Tag Archive: ascultare activă



Parintele eficientPsihologul american Thomas Gordon nu este un adept al unui model de parentaj total permisiv.

Spune că cedînd totul și mereu în fața cerințelor copilului, o să crești o persoană care va trăi mereu cu certitudinea că i se cuvine totul, oricînd și necondiționat, o persoană centrată pe propriile nevoi și prea puțin capabilă de relații cu cei din jur. Dar tot el spune că purtîndu-te cu copilul într-un mod autoritar, care pe el îl exclude cu totul din discuții despre luarea unor decizii care îl privesc, nu te poți aștepta la altceva decît la răzvrătire și izolare, în special de la o vîrstă la care el nu mai depinde atît de mult de genitori.

De fapt, ce propune psihologul, este un model de relație în care copiii sînt tratați cu respect, cu atenție la ce au de spus despre propriile experiențe și cu încredere că pot reuși fără intervenția ta. Thomas Gordon spune că e important pentru ei să creadă că pot ajunge singuri la soluții pentru tot felul de probleme (cu prietenii, colegii, inclusiv cu educatorii), cîtă vreme părintele este receptiv la ceea ce-l preocupă pe copil și nu încearcă să impună, autoritar, propriile soluții. Cînd tratezi pe cine cu respect și cu încredere, ai mai multe șanse să-l faci să comunice decît dacă îl pedepsești, îi minimalizezi deciziile, îl judeci sau îl pedepsești.

Cartea lui Thomas Gordon e despre niște principii pe care el le consideră foarte eficiente în comunicarea cu copiii (și nu numai cu ei): ascultarea activă, implicarea  celuilalt în găsirea unor soluții, deblocarea conflictelor prin metode din care au ambele părți de cîștigat („avantajul reciproc“). Explică  foarte limpede cum funcționează toate astea, dă exemple din practică, decodează și analizează situații concrete și propune metode care se pot pune, practic, în acțiune, dacă situația o cere!

Citiți întreaga recenzie semnată de

 Alina Purcaru pe Bookaholic.ro

 


Toţi profesorii au de-a face la un moment dat cu atitudini de rezistenţă.

Elevii nu vor întotdeauna să înveţe ceea ce profesorii doresc să le predea. Această rezistenţă poate lua multe forme, de la inactivitatea pasivă la refuzul deschis de a coopera. Din păcate, majoritatea profesorilor nu reuşesc să decodeze rezistenţa ca indiciu că elevii au dificultăţi. În loc să le înţeleagă împotrivirea, ei intervin cu „obstacole“ în comunicare. Iată un exemplu:

***

Situaţie: Prima zi de şcoală în clasa a doua. Anna priveşte pe fereastră.

PROFESORUL: Ce faci Anna?

ANNA: Nimic. (Pauză) Trebuie să venim la şcoală în fiecare zi?

PROFESORUL: Bineînţeles că da. Am venit în fiecare zi şi anul trecut. Ce te face să crezi că anul acesta nu vom face la fel? (se utilizează APELUL LA LOGICĂ, INTEROGATORIUL, care fac parte din ”obstacolele” comunicării)

Rezistenţa față de învățătură este aproape mereu un semn că elevul are probleme în viaţa sa şi că acest lucru interferează cu abilitatea lui de a funcţiona în Zona de Predare-Învăţare. E este de datoria profesorului să îl ajute pe elev să revină cât de repede posibil la o stare receptivă faţă de învăţătură:

Fragment din:

Profesorul eficient

***

Situaţie: Prima zi de şcoală în clasa a doua. Anna priveşte pe fereastră.

PROFESORUL: Ce faci Anna?

ANNA: Nimic. (Pauză) Trebuie să venim la şcoală în fiecare zi?

POFESORUL: Mi se pare că vrei să fii afară, nu în clasă.

ANNA: Da. Nu e nimic de făcut aici. Stai toată ziua jos, citeşti şi scrii.

PROFESORUL: Ţi-e dor să te joci afară aşa cum ai făcut-o toată vara.

ANNA: Da. Să mă joc, să înot, să mă caţăr în copaci.

PROFESORUL: A fost distractiv, aşa că este greu să renunţi la asta şi să te întorci la şcoală.

ANNA: Da. Sper că vara va veni iar repede.

PROFESORUL: De abia aştepţi vara următoare.

ANNA: Da, vara următoare o să pot face ce vreau eu.

  


Evitarea conflictului ne obosește, ne încarcă cu emoții negative și ne distruge sănătatea. Cartea Urăsc conflictele! își propune să ne ajute să facem față certurilor cu cei dragi ori cu colegii de serviciu.

Lee Raffel a creat un program în șapte pași care ne ajută să facem față divergențelor, să vorbim și să ascultam celalalt punct de vedere cu calm, să dezamorsam situațiile explozive și să ne aprofundăm relațiile.

Autoarea detectează cinci stiluri de persoane conflictuale, ajutându-ne să ne adaptăm pentru fiecare în parte. Lee Raffel este psihoterapeută și practica terapia de familie și de cuplu de peste treizeci și cinci de ani. Un alt volum celebru de autoeducare este Should I Stay or Go? How Controlled Separation (CS) Can Save Your Marriage.

***

Pasul 6 din cei șapte dedicați confruntării constructive și sănătoase se referă la modul în care poți să ții piept unui temperament ”tiranic”:

Fiinţelor „tiranice” le plac conflictele. Pentru că dumneavoastră vă displac, este extrem de important să înţelegeţi felul în care gândesc ele. „Tiranii” consideră că au dreptul:

  • să vă intimideze şi să vă oprime;
  • să se simtă superiori;
  • să vă chinuie şi să vă umilească;
  • să‑şi iasă din fire şi să vă sperie;
  • să se poarte arogant;
  • să nu fie pedepsiţi pentru toate aceste comportamente nocive.

 

„Tiranii” au talentul de a strica o zi frumoasă generând conflicte inutile care le scapă de sub control, îndeosebi dacă le fluturaţi o cârpă roşie prin faţa ochilor. E responsabilitatea dumneavoastră să înţelegeţi că problema lor principală este faptul că sunt insuportabili. Trebuie să înţelegeţi că ei se simt justificaţi să vă oprime pentru că sunteţi prea speriat ca să‑i înfruntaţi.

Tehnica „Stop!”

Tot ce trebuie să faceţi este să spuneţi „Stop!” antagonistului cu care aveţi de a face. Dacă el continuă, spuneţi din nou, tare şi ferm: „Stop!” Repetaţi de trei sau patru ori dacă e necesar. A spune „Stop!” nu înseamnă a face nimic rău. Niciodată nu veţi regreta un asemenea gest. Nu este o insultă la adresa celeilalte persoane, aşa că nu accentuează conflictul. De multe ori interlocutorul este atât de surprins, încât încetează imediat.

Tehnica „Stop!” ne‑a fost absolut indispensabilă mie şi lui Mark, pentru că ne dădea întotdeauna timp să ne revenim şi să ne dăm seama că motivul oricărei gâlcevi nu era de fapt important. Aşa încât eram foarte serioşi când spuneam „Stop!” Când unul din noi folosea acest cuvânt, renunţam brusc să continuăm cearta şi găseam moduri mai plăcute de a ne petrece timpul.

Alte expresii pe care le puteţi folosi

„Tiranilor” li se pare că nu le veţi ţine piept sau nu le veţi spune ce credeţi, poate chiar vă veţi ascunde sau veţi da bir cu fugiţii. S‑ar putea de asemenea să anticipeze cu plăcere faptul că veţi replica, pentru că le place să se bată. Nu cedaţi tentaţiei de a adopta genul de atitudine ochi‑pentru‑ochi, pentru că de fiecare dată vă va secătui.

Iată mai jos câteva propoziţii scurte şi politicoase pentru a opri certurile imediat:

  • „Nu vreau să mă mai cert.”
  • „Dacă vrei să te mai cerţi, ceartă‑te singur.”
  • „Sunt sătul până peste cap de certuri şi nu vreau să mă enervez pe tine.”
  • „Refuz să mă mai cert pentru că este o pierdere de timp.”
  • „Am lucruri mai bune de făcut decât să mă cert.”
  • „Te iubesc, aşa că hai să nu ne stricăm relaţia cu certuri stupide.”

 

Replicile de mai jos funcţionează cel mai bine atunci când sunt rostite cu fermitate imediat după ce unul dintre cei apropiaţi sau un coleg de serviciu s‑a comportat cu cruzime, grosolan, indecent sau încăpăţânat. Dacă vreţi să aveţi relaţii durabile care vă fac să fiţi mândru de ceea ce sunteţi, încercaţi să luaţi apa de la moară „tiranilor”, cu calm şi politeţe, ţinându‑vă drept şi spunând:

  • „Îmi ajunge cât te‑ai răstit la mine!”
  • „Nu‑mi place deloc când eşti atât de urâcios. Mă faci să mă simt fără valoare.”
  • „E timpul să ne oprim şi să reluăm lucrurile în mod corect, nu să ne chinuim unul pe altul.”
  • „Hai să fim suficient de maturi să nu ne mai criticăm unul pe celălalt.”
  • „Nu mă feresc de adevăr, aşa că m‑aş bucura dacă ai fi sincer cu mine.”
  • „Nu vreau să bag capul în nisip, aşa că spune‑mi te rog ce vrei.”
  • „Recunosc că sunt indecis. Mai lasă‑mi puţin timp ca să‑mi dau seama ce vreau să fac mai departe.”

 

Aceste afirmaţii le oferă „tiranilor” timp să se gândească şi să‑şi schimbe comportamentul. Iată cum puteţi stabili nişte limite:

  • „Nu mă intimidează încercarea ta de a mă persecuta, aşa că nu te mai strădui să te răsteşti la mine!”
  • „Du‑te şi ceartă‑te singur, pentru că eu nu vreau să particip la manipulările tale!”
  • „Nu mai vreau alt conflict, aşa că încetează să mă hărţuieşti. Suntem deja ridicoli!”
  • „Nu am de gând să accept persecuţiile tale, aşa că stăpâneşte‑te şi poartă‑te cum trebuie.”

 

Pentru că am trăit douăzeci şi cinci de ani într‑o căsnicie cu un om care ne maltrata pe mine şi pe copiii noştri, a fost imperios necesar să ne protejăm cât am putut de bine. Asta se întâmpla înainte ca actele de violenţă domestică să înceapă să fie pedepsite de lege. În acea perioadă a vieţii mele, nu îndrăzneam să‑l înfrunt pe soţul meu, de teamă că va reacţiona încă mai violent. În secret mă temeam că ne‑ar putea chiar ucide!

Aşa încât fiţi conştienţi de faptul că este extrem de important să vă protejaţi şi pe dumneavoastră, şi pe copiii dumneavoastră.

(fragment din volumul Urăsc conflictele!, Capitolul 6: Şapte paşi esenţiali pentru a rezolva orice conflict în mod constructiv)

Ai auzit ce ți-am spus?


O persoană vorbeşte, cealaltă ascultă. Este atât de simplu, încât ni se pare de la sine înţeles. Din păcate, majoritatea ne considerăm nişte ascultători mai buni decât suntem. De ce atunci când vorbim cu membrii familiei, cu partenerii, colegii sau prietenii nu reuşim să stabilim o legătură? În ce fel se opun reacţiile emoţionale comunicării autentice?

Cartea Ascultă-mă ca să te ascult. Capacitatea de ascultare poate îmbunătăţi relaţiile noastre semnată de psihololgul american Michael P. Nichols este bine gândită, e amuzantă şi empatică și a ajutat deja peste 100.000 de cititori să depăşească anumite conflicte şi să îşi transforme relaţiile personale şi profesionale.

Experimentatul terapeut Mike Nichols oferă exemple vii, tehnici uşor de învăţat şi exerciţii practice ce ne pot ajuta să devenim ascultători mai buni – şi să ne facem auziţi şi înţeleşi chiar şi în situaţiile dificile. Michael P. Nichols, profesor de psihologie la Colegiul William and Mary (statul nord-american Virginia), este un terapeut cunoscut şi un orator de succes.

%d blogeri au apreciat: