Tag Archive: De ce mint copiii



Marți, 12 februarie, Săptămâna Psi pentru Părinți continuă cu două prezentări despre minciuna în familie, respectiv despre lecțiile pe care părintele le poate învăța de la copilul său.

Ambele evenimente încep de la 18.00 la Librăriile Cărturești din Iași (Palas), respectiv Brașov:

  • La IAȘI, Cristian Petrescu, specialist în terapii familiale sistemice, va discuta despre: Minciuna dintre părinți și copii. Amintesc aici că Editura Trei a publicat acum vreo patru ani un volum al maestrului descifrării ”microexpresiilor”, Paul Ekman. Cartea se cheamă: De ce mint copiii? Cum pot încuraja părinții sinceritatea?
  • Iar la BRAȘOV, Laura David, specialistă în psihologie educațională, vine cu următoarea sugestie: Descoperă arta de a fi părinte, învățând de la copilul tău.

***

Ideea de a învăța de la propriul copil mă duce cu gândul la o carte proaspăt apărută a psihanalistului și pediatrului britanic Donald Winnicott. O carte excelentă, fără limbaj tehnic, care încurajează întoarcerea la firesc, la natural.

Iată și un fragment: 

Copilul, familiaDacă relaţia dintre mamă şi bebeluş a început să se clădească şi se dezvoltă firesc, atunci nu este nevoie de învăţarea tehnicilor de alăptare, de cântărirea regulată a bebeluşului, de alte analize şi investigaţii; cei doi ştiu mai bine decât oricine altcineva ce anume este bine pentru ei. În aceste condiţii, bebeluşul va suge exact atâta lapte cât îi trebuie, în exact ritmul potrivit, şi va şti exact când să se oprească. Şi, în acest caz, digestia şi excreţiile bebeluşului nu trebuie monitorizate de persoane din afară. Întregul proces fizic se derulează cum trebuie, pur şi simplu pentru că relaţia emoţională se dezvoltă în mod firesc. Aş merge chiar mai departe şi aş spune că, în asemenea condiţii, o mamă poate învăţa cum se cresc bebeluşii de la propriul ei bebeluş, aşa cum acesta învaţă despre mame de la propria mamă.

Problema este că această relaţie intimă fizică şi spirituală dintre mamă şi bebeluşul ei produce atât de multă plăcere, încât mamele cad adeseori pradă sfaturilor celor care afirmă că această plăcere nu este sănătoasă. Şi iată tema în jurul căreia vom găsi puritanii moderni! Ce ciudat este să îndepărtezi bebeluşul de mama lui imediat după naştere, astfel încât să-şi piardă singura posibilitate (adică mirosul) de a o regăsi după ce a pierdut-o! Ce ciudat este să acoperi bebeluşul cu un prosop atunci când mănâncă, astfel încât să nu poată pune mâna nici pe sân, nici pe biberon, în aşa fel încât să nu se poată exprima decât prin „da“ (adică sugând) sau „nu“ (adică întorcând capul sau dormind)! Ce ciudat este să începi să hrăneşti bebeluşul la ore fixe, înainte ca acesta să fi înţeles că pe lume există şi altceva pe lângă el însuşi şi dorinţele lui.

În starea naturală (prin care eu înţeleg starea în care cele două fiinţe sunt sănătoase), tehnicile, cantităţile şi programarea pot fi lăsate în seama naturii.

  

Reclame

Pe 1 iunie, Gazeta Sporturilor şi Editura Trei vor scoate pe piaţă volumul „De ce mint copiii? Cum pot încuraja părinţii sinceritatea”.

Paul Ekman este expert în cercetarea şi explicarea mimicii şi gesticii, autor a numeroase studii asupra exprimării faciale a emoțiilor. În cartea „De ce mint copiii? Cum pot încuraja părinţii sinceritatea”, Ekman dezbate ceea ce pentru mai toţi părinţii devine, mai devreme sau mai tîrziu, o problemă: Copiii mint, acesta e adevărul! Cum facem să-i depistăm şi să-i dezobişnuim?
  

    

  
Ekman porneşte de la a categorisi minciunile pe care copiii le spun:

  • minciunile nevinovate: cele care nu au darul de a face rău nimănui. Ba chiar dimpotrivă, sînt minciunile pe care cei mici, ba chiar şi cei mari, le spun pentru a face cuiva o plăcere;
  • minciunile sociale: adolescenţii le folosesc foarte mult. „Am o prietenă”, de pildă, deşi poate nu are încă. Aici intră şi minciunile pe care le copiii le utilizează cînd vor să scape de cineva din cercul lor de prieteni;
  • minciunile legate de autoritate: extrem de numeroase, pentru că, pentru copii, toţi adulţii reprezintă autoritate. Aşa că minciunile sînt numeroase, pentru că micuţii încearcă, în mintea lor, să echilibreze balanţa;
  • minţirea părinţilor: uneori, copiii mint ca să nu facă probleme părinţilor. Alteori, ca să evite pedeapsa. În plus, puştii obişnuiesc să ascundă lucruri deoarece vor să păstreze mici secrete numai pentru ei; 
  • minţirea profesorilor: mulţi copii îşi mint profesorii de frică – teama de o notă proastă, de faptul că aprecierea profesorilor îi poate scădea în ochii colegilor, toate acestea determină uneori minciuni.

Toate trucurile pe care un părinte trebuie să le ştie atunci cînd stă faţă în faţă cu copilul care spune, ocazional sau permanent, minciuni sînt scrise în volumul „De ce mint copiii? Cum pot încuraja părinţii sinceritatea”, un adevărat manual care ne învaţă cum să ne purtăm cu puştii în aceste cazuri.

Sursă: Gazeta Sporturilor

%d blogeri au apreciat asta: