volumul Despre vis de Sigmund Freud

  

%d blogeri au apreciat: