Tag Archive: avocat



Nimeni-micaDouă ecouri proaspete la recenta traducere a romanului NIMENI semnat de scriitoarea pariziană Gwenaëlle Aubry:

# Într-un interviu-reportaj apărut în numărul de pe ianuarie al revistei ”The One”, Alina Vîlcan scrie:

”Poetic și halucinant, NIMENI este portretul încărcat de emoție al unui tată maniaco-depresiv, văzut de o fiică ce încearcă astfel să îl înțeleagă, să și-l apropie, reconstruindu-l din frânturi de amintiri, din fragmentele unui manuscris răvășitor ținut ani de-a rândul de acel părinte straniu, adesea absent, chiar și când erau împreună, mereu neînțeles. Un avocat cu minte tulbure și suflet de poet, care-și trăiește viața într-un vârtej al tristeților și nevrozelor cu nimeni împărtășite”.

# Un roman, deci, despre bucățelele în care se risipește identitatea fiecăruia, așa cum o spune chiar autoarea (cercetător în filosofie antică la CNRS) în interviul acordat pentru ”The One”:

”Romanele mele tratează problema unui eu făcut din mai multe euri, se referă la necesitatea de a fi atenți la toate eurile noastre. În NIMENI fac referire la o lucrare despre Plotin la care am scris mult timp. Or, potrivit lui, în fiecare dintre noi se ascund de fapt mai mulți. E acolo cheie de lectură, ba chiar de descifrare a procesului de scriere a romanului meu”.

# În al doilea număr din ianuarie al săptămânalului Observator cultural, Cristina Manole apreciază pătrunderea psihologică a autoarei, dar și tehnica literară:

”Gwenaëlle Aubry (n. 1971, Premiul Femina, 2009, pentru acest roman, cu un prestigiu internaţional în curs de configurare rapidă, dovadă prezenţa pe mai multe liste de premii: Médicis, Goncourt, Premiul Academiei Franceze) se dovedeşte o bună cunoscătoare a psihologiei umane. Pătrunde în locuri întortocheat accesibile. În sufletul şi mintea oamenilor. Structura romanului e inedită – e greu să mai descoperi roata astăzi, dar încercări se fac –, literele alfabetului constituind un incipit pentru fiecare capitol. Alfabetul latin, evident”.

  


VinovatulCe poate fi mai cumplit decât uciderea unui copil?

Poate faptul că presupusul ucigaş este tot un copil de 11 ani, pe care legea îl tratează ca pe oricare adult – arestare, apariţia în instanţă, avocat care se ocupă de apărare. Copilul se numeşte Sebastian, are o familie înstărită, cu un tată puternic şi o mamă spectaculoasă. Şi, ca un contrapunct, avocatul lui, Daniel Hunter, a avut o copilărie sumbră, cu o mamă care se droga, salvat de o adopţie, acceptată greu şi dureros. (…)

Treptat, procesul în care îl apără pe Sebastian îi trezeşte lui Daniel Hunter amintirile cele mai apăsătoare ale propriei copilării. Se confruntă cu suferinţa şi neputinţa de atunci, cu dragostea pentru o mamă fragilă, cu şansa de a avea o mamă adoptivă, şansă greu de înţeles şi acceptat, când el are sentimentul datoriei de a-şi apăra şi ocroti mama cea adevărată şi atât de neajutorată, incapabilă să crească un copil şi să-şi poarte şi sieşi de grijă, aşa încât îşi pierde toate drepturile părinteşti. (…)

Un debut fulminant, „Vinovatul” de Lisa Ballantyne, aduce în discuţie o dramă cu care se confruntă mulţi copii încă de timpuriu, indiferent de statutul familiei. Legaţi printr-o afecţiune puternică de mame, femei frumoase, dar fragile, băieţii le văd bătute şi terorizate de soţi ori concubini, se simt datori să le apere. Şi învăţând să facă faţă violenţei, ajung ei înşişi la violenţă, într-un proces psihologic amintind de faimoasa reflecţie a lui Friedrich Nietzsche: dacă te uiţi într-un abis, abisul se uită şi el în tine.

Fragmente din cronica Elisabetei Lăsconi publicată în Ziarul financiar

  

Reality Shock!


Ferdinand von Schirach, despre barbatul pe care l-a enervat nevasta.

„Friedhelm Fähner a lucrat toată viaţa ca medic generalist în Rottweil, eliberând anual 2800 de carnete de asigurare medicală în cabinetul lui aflat pe cea mai circulată stradă din oraş. A fost, de asemenea, preşedinte al Societăţii Culturale Egiptene, fiind şi membru al Clubului Lions. N‑a avut antecedente penale, n‑a comis nici măcar delicte minore.

Pe lângă casa în care locuia, deţinea două apartamente date spre închiriere, un Mercedes E‑Klasse de trei ani, cu interior din piele şi climatizare automată, precum şi aproximativ 750.000 euro, în obligaţiuni şi hârtii de valoare, şi o asigurare de viaţă pe termen limitat. Copii nu avea. Singura rudă încă în viaţă era sora lui, mai tânără cu şase ani, care locuia în Stuttgart cu familia, soţul şi cei doi copii. De fapt, nu prea ai avea ce povesti despre viaţa lui Fähner.

Excepţie făcând chestia cu Ingrid.”

După patruzeci de ani de căsătorie, un gentlemen respectabil, doctor în medicină, își ucide soția. Cu sânge rece. Apoi, el însuși, cheamă poliția. Sentința pe care o primește vă va contrazice de bună seamă așteptările.

Autorul cărții CRIME se numește Ferdinand von Schirach. De profesie, avocat de drept penal. Supranumit „avocatul celebrităților” (a reprezentat câteva figuri politice importante; a pledat în numele familiei actorului decedat Klaus Kinski, atunci când s-au publicat  fișelor medicale ale bolnavului). De curiozitate, el este, se pare, nepotul criminalului de război Baldur von Schirach (care a fost leader al mișcării tineretului nazist).  

CRIME este o carte foarte specială și bine scrisă. Atu-ul ei este însă subiectul: von Schirach poveștește câteva cazuri foarte ciudate cu care s-a confruntat în cariera sa.

Să luăm cazul primei povestiri din carte, care pleacă de la o întâmplare ABSOLUT ADEVĂRATĂ: un bărbat respectabil, a fost fidel 40 de ani neveste-sii, o scorpie nesuferită și cicălitoare, dar la un moment dat, nu a mai rezistat și a ciopârțit-o în bucăți. Ce credeți că a spus lumea din jur? Ceva de genul: „Bine a făcut, bietul om”. Schirach a fost numit avocatul apărării.

Și nu este singurul caz tare pe care l-a scos la lumină, citiți și restul cărții (apărută în Germania anul trecut și care este deja în curs de apariție în alte 25 de țări)!

CRIME, de Ferdinand von SCHIRACH,
colectia REALITY SHOCK, editura PANDORA M
Trad. din germană de Gabriella Eftimie
În librării din 15 iunie 2010
%d blogeri au apreciat asta: