Tag Archive: cercetare



Da, ştiu, nu e prea frumos să vorbeşti despre tine în public, aduce a lăudăroşenie. Aşa poate suna şi faptul că voi vorbi acum despre propria mea carte – Fascinaţia diferenţei, reeditată recent la Editura Trei, scrie antropologul Vintilă Mihăilescu în rubrica sa de hoinărieli sociale din Dilema Veche. Iată câteva pasaje:

 

(…) O poveste a aproape 20 de ani de teren în Gorj, în vremurile comunismului, cartea conturează în filigran şi un anumit soi de gratuitate a demersului de cunoaştere. Retrospectiv, se întrevede, mai departe, o paradoxală trecere de la această inutilitate tolerată, la o utilitate intolerabilă, acel publish or perish, care stă precum o sabie a lui Damocles deasupra capului tuturor cercetătorilor actuali.

Fascinatia diferenteiO inutilitate tolerată, spuneam, căci ştiinţele sociale în general au fost privite cu reţinere, ca doar marginal utile – dacă nu chiar direct ostile – puterii comuniste. Psihologia a ajuns chiar să fie desfiinţată, şi nici sociologia nu a dus-o prea bine. Absolvenţii acestor facultăţi au continuat să fie angajaţi în producţie, unde însă nici un inginer-şef sau director nu prea lua în considerare „expertiza“ acestora. În consecinţă, cu toţii trebuia să dăm un raport anual de cercetare, pe care ştiam că, de regulă, nimeni nu-l va citi vreodată.

Personal, deşi am avut extraordinarul noroc să ajung în inexplicabila oază a Centrului de Cercetări Antropologice, ştiam şi că nu voi publica niciodată cercetările efectuate de-a lungul anilor (chiar şi în ziua de astăzi, îmi este astfel greu să realizez, în forul meu interior, că cineva mă citeşte şi continui, de cele mai multe ori, să scriu doar pentru plăcerea mea). Aveam deci tot timpul din lume, căci singurul deadline era fantomaticul raport de sfîrşit de an: timpul însuşi era îngăduitor.

Am scris atunci cît n-am mai scris niciodată după aceea. Cînd, în sfîrşit, după 1990, am avut voie să mă înscriu la doctorat, teza finală avea în spate vreo 15 versiuni anterioare, care nu fuseseră scrise însă cu o altă finalitate decît plăcerea scrisului. Nu era nici „literatură de sertar“, nici „rezistenţă prin cultură“, cum s-a răspîndit ulterior zvonul. Era artă pentru artă, ca să spun aşa, o cunoaştere mută, fără altă documentare decît cîteva cărţi risipite şi fără alt public în afara celor cîţiva colegi.

Dar cu o puzderie de curiozităţi şi probleme, unele înduioşător de naive, altele incredibil de îndrăzneţe, dar pe care acum, din perspectiva unei publicări peer reviewed, nici n-aş mai îndrăzni să le evoc. (…)

Cealaltă „revelaţie“ are, la prima vedere, o tentă mult mai personală. Am realizat că tot traseul meu profesional a fost marcat de crezul – devenit cu timpul credinţă – în faptul că antropologia se povesteşte. Am regăsit chiar o argumentare neaşteptată a acestui demers, referinţa la acea „raţiune narativă“ pe care o propovăduieşte Ortega y Gasset. De la primele întîmplări de pe primul teren, la „povestea maidanezului Leuţu“ sau la actualele „pilule“, am tot continuat să „povestesc“. Natura povestirii s-a schimbat însă radical. În anii „gratuităţii“, era vorba despre un soi de epopee de buzunar a căutării pietrei filozofale, un soi de visătoare grande narration, discutabilă, dar fascinantă. La această reeditare, un fost student, ajuns eminent cercetător şcolit în Germania, mi-a reproşat că cercetarea mea nu are etnografie. E adevărat, nu pămîntenii şi ungurenii din Novaci, unde mi-am desfăşurat studiile, mă interesau, ci povestea lui Cain şi Abel din spatele lor şi cea a tipurilor general umane pe care le întrevedeam la orizont; de „etnografie“ se ocupa toată lumea…

 

 

 


Editura Trei participă în perioada 23-25 martie 2012, la  cea de-a XX-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Cercetări şi Aplicaţii în Psihologie” – Timişoara.

SICAP 20, este organizat de Facultatea de Psihologie a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara, în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor (România), Departamentul de Ştiinţe Politice, Sociale şi ale Comunicării al Universităţii Salerno (Italia), Asociația Franceză de Criminologie (Franța) şi Penitenciarul Regional pentru Minori și Tineri din Kecskemét (Ungaria).

Tema acestei ediţii a SICAP este „Devianţă şi normalitate”, pe parcursul celor trei zile urmând să se susţină lucrări și workshop-uri în cadrul următoarelor secţiuni: Psihologia sănătăţii şi psihiatrie, Psihoterapie, Psihologia educaţiei, Psihologie organizaţională, Psihocriminologie.

Evenimentul se adresează îndeosebi specialiştilor şi studenţilor cu cercetări în domeniul ştiinţelor socio-umane şi medicale, dar şi celor care doresc să audieze lucrările simpozionului care va beneficia de participarea a numeroase personalităţi din învăţământul universitar românesc şi din străinătate, precum și de participarea a numeroși practicieni din Europa.

Simpozionul este creditat atât de către Colegiul Psihologilor din România, cât şi de Colegiul Medicilor din România.



Editura Trei lansează sâmbătă (29 oct.), de la 12.40, la BCU volumul al treilea din Tratatul de psihanaliză contemporană scris de H. Thomä și H. Kächele.

Cartea este inedită fiind dedicată cercetării științifice în psihanaliză și găsirii dovezilor epistemologice pentru eficacitatea terapiei de inspirație freudiană.

Alături de editorul Vasile Dem. Zamfirescu, la lansare va participa și unul dintre autori, anume Horst Kächele, șeful Catedrei și Psihoterapie a Facultății de Medicină de la Universitatea din Ulm. Pe psihanalistul german îl puteți asculta și cu o prezentare (tot sâmbătă, dar de la 12.00) dedicată posibilității de măsurare a contratransferului.

Lansarea se întâmplă cu prilejul celei de a III-a Conferințe Internaționale de Psihanaliză „Contratransferul în psihanaliza contemporană”, organizată la București (la BCU) între 29 și 30 octombrie. Programul îl găsiți aici.

 

%d blogeri au apreciat: