Tag Archive: Alfred Dumitrescu


Psihologii nu sunt poeţi


IuliaDar unii dintre ei pot fi surse de inspiraţie. Iuliana Alexa a consemnat peste treizeci de interviuri cu psihologi şi psihoterapeuţi români, o categorie profesională discretă în societatea românească.

Intervievatoarea însăşi menţionează în prefaţa volumului: „Sunt cei care nu apar în presă, de obicei, care, prin natura meseriei, cultivă discreţia, dar care au de spus lucruri mult mai interesante şi mai importante decît cei care populează spaţiul media mainstream. Sunt cei care gândesc aplicat la realitate, care pot oferi soluţii sau care te ajută să le vezi şi singur. Cred că ei fac realmente lumea un pic mai bună şi mai deşteaptă.” Tematica interviurilor este la fel de diversă pe cît este paleta orientărilor psihoterapeutice ale profesioniştilor invitaţi: de la educaţia copiilor, la adulter, relaţiile reuşite sau nefericite, de la depresie la educarea optimismului, de la singurătate la criza vîrstei de mijloc. Prin urmare, toate temele vieţii umane, care pot pune o persoană în dificultate sau îi pot oferi resurse pentru a se dezvolta.

Un simplu interviu nu produce schimbare, dar poate confirma unele idei pe care le avem sau poate însemna acel declic care să ducă la schimbare. De exemplu, Ion Vianu subliniază că „nu există izvor mai mare de nereuşită şi amărăciune ca angajarea pe o cale care nu ţi-e proprie”(p. 114), într-o discuţie despre autenticitate, caracter şi viaţă împlinită. Pe de altă parte, Vasile Dem. Zamfirescu, vorbind despre nevroza românească, arată cum calea proprie a românilor, ca manifestare a resentimentului social general, este de a lucra nu pentru binele propriu, ci pentru răul altuia.
În contrast cu multe din comentariile psihanaliştilor (care constituie, se pare, procentul cel mai mare de terapeuţi intervievaţi), unii văd lucrurile mai simplu (şi în acelaşi timp, atît de complex!): „copiii moştenesc de la tată comportamentul sexual” (p. 106), iar atractivitatea se învaţă.

Oricare ar fi forma sub care se prezintă cunoştinţele psihologice actuale, unele lucruri sunt constante:Romanii la psiholog
Starea de bine se învaţă
– Un interior „amenajat” prin conştientizarea de sine şi acceptare previne depresia şi moderează reacţiile la stres
– Mintea şi corpul nostru transmit mesaje corecte în ceea ce ne priveşte, de cele mai multe ori, dar ţine de noi să facem interpretarea
– Iubirea se învaţă, iar inteligenţa fără emoţie nu ne duce prea departe
– Singurătatea poate fi o decizie asumată
– Fiecare perioadă social-istorică are o modă în patologie. În meniul contemporan: atacurile de panică.
– Traumele interioare sunt oportunităţi de învăţare
– Hipercontrolul este sursă de nefericire

Prin urmare….

Citește continuarea recenziei scrisa de Mihaela Butnaru pe Bookblog.ro


Lansarea cartii Fascinatia Diferentei. Anii de ucenicie ai unui antropolog, de Vintila Mihailescu, va avea loc vineri30 ianuarie, de la ora 18.00, in Clubul Taranului din cadrul Muzeului Taranului Roman.

Alaturi de Vintila Mihailescu, antropolog si profesor la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative, la evenimentul de lansare vor vorbi Alfred Dumitrescu – psihanalist, Lazar Vlasceanu – sef al Catedrei de Sociologie a Universitatii Bucurestii, precum si Vasile Dem. Zamfirescu – psihanalist, profesor la Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucuresti si director general al Editurii Trei.

Discutiile vor fi moderate de Victor Popescu, redactor la Editura Trei.

 

Fascinatia diferentei

  

Daca ar fi sa numesc obsesia profunda care pare a fi ordonat hoinareala mea „antropologica”, as spune ca ea poate fi rezumata intr-o dubla perplexitate: De ce dracu’ nu se inteleg oamenii intre ei? si, simultan, Cum Dumnezeu reusesc totusi oamenii sa se inteleaga intre ei?  
Pe parcursul a peste zece ani, am petrecut una sau mai multe luni pe an in Novaci (jud. Gorj), mirandu-ma cum este posibil ca „pamantenii” sa fie atat de diferiti de „ungureni”, si unii si altii fiind tarani, romani, ortodocsi, ba chiar traind impreuna de un secol-doua. La fiecare revenire in teren, inventam alte probe si urmaream Diferenta in alte planuri de manifestare. La fiecare intoarcere de pe teren, faceam noi „motorase”, incercand sa dam o alta explicatie acestor diferente.
S-ar putea oare ca mecanismele de diferentiere intrevazute in cazul ungurenilor si pamantenilor sa fie doar o ipostaza a mecanismelor de producere a Diferentei in general? Ar fi posibil atunci ca diferentele din Novaci sa fie un „studiu de caz” al diferentierii umane in general?”

– Vintila Mihailescu

Vintila Mihailescu (n.1951) este profesor de antropologie si director al Departamentului de Sociologie din Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti. A fondat, in 1990, Societatea de Antropologie Culturala din Romania si a publicat, printre altele, volumeleAntropologie. Cinci introduceri (Polirom, 2007), Scutecele natiunii si hainele imparatului (Polirom, 2013) si Povestea maidanezului Leutu. Despre noua ordine domestica si criza omului (Cartier, 2013).

 

%d blogeri au apreciat: