Tag Archive: Cum să te dezvolți odată cu copiii tăi



La începuturile ei, filosofia era o activitate în folosul cetăţenilor de rînd. Așa cum arăta Epicur, stoicul din Antichitate, un argument filosofic care nu vindecă nicio suferinţă este gol de orice conţinut.

Cum sa te dezvolti cu copiiiÎnaintea lui Epicur, un alt învăţat care și-a dedicat viaţa filosofiei a fost Socrate, și a făcut acest lucru în spaţiul public. Punînd întrebările potrivite și aducînd la lumină exemplele de inconsecvenţă din modul de a acţiona al oamenilor, el îi ajuta pe cetăţenii atenieni să ducă o viaţă mai bună. Pentru Socrate, acesta este rolul primordial al filosofiei: un serviciu care îi ajută pe oameni să descopere și să îndepărteze sau să depășească obstacolele din calea unui trai mai bun și mai fericit.

Fragment din:

Ce altceva le-ar putea fi mai util părinţilor? În timp ce majoritatea lucrărilor de psihologie care îi vizează pe părinţi le spune acestora cum să se îngrijească mai bine de copiii lor, prea puţine își propun explicit să-i ajute pe părinţi să se îngrijească și de ei înșiși. Aceste cărţi vorbesc despre felul în care cresc copiii și pornesc de la premisa că părinţii și-au încheiat procesul de creștere.

Dar părinţii continuă și ei să evolueze și să se dezvolte, în paralel cu îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în călăuzirea copiilor spre cea mai bună viaţă cu putinţă. Dacă ne dirijăm întreaga atenţie spre dezvoltarea copiilor, e foarte probabil ca părintele să rateze posibilitatea de a-și valorifica la maximum întregul potenţial de evoluţie. Așa cum bine știm cu toţii, felul în care ne îngrijim de alţii cam lasă de dorit, atunci cînd ne simţim noi înșine neîmpliniţi. În relaţiile noastre cu ceilalţi pătrund pe furiș emoţii și sentimente negative, combinate cu gînduri ilogice sau confuze, dacă nu ne considerăm realizaţi în viaţă sau dacă nu întrevedem nicio speranţă în acest sens.

Simţindu-ne frustraţi noi înșine, vom ţipa la un copil, cînd o simplă întrebare ar fi putut lămuri situaţia. Cînd avem resentimente, vom bîrfi vreun vecin, dîndu-i astfel copilului un prost exemplu de urmat, cînd o perspectivă diferită ar putea da la iveală și părţile bune ale vecinului nostru. Copiii noștri sunt lipsiţi de apărare în faţa emoţiilor și a sentimentelor negative pe care noi le avem și care sunt adesea dirijate spre ei, în mod inconștient și imposibil de prevăzut.

În asemenea condiţii, nu există nici metodă standard, nici tehnică de-a proceda, nici diagnostic mental care să ne permită să-i protejăm pe copiii noștri așa cum se cuvine.

A te întoarce…

  • …dinspre negativ spre pozitiv,
  • dinspre control spre acceptare,
  • dinspre răzbunare spre iertare,
  • dinspre individualismul mărunt spre spiritul comunităţii,
  • dinspre egoism spre recunoștinţă,
  • dinspre regretul vinovat spre responsabilitatea asumată
  • și dinspre conformism spre credinţă sinceră…

…înseamnă să dezlegi o putere mai mare decît oricare alta.

Punctele de cotitură filosofice despre care se vorbește în această carte, precum și tăria interioară pe care ele o revelează nu doar că vor face posibilă năzuinţa de a fi un bun părinte, ci vor face din această experienţă una a desăvârșirii personale.

  


Cum sa te dezvolti cu copiiiActivităţile extracuriculare se înmulţesc văzând cu ochii, precum bășicuţele pe pielea unui copil cu varicelă.

Fragment din: 

Pe măsură ce apar tot mai multe ocazii de înscriere în vreo activitate sau echipă, ne vine greu să rezistăm, de teamă ca nu cumva copilul nostru să rămână în urmă, dacă nu participă. A apărut chiar un obicei ca părinţii să-și ţină copilul acasă un an sau doi în plus, până să-l dea la școală, pentru a-i da din start un avantaj asupra congenerilor lui — care au ajuns astfel să fie priviţi, mai presus de orice, ca niște competitori.

Acest mod hipercompetitiv de a-ţi crește copiii este un exemplu de situaţie în care adulţii și-au pierdut busola și nu mai vor să-și folosească înţelepciunea pe care o posedă, pentru a fi buni părinţi. Această uitare de sine este distructivă pentru copii și părinţi deopotrivă. Pe copii îi privează de timpul necesar ca să fie imaginativi, ca să se joace liber și, pur și simplu, ca să stea liniștiţi și să se plictisească. Din momentele de liniște și plictiseală se naște creativitatea, și în timpul jocului liber învaţă ei să-și organizeze gândurile și să relaţioneze unii cu alţii, să-și negocieze deosebirile de păreri și să cadă de acord asupra regulilor pe care le fac chiar ei.

Încărcându-le prea mult programul, îi împiedicăm să afle cine sunt ei și ce anume își doresc cel mai mult să fie. În loc să-i lăsăm să hotărască singuri, le băgăm cu forţa pe gât o idee despre cum ne-ar plăcea nouă ca ei să fie. Colac peste pupăză, ceea ce credem noi că ne dorim pentru ei nu este decât rareori rezultatul gândurilor noastre. Aceste idei provin din tendinţele sociale predominante, pe care mulţi părinţi le adoptă adesea pe nemestecate, fără a sta să reflecteze la ele.

Ca urmare, vedem o mulţime de adulţi cum aleargă bezmetic cu copiii dintrun loc într-altul, pierzându-se pe ei înșiși și viaţa lor de familie în activităţi care nu aduc niciun câștig nimănui, decât celor plătiţi ca să le furnizeze.

  

%d blogeri au apreciat: