Tag Archive: De ce te îngrași



Și totuși de ce te îngrași?, întreabă blogul Lecturi de mămică, plecând de la cartea asta:

De ce te îngrași

Găsiți pe blogul citat explicații științifice cât se poate de convingătoare, iar apoi câteva ponturi pentru o dietă echilibrată:

Ce este de facut? La zaharuri nu se poate renunta, deoarece corpul nostru, celulele noastre, creierul nostru au nevoie de ele. Dar putem reduce cantitatea, sau proportia lor în dieta zilnica. Populatiile sarace consumă 90% din hrană sub formă de amidon (din grau, orez, cartofi) si se ingrasa. Populatiile bogate consuma dulciuri in exces si se ingrasa.

Care e atunci solutia? Pur si simplu modificarea balantei, adica a procentului pe care fiecare aliment il ocupa in dieta. In loc de 80-90% carbohidrati, sa consumam doar 50%, sau chiar 40%. Restul? 20-30% grasimi bune si restul, proteine pana la 100%. Iar in ceea ce priveste carbohidratii, balanta mai poate fi modificata si in privinta calitatii acestora. In loc de faina alba, mai bine din cea integrala. In loc de trei felii de paine alba, mai bine două de paine neagra. E mai putin amidon in cea neagra si inca ceva important, mai sunt si fibre care fac ca digestia amidonului sa fie mai lenta. Astfel nu creste brusc procentul de glucoză din sange si nici secretia de insulina.

Vreau o friptură suculentă de porc? Foarte bine, dar nu pun alaturi cartofi sau orez, ci cateva legume fierte, sau castraveti, sau salata de varza (proaspata sau acra, murata). Si cu cat mai putina paine, sau deloc… Imi este pofta de cartofi prăjiti? E voie, desigur… Deja au ei mult amidon, asa că… fara paine. Imi este poftă de… pâine? Adica de un corn umplut cu ceva, proaspat scos din cuptor? Si care miroase de la o posta a ceva la care nu se poate rezista? Desigur, am voie, dar numai in cursul diminetii, nu ca desert dupa o masa copioasa. Si o prajiturica am voie. Din cand in cand… Si nici la o felie de tort nu trebuie sa renunt. Trebuie dar sa tin cont de caloriile si carbohidratii pe care le consum!

Asta este solutia pe care ne-o da Gary Taubes care citeaza in cartea lui studii care au aratat ca 20 de calorii in plus timp de 25 de ani dau 25 de kilograme in plus, adică… obezitate! Dar cat reprezinta 20 de calorii fata de cele 2000 pe care le consumam, in medie, zilnic? Doar 1% dar asta poate face diferenta!”

Fragment preluat de pe blogul Lecturi de mămică

   

Reclame

Acest regim se concentrează asupra furnizării nutrienților necesari, eliminând în același timp alimentele de care organismul nu are nevoie, cu alte cuvinte carbohidrații care nu au nicio valoare nutritivă.

Cum trebuie să arate un regim sărac în carbohidrați? Iată cum ar putea să arate regimul pe o zi:

Micul-dejun

Costiță sau cârnați

Ouă

Prânzul

Pui la grătar cu salată de verdețuri și alte legume, cu costiță, ouă tocate și sos de salată („dressing”).

Gustarea

Felii de salam și o felie de brânză.

Cina

Burger sau friptură

Salată verde cu alte legume acceptabile și sos de salată

Fasole verde cu unt.

Afla mai multe despre principiile dietei bazate pe reducerea carbohidraților din

cartea lui Gary Taubes:

DE CE TE ÎNGRAȘI

  


În cartea De ce te îngrași, scrisă ca un răspuns la reacţiile stârnite de precedentul lui bestseller, Good Calories, Bad Calories, Gary Taubes examinează critic mitul legat de cauza creşterii în greutate a populaţiei. El argumentează că excesul unor anumite tipuri de carbohidraţi este motivul care a condus la creşterea masivă în greutate a oamenilor din zilele noastre – nu grăsimile, şi nici caloriile în exces.

   

    Iată și un fragment referitor la ”cele mai ieftine calorii”:

   

Nu avem cum să influențăm faptul că ne naștem cu predispoziția de a ne îngrășa. Ceea ce ne învață primele noțiuni de adipozitate este că predispoziția este declanșată de carbohidrații pe care îi mâncăm – atât de cantitatea cât și de calitatea lor. După cum am spus, carbohidrații sunt cei care determină în ultimă instanță secretarea insulinei și insulina este cea care determină acumularea grăsimii corporale. Nu ne îngrășăm toți dacă mâncăm carbohidrați, dar pentru aceia dintre noi care se îngrașă de vină sunt carbohidrații; cu cât mâncăm mai puțini carbohidrați, cu atât mai slabi vom fi.

Ar fi potrivită aici o comparație cu țigările. Nu toți fumătorii de cursă lungă fac cancer pulmonar. Numai un bărbat din șase și numai o femeie din nouă. Dar pentru cei care fac acest tip de cancer cauza principală este de departe fumul de țigară. Într-o lume fără țigări, cancerul pulmonar ar fi o boală rară, cum și era pe vremuri. Într-o lume fără o alimentație bogată în carbohidrați, obezitatea ar fi de asemenea o boală rară.

Nu toate alimentele care conțin carbohidrați ne îngrașă la fel. Aici este elementul crucial. Alimentele care ne îngrașă cel mai mult sunt cele care exercită cel mai mare efect asupra zahărului din sângele nostru și a nivelului insulinei. Acestea sunt sursele concentrate de carbohidrați și în special cele care se pot digera rapid:

  • orice produs din făină rafinată (pâine, cereale, paste făinoase),
  • carbohidrații lichizi (berile, sucurile de fructe și băuturile carbogazoase) și
  • diversele surse de amidon (cartofii, orezul și porumbul).

Aceste alimente inundă fluxul sanguin cu glucoză. Nivelul zahărului crește brusc; nivelul insulinei va crește și el brusc. Ne îngrășăm. Putem să ne mirăm că aceste alimente sunt considerate de aproape două sute de ani ca având o influență unică în îngrășarea noastră?

Aceste alimente sunt, de asemenea, și cele mai ieftine calorii existente, aproape pretutindeni. Este explicația evidentă pentru care, cu cât suntem mai săraci, cu atât avem mai multe șanse de a ne îngrășa; de asta, cum am discutat la începutul cărții, este atât de ușor să identifici populațiile extrem de sărace din trecut și din prezent, în care obezitatea și diabetul rivalizează cu cele din Statele Unite și din Europa zilelor noastre. Această explicație a fost sugerată de doctorii care au lucrat cu aceste populații în anii 1960 și 1970, iar acum este susținută și de știință.



Update (28 nov.) – Vedetele târgului: „Cartea roşie”, de C.G. Jung, a fost vedeta editurii Trei la Gaudeamus 2011. Dintre titlurile publicate în colecţiile de psihologie, foarte apreciate de cititori au fost „101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, de George W. Burns, „Practica şi teoria psihologiei individuale”, de Alfred Adler, „Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi”, de Florin Tudose, Cătălina Tudose şi Letitia Dobranici, şi „Cartea Gesturilor”, de Peter Collett. – Mediafax

***

Între 23 și 27 noiembrie, vă poftim la Gaudeamusul de la Romexpo, unde vom avea reduceri de 30%. Gustați din bucatele noastre detectivistice, psihologice și nutriționiste, stropite cu puțină poezie și nițel mister mayaș.

Ca să nu intrați complet ignoranți în anul de (diz)grație 2012, răsfoiți Povestea anului 2012 (J.M. Jenkins), ca să aflați când se încheie Calendarului Lung al civilizației maya. De vă întrebați de unde știau amerindienii ăștia atâta matematică și astronomie, vă răspunde de îndată excentricul Erich von Däniken cu Amintirile sale despre viitor (în aceeași colecție, vezi și Știința și misterele OZN).

Ajunși în zona crepusculară a amintirilor, sunt sigur că nimănui nu i-ar conveni să uite noapte de noapte ce-a făcut în ultimele 24 de ore. Cum ieși din boala asta? Aflați din fascinanul thriller Înainte să adorm (S.J Watson), pe care-l așteaptă o ecranizare hollywoodiană de zile mari. Acuma, ce-i drept, după ce pui capul pe pernă, ți se pot întâmpla grozăvii și mai înnegurate. Așa a pățit un Moș Crăciun de ocazie, găsit înjunghiat în camera sa de hotel, încă un caz din portofoliul detectivului Erlendur (Vocile – A. Indridason). Și dacă în serile lungi de iarnă vă mai arde de citit povești negre cu copoi, dați o raită și în rada portului din Stockholm unde plutește de ceva vreme un cadavru (Lars Kepler – Pact cu diavolul) sau mai bine emigrați în Canada, căci la Quebec găsiți cele mai bune cursuri de amprentare genetică (Fred Vargas – Tridentul lui Neptun).

 

  

 

Sunt sigur că titlul de mai sus, cel cu zeul înspumat, l-ar inspira pe tânărul poet George Nechita care ”pictează peisaje marine” (Părți juvenile, întinse). Pe alții, tridentul lui Neptun i-ar duce cu gândul la furtunile din viețile noastre năpăstuite (Emmanuel Carrère, Alte vieți decât a mea). Și dacă zeul mărilor n-are de gând să molcomeasă valurile vieții, mai ai o soluție : să încerci o Primă ședință de psihoterapie – experimentul a început în revista franțuzească Psychologies și merită să afli ce le spunea terapeutul Robert Neuburger proaspeților săi pacienți. Sigur, psihologul n-o să-ți spună că stresul ți se trage de la dietă și de la prea mulți carbohidrați. Asta o s-o afli însă de la Gary Taubes, fizician convertit la nutriționism care demolează mitul ”îngrășării-din-mâncatul-excesiv-și-lipsa-de-mișcare (De ce te îngrași ! – vezi și care sunt cauzele nutriționale ale cancerului în Terapia Gerson de C. Gerson & B. Bishop).

   

   

Tot despre mâncare, dar mai ales depsre siluetă, e vorba în Anorexia, o stranie violență, cartea psihanalistului parizian de origine română Vladimir Marinov. Conturul trupului e însă doar una dintre grijile adolescentelor de azi. Întrebărilor neliniștitoare le răspund cu franchețe psiholoagele K. Zager și A. Rubenstein în Adevărul despre adolescente. Și tot un adevăr este că a te căsători din dragoste nu prea mai e la modă, zice maestrul demistificărilor Pascal Buckner (Căsătoria din dragoste). Nici comunitatea subterană a lui Iuda nu prea crede în asta, de vreme ce femeile lor ies la lumină doar pentru împrospătarea patrimoniului genetic (Adam Blake – Evanghelia după Iuda).

 

Catalogul cu noutăți poate fi descărcat de aici: NOUTATI_GAUDEAMUS_2011

  

Cu puțin nenoroc aventurierele din obscura comunitate o să dea peste chirurgul lui George al III-lea, medic ce se infecta dinadins cu gonoree și sifilis petnru a experimenta pe propria-i piele diversele tratamente (T. Norton – Ochi holbați și păr vâlvoi). Păr vâlvoi or fi avut la un moment dat și gemenele americance de 20 de ani care se instalează în apartamentul londonez al mătușii lor oficial decedată, dar care nu vrea să-și părăsească domiciliul (Simetria ei înfricoșătoare – Audrey Niffenegger). Iar ochi holbați vor fi avut toți cei care au fost anunțați că vine – da, chiar vine! – sfârșitul lumii (Totul contează!, strigă Ron Currie Jr.).

  

   

  

%d blogeri au apreciat asta: