Tag Archive: calmare



Codul ferciriiDe decenii, studiile privind longevitatea au asociat sănătatea şi viaţa relativ lipsită de stres și cu contactul regulat cu un mediu natural. În definitiv, e de bun simţ: să ieşi în natură te face să te simţi calm şi liniştit. Dar de ce?

Aşa cum s‑a demonstrat, există o ştiinţă legată de ceea ce face natura şi se numeşte ştiinţa fractalilor. Fractalii sunt modele stereotipe care se repetă la niveluri tot mai mari de amplificare, tipare recurente, „repetitive în mod neregulat“ extrem de des întâlnite în natură: norii, valurile oceanice, frunzele, florile şi fulgii de zăpadă. Fractalii se disting prin faptul că sunt organizaţi intern cu un gen de logică neclară (fuzzy) prin intermediul căreia se repetă, dar niciodată în moduri precis identice. În consecinţă, nu există doi fulgi de zăpadă identici şi poţi să te uiţi ore în şir la nori sau la copaci şi n‑ai să vezi niciodată acelaşi tipar de două ori.

Cercetările efectuate de Richard Taylor de la Universitatea din Oregon au arătat că lucrările de artă realizate prin „picurare“ de Jackson Pollock constau din modele fractale. De asemenea, bănuim că acelaşi lucru este valabil şi pentru anumite tipuri de muzică clasică modernă, cum ar fi compoziţiile lui Philip Glass sau ale estonianului Arvo Part. De altfel, efectul fractal familiar al repetiţiei şi transformării graduale a micilor „celule“ este caracteristica unei bune părţi din muzica lui Bach.

 

  

De asemenea, s‑au făcut numeroase cercetări privind impactul fractalilor asupra stării sufleteşti şi a funcţiei nervoase. De exemplu, studiile au demonstrat că actul observării patternurilor de fractali — fie cele care apar în natură, generate matematic sau găsite în expresii artistice — generează un tipar electroencefalografic (EEG) distinct la oameni, care include o producţie crescută de unde alfa în lobul frontal şi de unde beta în lobii parietali şi are un efect de calmare la nivel fiziologic măsurat prin intermediul conductivităţii pielii.

Un motiv pentru impactul psihologic şi emoţional al fractalilor ar putea fi faptul că şi creierul la rândul lui este organizat în tipare fractale, aşa cum a demonstrat de curând o echipă de cercetători de la Universitatea Cambridge. Oricare ar fi mecanismele exacte implicate, concluzia este: dacă te imersezi într‑un mediu de fractali — cum ar fi să faci plimbări printre copaci, iarbă, nori şi alte elemente ale naturii —, aceasta are un efect liniştitor, calmant asupra sistemului limbic şi este tonic pentru cortexul prefrontal. Iar acesta nu este un fenomen pur vizual: sunetele şi mirosurile naturii, cum ar fi ciripitul păsărilor şi combinaţia de miresme care te împresoară când pătrunzi într‑o zonă acoperită de vegetaţie, şi chiar să simţi pe pielea ta curenţii de aer fluctuanţi ai naturii — toate acestea sunt medii fractale care constituie un balsam pentru creier.

Fragment din Codul fericirii

de George Pratt, Peter Lambrou și John David Mann

 


Credem că am prezentat suficient de argumentat faptul că „gimnastica interioară concentrativă” a antrenamentului autogen îşi găseşte doar parţial acoperirea în travaliul şi rezultatul gimnasticii exterioare de mobilitate. Autoreglarea funcţiilor altminteri autonome, autosetarea, relaxarea concentrativă, suprimarea durerii, îndepărtarea negilor, creşterea memoriei reproductive şi introspecţia constituie, de exemplu, posibilităţi care nu sunt accesibile gimnasticii exterioare.

Vom adăuga doar un cuvânt referitor la marile posibilităţi practice aflate la dispoziţia procedeului în psihologia activităţii și a performanţei. Sub aspectul concepţiei despre lume, am putea asocia postura detensionată cu tradiţiile orientale; am putea spune că postura supratensionată americano-europeană este condusă aici, prin soluţia asiatică, la o compensare. În această direcţie, găsim experiențe notabile chiar în zona subiecţilor europeni.

 

  

     

Astfel, de pildă, un antrenament realizat de mine la Viena cu, peste 60 de participanţi, a dat un procentaj mult mai mic de personalităţi crispate decât în materialul din Berlin. Nonşalanţa adeseori tot atât de invidiată, pe cât de defăimată a locuitorilor frumosului oraş dunărean nu rămâne fără o influenţă decisivă asupra factorului de tensiune al poziţiei corpului, ceea ce pentru noi este de la sine înţeles. Aici se revelează relaţii foarte interesante cu estetica poziţiei corpului, cu graţia specifică şi cu farmecul particular al anumitor triburi şi popoare.

Bineînţeles, se comite o nouă părtinire greşită, atunci când europenilor li se recomandă detaşarea orientală ca absolută atitudine de viaţă şi cale spre îmbunătăţirea lumii şi fericirea oamenilor. Nici vorbă de aşa ceva. Deseori, omul civilizat, „domesticit progresiv”, are nevoie de cu totul altceva. Dar particularitatea unei asemenea detaşări ca „pauză creatoare” (Klatt), ca sursă de recreere, ca echilibru şi cea mai necesară cale spre propriul Eu cu toate profunzimile construcţiei interioare nu înseamnă o substituire nefirească între popoare, nu înseamnă negarea incomparabilelor valori culturale şi civilizatoare interioare şi exterioare ale ariei culturale americano- europene şi ale tipului de suflet al aparţinătorilor acesteia, ci creşterea vitalităţii lor.

   

”Cosmonauţii ruşi trebuie să fi folosit şi ei tehnica autogenă”.

Toate aceste încercări sondează terenul spre marele ţel comun al psihoterapiei şi pedagogiei: spre autorealizare, spre dezvoltarea şi punerea în valoare a deplinătăţii umane.

În aceste pagini am întâlnit de multe ori ritmul ca principiu de viaţă (L. Klages). Problema abordată aici, a inserării detensionării, necesită şi ea un ritm corect pentru o realizare naturală şi viabilă. Aplicat corect, antrenamentul autogen nu trebuie introdus prin cufundarea într-o lume a viselor de fericire înşelătoare, prin fuga din faţa greutăților realităţii, ci prin aprofundarea pauzelor de refacere ca tip şi măsură, prin creşterea stăpânirii de sine dirijată armonios, necrispată şi prin menţinerea spiritului treaz pentru adâncimile de nepierdut ale vieţii omeneşti, pe care mizeria, zgomotul, graba şi hidoşenia luptei exterioare pentru viaţă nu le pot atinge.

Aici, fireşte, este cu neputinţă să dăm reţete. Aici au un cuvânt decisiv particularităţile personalităţii în cauză, de la ce este cel mai exterior până la ceea ce este cel mai ascuns, notele distinctive ale modului de viaţă şi destinului în viaţă în întreaga clipă de faţă. Important este doar ca omul să ordoneze „formativ” şi creator posibilităţile latente prin ritmarea corespunzătoare a întregului său edificiu de viaţă. Să ne gândim în acest sens şi la traversarea Atlanticului într-o barcă pliantă, pe care dr Hannes Lindemann a putut s-o realizeze cu suport autogen în 72 de zile şi nopţi. După cum am menţionat, cosmonauţii ruşi trebuie să fi folosit şi ei tehnica autogenă.

  

Fragment din volumul 

Antrenamentul autogen. Autodetensionare concentrativă

de celebrul psihiatru german I.H. Schultz 
   

 

%d blogeri au apreciat: