Care e filmul preferat al lui C.G. Jung?

Dr. Schmitz: Dacă introvertul îşi arată partea sa cea mai urâtă, aceasta se datorează faptului că umbra sa este extravertă?

Dr. Jung: Da, el aşteaptă atât de mult, încât umbra a făcut deja pasul greşit atunci când el deschide gura să vorbească. Aveam un prieten introvert care întotdeauna ezita şi aştepta, aşa că gura lui începea să vorbească înainte ca el să fie gata şi întotdeauna spunea ce nu trebuie. Student fiind, trebuia să-i facă o vizită vestitului şi bătrânului Virchow. (1) Era foarte emoţionat şi se gândea la el ca la un rinocer cu două coarne. Intră tremurând în birou, făcu o plecăciune şi murmură: „Mă numesc Virchow”. „O, dar ai acelaşi nume ca şi mine”, îi spuse bătrânul. Apoi, prietenul meu observă că umbra lui vorbise mai întâi şi stricase lucrurile, aşa că intră în pământ. Cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată a fost Studentul din Praga. Arată separarea dintre omul conştient şi umbra lui, umbra mişcându-se singură. În cazul acesta, omul şi-a dat cuvântul de onoare că nu-şi va ucide adversarul în duel. Apropiindu-se de locul duelului îşi întâlni dublul venind din sens opus şi ştergându-şi sabia de sânge pe iarbă. Începură să i se trezească anumite bănuieli şi, ajungând la locul duelului, îşi găsi adversarul mort deja. Umbra, neluând în seamă intenţia omului conştient, îi ucisese adversarul.

(1) Rudolf Virchow (1821–1902), patolog german şi lider politic liberal în Berlin.

Fragment din Analiza viselor, de C.G. Jung

  

Jung, despre dogmă, Wotan și descoperirea Sinelui

Printre apropiații lui Jung, mai ales din ultima parte a vieții sale, s-a numărat și medicul E.A. Bennet, care a notat într-un mic jurnal, Întâlniri cu Jung, discuțiile avute cu psihanalistul elvețian de-a lungul a aproape douăzeci de ani.

Notațiile din Întâlniri cu Jung încep în primăvara lui 1946 și se sfârșesc în anul morții lui C.G. Jung, adică în iarna lui 1961. Discuțiile relatate de Bennet au în centru, bineînțeles, noțiunile psihanalizei jungiene, dar, deseori, ele revin la același subiect: Freud. Spirit dogmatic și, în același timp, antidogmatic, Jung oscilează între cele două atitudini. În cazul religiei, de exemplu, dogma este esențială, ea exprimă adevăruri psihologice:

„Bisericii Romano-Catolice nu-i pasă dacă oamenii «cred», spre deosebire de protestanți; oamenii sunt «în Biserică». Liturghia este ținută în latină; rămâne neschimbată de-a lungul timpului, ca și dogmele. La liturghie, cei prezenți pot vorbi unii cu alții, fără să o urmărească; dar atunci când sună clopotul, clopotul sanctus, se închină. Grația este prezentă în tot ce se află acolo; s-a acumulat acolo, cum se spune, de-a lungul secolelor, și oamenii «au trăit-o». Biserica Protestantă a pierdut acest lucru odată cu Reforma; oamenii au devenit raționali – trebuie să înțelegi, nu să simți, ceea ce a fost rău. Ei se bazează numai pe Biblie și credință și nu a fost suficient. Dar liturghia romano-catolică, la fel ca aproape orice dă expresie realității psihice, avea numinozitate, și oamenii «o trăiau»”.

Pentru ca afirmația de mai sus să fie mai bine înțeleasă, trebuie specificat că numinosul, în accepțiunea lui Jung, este ceea ce poate fi trăit, chiar dacă nu este înțeles. Dogma, în schimb, este dăunătoare în știință, și aici face referire în special la Freud. Temător, Freud prefera o grilă fixă de interpretare a faptelor psihice, o grilă neschimbată pe care o numea nu de puține ori „dogmă”, lucru cu care Jung nu a fost de acord încă de la prima întâlnire cu psihologul vienez:

„Dacă ai o dogmă, atunci știi mereu, totul poate fi explicat. Dar dacă nu ai, atunci trebuie să afli, și fiecare persoană este diferită. Prin urmare psihopatologia este diferită și nu poți ajusta oamenii după ideile tale preconcepute”. Mai mult, Jung îl avertizează pe Bennet: „Orice scrii, să reiasă clar că nu am nicio dogmă, sunt încă deschis și nu am stabilit lucrurile”.

(…) Dialogurile dintre Jung și Bennet au loc, de cele mai multe ori, la casa lui Jung de la Bollingen, o casă construită de el însuși, din piatră și lemn, ornată cu sculpturi din piatră inspirate de reprezentările alchimice. Omul, este de părere Jung, trebuie să iubească și singurătatea. În singurătate e posibilă conexiunea cu interiorul, cu Sinele. Jung povestește că la Bollingen, într-o noapte, a avut un vis straniu, cel cu „armata lui Wotan”, materializare a unor arhetipuri puternice. Nu a fost singura experiență stranie trăită în singurătatea de la Bollingen. Munca la casa din Bollingen era considerată de Jung o continuare a muncii sale de psihanalist, de descoperire a Sinelui. Ea a durat aproape întreaga sa viață. (…)

Fragmente din recenzia publicată pe Bookaholic.ro

   

Jung, năpădit de pești: despre coincidențele semnificative

Grupările sau înserierile de hazarduri par, cel puțin pentru înțelegerea noastră de astăzi, absurde și, pe deasupra, situate în întregime în sfera accidentului.

Fragment din:

Există firește și cazuri al căror caracter ”întâmplător” ar putea da naștere la îndoieli.

Spre a da un exemplu din multe altele, iată ce caz mi-am notat pe 1 aprilie 1949:

• Azi e vineri. La masa de prânz avem pește.
• Cineva amintește în trecere de obiceiul „peștelui de aprilie“ (1).
• În cursul dimineții mi-am notat inscripția: „Est homo totus medius piscis ab imo.“ (2)
• După-amiază o fostă pacientă, pe care n-am mai văzut-o de luni de zile, îmi arată câteva imagini extrem de expresive cu pești, pe care le-a pictat între timp.
• Seara mi se arată o broderie care reprezintă monștri marini semănând cu niște pești. Pe 2 aprilie, în cursul dimineții, o fostă pacientă pe care n-am mai văzut-o de mulți ani îmi povestește că a avut un vis în care, stând la marginea unui lac, a văzut un pește mare care înota direct spre ea și care a „acostat“, ca să zic așa, la picioarele ei.
• În această perioadă mă ocup de o cercetare privind simbolul istoric al peștelui. Doar o singură persoană din cele care intră aici în discuție știe despre asta.

În acest caz e la îndemână bănuiala că e vorba de o coincidență semnificativă, de o legătură acauzală. Trebuie să mărturisesc că această acumulare m-a impresionat. Avea pentru mine un anume caracter numinos. După cum se știe, în astfel de împrejurări ne place să spunem: „Dar asta nu poate să fie doar un simplu hazard“, și nu ne dăm seama ce spunem cu asta.

––

(1) În germ. Aprilfisch sau Aprilscherz (gluma de aprilie) se referă la obiceiul păcălelilor de 1 aprilie. (N.t.)

(2) Omul total este pește de la brâu în jos.

  

Top 15: noutăți la Gaudeamus

BONUS: descărcați catalogul Grupului Editorial Trei cu TOATE noutățile: catalog_gaudeamus_2013.

   

15. Ghid de alimentație vegetală: Veți avea multe de digerat la acest Gaudeamus, așa că începeți cu un antreu mai ușurel. Dieteticianul Julieanna Hever oferă sfaturi și rețete și pentru cei mai activi sportivi, dar și pentru cei afectați de diverse boli. De asemenea, cartea include informații actualizate despre vitaminele și mineralele de care aveți nevoie pentru a vă menține starea de sănătate și despre cum să le obțineți din regnul vegetal.

  

14. Exerciții de meditație pentru depășirea depresiei: Combinația dintre psihoterapie și tehnicile orientale de meditație și de relaxare nu e deloc o glumă. Psihologii occidentali (Zindel Segal, Jon Kabat-Zinn etc.) au adaptat, rafinat și testat sub numele de ”mindfulness” o serie de exerciții de conștientizare, pentru a vă scăpa de nefericirea cronică. Fără să necesite o familiarizare cu ezoterismul oriental, cartea este binevenită şi pentru psihoterapeuţii şi consilierii care doresc să–şi diversifice intervenţiile psihologice din cabinet.

  

   

   

13. Somnul și moartea. Acum, că știți cum să nu vă lăsați pradă sentimtentelor sumbre, pășiți fără probleme în universul intrigilor înnegurate scandinave… Danezii Anders Ronnow Klarlund şi Jacob Weinreich, care semnează sub pseudonimul A.J. Kazinski, vă sunt poate cunoscuți cu romanul apărut anul trecut, Ultimul om bun. (Dacă nu-i știți, faceți cunoștință cu ei la Gaudeamus, unde vor lansa noua carte!) Un roman în care negociatorul poliției din Copenhaga ia urmele unei stranii societăți secrete, iar descoperirile sale cu siguranță nu vă vor lăsa să puneți geană pe geană :). ”Un roman cu o scriitură elegantă şi misterioasă, care conţine chiar şi o lecţie de filosofie greacă.”, după cum scrie periodicul Berlingske Tidende. 

  

12. Îmi amintesc de tine. Pe Yrsa Sigurdardottir (va fi prezentă la Gaudeamus!) o știți cu siguranță din traducerile noastre anterioare: Suflete damnate, Zile întunecate şi Cenuşă şi pulbere. Tăcerile prelungi ale peisajelor înghețate și fantomele care-ți dau fiori pe șira spinării sunt acolo, în roman. “O poveste cu fantome care îți dă fiori… regina romanelor polițiste nordice cucerește noi teritorii cu Îmi amintesc de tine – nu e un roman-de-citit-singur-pe-întuneric. Fiindcă ceea se întâmplă în carte e cu adevărat înfricoșător.” avertizează Marie Claire. Vă mai spun doar că povestea se bazează pe un caz adevărat…

  

  

11. Viziuni periculoase. O antologie cu bucăți de proză scurtă care au fost inițial cenzurate în America pudibondă a anilor ’60. Cu texte SF care încalcă tabuurile, cu scene și limbaj explicit, cu idei șocante și comentarii sociale deranjante. Nu degeaba, Harlan Ellison (capul răutăților – cel ce a strâns aceste texte cenzurate) a primit o diplomă specială la a 26-a Convenție SF Mondială, pentru editarea „celei mai importante și controversate cărți SF“. Un volum eminamente ”antologic” din care nu lipsesc Asimov, Philip K. Dick, Norman Spinrad, J.J. Ballard și alți autori-etalon pentru noul val care a rupt-o cu SF-ul ”cuminte” și convențional.

  

  

10. Umbra din noi. Forța vitală subversivă: Așezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie remarcate și lăsăm în umbră alte aspecte. Această metaforă a luminii și umbrei se regăsește în două concepte definite de către C.G. Jung: persona și umbra. În timp ce persona reglementează relația cu lumea exterioară, prin umbră sunt definite acele trăsături ale personalității care nu sunt arătate lumii, pe care alți oameni nu au cu niciun chip voie să le vadă. De aceea, atunci cînd ne ocupăm de umbră este esențial să ajungem să o acceptăm, să înțelegem că lumina și întunericul își au ambele locul în viața omului. Verena Kast ne oferă acces la această cealaltă jumătate, mai incomodă, a noastră.

  

  

9. Regatul umbrelor. Tot despre umbre e vorba și în acest roman din nișa ”young adult”. Fanii mai tineri ai lui Tolkein nu vor fi, cu siguranță, dezamăgiți de trilogia Grisha a lui Leigh Bardugo, o ciudată scriitoare care își hrănește pasiunea pentru glamour, spirite și deghizări în cealaltă viaţă a ei ca make-up artist la Hollywood. Povestea magică și luxuriantă începe cam așa: Falia Umbrei, un ţinut învăluit în beznă, populat de monștri, distruge treptat Ravka, o naţiune altădată măreaţă. Alina, o fată orfană, singuratică, descoperă că posedă o putere unică, ce o face să pătrundă în lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea să destrame vraja demonică a Faliei Umbrei, eliberându-și ţara?

  

    

8. Roșu ca sângele. Rămânem încă puțin la publicul format din tineri și adolescenți cu o altă trilogie – Albă-ca-Zăpada. Un alb care împânzește străzile din Tampere și pe care roșul sângelui contrastează de minune… Lumikki Andersson, o adolescentă în vârstă de 17 ani, locuieşte singură şi merge la un liceu de arte. E una dintre acele ”ciudate” pe care colegii de școală o cam ocolesc. Şi–a făcut o regulă din a nu se implica în lucruri ce nu o privesc. Totuşi, această regulă este pusă la încercare în ziua când Lumikki găseşte niște bancnote pătate de sânge în camera obscură a liceului. Dându–şi seama că trei elevi de la liceul său au un amestec în acest incident, Lumikki se trezeşte înghiţită în hăţişul unei afaceri intenaţionale cu droguri, din care nu lipsesc mafioții ruși și estonieni. Salla Simukka (o puteți întâlni pe viu la Guaudeamus!) este o scriitoare finlandeză cu mare trecere printre puști. Nu degeaba se spune că, mulțumită ei, adolescenții au și ei o Lisbeth Salander a lor :).

  

7. Steaua lui Strindberg. De formație jurnalist, Jan Wallentin (care vine, și el, la Gaudeamus!) vă va surprinde cu o intrigă polițistă care se termină în plină atmosferă fantastică. Un îndrăzneţ roman de aventuri à la Jules Verne, asezonat cu mitologie nordică şi ezoterism de sorginte nazistă. Iar povestea începe și se termină în măruntaiele Pământului. Despre final, firește, nu vă spun nimic. Dar începutul e cam așa: Un cadavru este descoperit într-o veche mină de cupru din inima Suediei. Nimeni nu are idee de când zace acolo. Alături, o cruce misterioasă. Ea nu-şi poate revela virtuţile decât îngemănată cu o stea, de care a fost despărţită cu un veac în urmă. Începe o vânătoare pe viaţă şi pe moarte, care are un singur ţel: găsirea stelei lui Strindberg. Doar împreună, cele două pandante vor dezlega cel mai mare mister al omenirii.

  

   

6. Mai puternic decât frica. Cel mai citit autor francez contemporan (iubit foarte mult și la noi), Marc Levy, revine cu o nouă poveste, plină de un suspans, care vă va aminti de Și dacă e adevărat…  sau de Prima zi și Prima noapte. În carcasa unui avion prăbuşit în zăpezile de pe Mont Blanc, Suzie Baker găseşte documentul care ar putea să-i facă dreptate familiei sale acuzate de înaltă trădare. Dar această descoperire compromiţătoare pune în alertă serviciile de spionaj, care trebuie să țină sub lacăt unul dintre cele mai periculoase secrete ale vremurilor noastre.

   

   

    

5. Dinamica inconștientului. Cea mai proaspătă tălmăcire din Operele jungiene (volumul cu nr. 8) vă invită să citiți 18 studii care acoperă o mulțime de aspecte ce ţin de teoria libidoului, structura şi dinamica psihicului, relaţia dintre conştient şi inconştient, individuaţie, psihologia visului. De asemenea, este descrisă pentru prima dată şi utilizarea terapeutică a unei tehnici specifice psihologiei analitice – imaginaţia activă. Cireașa de pe tort este, pare-mi-se, textul „Sincronicitatea ca principiu al corelaţiilor acauzale”, care atinge o temă inedită, mai ales pentru că abordează situaţii determinate arhetipal, care nu pot fi înţelese pe baza principiului cauzalităţii. E vorba mai degrabă despre coincidenţe semnificative care adaugă o nouă dimensiune înţelegerii ştiinţifice…

  

4. Trei secunde. Jurnalistul Anders Roslund și militanul pentru drepturile deținuților Borge Hellstrom (cei doi vor fi prezenți, în carne și oase, la Gaudeamus!) sunt considerați noii maeștri ai genului polițist suedez. Într-un stil  cinematografic, cu dialoguri vii și cu o intrigă captivantă, veți fi ghidați în tenebroasa lumea a închisorilor nordice și a traficului de droguri coordonat de mafia poloneză. „Roslund și Hellström au creat un thriller fascinant care descrie aproape literal o invazie a Suediei de către mafioți din Europa de Est, aliați cu foști agenți din poliția secretă. Frica lui Piet Hoffman de a nu fi descoperit sau trădat și sentimentul copleșitor de vinovăție față de soția sa cresc tensiunea cu fiecare pagină”, notează Booklist.

  

  

  

3. Descoperirea ființei. Fundamentele analizei existențiale. După atâtea crime, umbre, sânge și fantome, e timpul să vă mai calmați un pic. Trageți adânc aer în piept și regăsiți-vă în ce aveți mai personal și mai propriu. Descoperiți-vă ființa (cu potențialitățile ei cu tot) și regăsiți-vă sensul vieții împreună cu cel care l-a format pe Irvin Yalom în psihoterapia existențială și cel care a știut de minune să combine ideile unor Adler, Fromm și Rank cu intuițiile filosofice ale lui Kierkegaard și Nietzsche. Cartea lui Rollo May este cea mai clară și mai bună introducere în abordarea existențială din psihologie. May povestește cazuri din cabinetul său, dar reia și vigniete celebre ale altor co-fondatori ai analizei existențiale: Binswanger, Boss, Straus și Goldstein.

  

2. Chemarea cucului. Ați auzit de celebrul autor de romane polițiste Robert Galbraith? Nu sunteți singurii care dau din umeri a uimire… Dar de J.K. Rowling știți cu siguranță. Dorind să scape de fantoma lui Harry Potter, și-a lansat cartea sub pseudonim, vrând cumva să „testeze” piața. Unii au ignorat-o complet, alții au mirosit că scriitura nu pare să fie a unui debutant: „Rareori apare un detectiv particular care să capteze imaginaţia cititorilor din prima clipă. Strike tocmai asta face. Romanul lui Galbraith nu pare deloc al unui începător: are un talent ieşit din comun de a evoca Londra şi a crea un erou. Un debut extrem de promiţător.”, aprecia Daily Mail. Nu vă spun despre ce e vorba, însă vă invit să aflați ce spune The Times despre fauna care populează cea mai recentă carte a lui Rowling: „Chemarea cucului este un roman strălucit, plasat într-o lume populată de topmodele, rapperi, creatori de modă, toxicomani şi legături interzise.”

  

1. Zelotul. Viața și epoca lui Isus din Nazaret. O biografie ”lucidă și inteligenă” (Los Angeles Times), scrisă de un recunoscut istoric al religiilor converit de la islam la protestantism și înapoi. Iraniano-americanul Reza Aslan îl confruntă de Isus cel din Evanghelii cu sursele istorice, examinîndu-l pe nazaretean prin lentila erei tumultuoase în care a trăit: Palestina secolului întâi, o perioadă plină de fervoare apocaliptică. Zeci de profeţi evrei, predicatori şi mesianici aspiranţi hoinăreau prin Ţara Sfântă, purtând mesaje de la Dumnezeu. Era epoca zelului – un naţionalism fervent care făcea din rezistenţa împotriva ocupaţiei romane o datorie sacră, obligatorie pentru toţi evreii. Și, totuși, de ce biserica creştină timpurie a preferat să răspândească imaginea lui Isus ca un învăţător spiritual paşnic, mai degrabă decât cea a unui revoluţionar cu conştiinţă politică?

  

   

Update:

Despre cărțile pe care n-am apucat să le includ în top (Fericirea mea ești tu, de Jamie McGuire; Antologia Nebula 2013; Întrebări fundamentale, de Lou Marinoff; Niciodată împreună?, de J.A. Redmerski; Codul talentului, de Daniel Coyle etc.), aflați mai multe din catalogul_gaudeamus_2013.    

   

Mandala: cercul magic și totalitatea psihică

Cu ivirea acestui simbol, care poate să apară în formele cele mai diverse, echilibrul dintre Eu şi inconştient este tot mereu restabilit.

Simbolurile de tipul mandalei, care reprezintă o imagine primordială a totalităţii psihice, au totdeauna o formă mai mult sau mai puţin abstractă de prezentare, căci tocmai o ordine simetrică a părţilor şi a relaţiei lor cu un punct central funcţionează în ele ca legitate şi le alcătuieşte esenţa. Orientul cunoaşte astfel de entităţi simbolice încă din vremurile de demult; de pildă acelea numite mandale, ceea ce se poate cel mai bine traduce prin „cerc magic“. (…)

Fragment din:

Jung a studiat aceste simboluri timp de paisprezece ani, înainte de a se încumeta să le interpreteze. Astăzi aparţin însă domeniului celui mai important al experienţei psihologice, pe care Jung l-a deschis și l-a mijlocit celor care au lucrat sub îndrumarea lui.

Simbolistica specială a mandalei arată peste tot aceeaşi legitate, evidentă în dispunerea şi simetria tipică a elementelor imagistice. Ele sunt raportate în mod clar toate la un centru şi se află într‑un cerc sau un poligon (de obicei un pătrat), prin care vrea să fie simbolizată „totalitatea“. Multe dintre ele au formă de floare, cruce sau roată, cu o tendinţă clară spre cifra patru.

O mandala executată în culori pe pergament, din budismul tantric, care provine de la începutul veacului al XVIII‑lea şi se află în proprietatea privată a familiei Jung, prezintă o dispunere asemănătoare: în centru este înfăţişată figura principală, înconjurată de o floare de lotus stilizată, cu opt petale; fundalul pe care e dispus cercul este alcătuit din triunghiuri în patru culori diferite, care dau în patru porţi reprezentând punctele cardinale şi se completează într‑un pătrat mare, care este, la rândul lui, înconjurat de un cerc, cel al „râului vieţii“. Sub acest cerc mare, care mai conţine încă numeroase figuri simbolice, estereprezentat tărâmul de jos cu toţi demonii săi, iar peste cerc tronează şirul de zei celeşti.

Ceva asemănător este valabil pentru numeroasele mandale care au fost efectuate de către pacienţii lui Jung din imboldul unei „trăiri interioare“.

  

Dezbatere la ICR: CARTEA ROSIE de C.G. Jung

Editura TREI si Institutul Cultural Roman va invita astazi, 8 noiembrie, ora 18.00, la o dezbatere pornind de la Cartea Rosie de C.G. Jung.

Evenimentul are loc la sediul Institutului Cultural Roman din Aleea Alexandru nr. 38, sector 1. (Accesul publicului este liber.)

Moderator:
Horia Roman Patapievici

Vor vorbi:
Andrei Plesu
Mihaela Minulescu
Vasile Dem. Zamfirescu

CARTEA ROSIE LIBER NOVUS Autor: Carl Gustav JUNG Editata de Sonu Shamdasani Traducere din germana de Viorica Niscov Traducerile din engleza de Simona Reghintovschi Nr. de pagini: 404 Format: 30 x 40 cm Editura TREI

„O premiera editoriala care sincronizeaza psihologia autohtona cu cea europeana” – Dilema Veche

„Anii in care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importanta a vietii mele, in decursul careia s-au decis toate lucrurile esentiale. Atunci a inceput totul, iar amanuntele care au urmat sunt doar niste completari si lamuriri. Intreaga mea activitate ulterioara a constat in a elabora ceea ce tasnise in acei ani din inconstient si mai intai ma inundase, ma coplesise. A fost materia primordiala pentru opera unei vieti” C. G. Jung

Acestea sunt cuvintele psihologului C.G. Jung scrise in 1957, in care se refera la deceniile cand a lucrat la Cartea Rosie, din 1914 pana in 1930. Cu toate ca se stie de peste 80 de ani de existenta ei, Cartea Rosie nu a fost niciodata publicata si nici nu a fost pusa la dispozitie publicului interesat, discipolilor si succesorilor lui Jung.

   

 ”O însumare de demonie interioară…”   – Dan C. Mihăilescu

    

     

Publicarea Cartii Rosii ne da posibilitatea unei noi epoci in intelegerea scrierilor lui Jung. Ne ofera o deschidere unica spre modul in care si-a recuperat sufletul si a constituit o psihologie. Ar putea sa fie cea mai influenta scriere, nepublicata pana in prezent, din istoria psihologiei.

Partener