Tag Archive: conștientizare



Eros si civilizatieAlienarea muncii este aproape completă.

Mecanica liniei de asamblare, rutina biroului, ritualul cumpărării şi vânzării sunt eliberate de orice legătură cu posibilităţile umane. Relaţiile de muncă au devenit, într-o mare măsură, relaţii între persoane văzute ca obiecte interşanjabile pentru conducerea ştiinţifică şi pentru experţii eficienţei. Desigur, competitivitatea încă dominantă cere un anumit nivel de individualitate şi spontaneitate; dar aceste trăsături au devenit tot atât de superficiale şi iluzorii ca şi competitivitatea căreia îi aparţin. Individualitatea există, pur şi simplu, doar cu numele, pentru desemnarea specifi că a tipurilor (precum vampă, casnică, petrecăreaţă, bărbătos, femeie de afaceri, cuplu ambiţios), tot aşa cum competiţia tinde să fie redusă la tipuri prestabilite în producţia fleacurilor, ambalajelor, mirosurilor, culorilor şi aşa mai departe.

Sub această suprafaţă iluzorie, întreaga lume a muncii şi recrearea sa au devenit un sistem de obiecte însufleţite şi neînsufleţite — toate supuse în aceeaşi măsură administrării. Existenţa umană în această lume este doar substanţă, materie, material, care nu conţine în sine principiul mişcării. Această stare de osificare afectează şi instinctele, inhibiţiile şi modificările lor. Conştientul, tot mai puţin împovărat de autonomie, tinde să fie redus la sarcina de a regla coordonarea individului cu întregul. Această coordonare este atât de eficientă încât fericirea generală mai degrabă a scăzut decât a crescut. Conştientizarea de către individ a reprimării dominante este împiedicată de restrângerea manipulată a conştientului său.

Acest proces schimbă definiţia fericirii. Conceptul indică o condiţie mai-mult-decât-intimă, mai-mult-decât-subiectivă; fericirea nu constă doar în sentimentul de satisfacţie, ci în realizarea libertăţii şi satisfacţiei. Fericirea presupune cunoaştere: ea este prerogativa animalului raţional. Odată cu declinul conştientului, cu controlul informaţiilor, cu absorbţia individului în mijloacele de comunicaţie în masă, cunoaşterea este administrată şi limitată. Individul nu ştie cu adevărat ce se întâmplă; maşina superputernică a educaţiei şi amuzamentului îi uneşte cu toţi ceilalţi într-o stare de anestezie din care toate ideile dăunătoare tind să fie excluse. Şi, întrucât cunoaşterea întregului adevăr nu duce mai deloc la fericire, o asemenea anestezie generală îi face fericiţi pe oameni.

Fragment din

Eros și civilizație. O cercetare filosofică asupra lui Freud,

de Herbert Marcuse

Când nu ai timp, fă o pauză!


Puterea pauzeiScopul cu care a fost scrisă Puterea pauzei este probabil cel mai bine comprimat în ceea ce spunea cândva Marcel Proust: „adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a căuta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi”.

Dacă nu construim în creier căile neurale pentru a face o pauză, pentru a dezactiva preț de o clipă reacțiile automate, există riscul de a declanșa o reacție în lanț, care să ne saboteze chiar și cele mai bune intenții și să ne abată de la drumul stabilit. Iar lipsa unei pauze este unul dintre principalii factorii ce produc neînțelegeri ce depășesc posibilitatea de a fi anulate sau controlate. Este necesar să conștientizăm că cele mai multe supărări sunt rezultatul unor așteptări neexprimate sau înțelese greșit și că a face o pauză nu înseamnă a ieși din competiție ci a recăpăta controlul asupra participării.

Pauza este adesea extrem de necesară chiar dacă prima reacție este teama de a transmite nehotărâre, chiar dacă prima impresie este că durează prea mult. Acestă pauză e unul dintre cele mai frumoase paradoxuri: pentru a avansa, a câștiga timp și opțiuni, nu trebuie decât să luăm piciorul de pe pedala de accelerație pentru scurtă vreme, să amânăm reacțiile inițiale și să ne gândim la ipotezele noastre imediate.

Ce ne învață această carte?

Că alegerile trebuie stăpânite în loc să ne lăsăm stăpâniți de ele. Că trebuie conștientizate filtrele care afectează percepția (presupunerea, reacția la așteptări, rezolvarea, luarea la modul personal, chestionarea, dezacordul, acordul, planificarea, procesarea evenimentelor anterioare, jonglarea). Că trebuie puse întrebări de tipul „Ce nu știu că nu știu?”. Ne putem folosi de reformularea inversă. Trebuie să cunoaștem izbucnirile personale și ale celorlalți. Să acordăm prezumția de nevinovăție, să încetăm alimentarea contul bancar de resentimente, să reformulăm, să folosim abordarea de tipul fii curios, nu furios.

Citește întreaga recenzie a cărții pe BookBlog.ro.

  

%d blogeri au apreciat: