Tag Archive: Alexander Loyd



Descoperirea Codurilor vindecării reprezintă, de fapt, descoperirea celor patru centri de vindecare din organism.

Aceștia corespund centrilor principali de control din fiecare celulă a corpului. Ei par să funcţioneze precum o cutie ascunsă cu siguranţe electrice, care permite, atunci când sunt conectate siguranţele corecte, vindecarea aproape a tuturor problemelor. Ele fac acest lucru prin înlăturarea din organism a stresului care deconectase siguranţele, iar, în acest fel, sistemul neuro‑imunitar reintră în funcţiune şi vindecă tot ce este în neregulă în organism.

Dacă urmăriţi calea energiei sănătoase de‑a lungul celor patru centri de vindecare din corp, sistemele fizice pe care le descoperiţi sunt cele enumerate în continuare.

 

  1. Rădăcina nasului. Glanda pituitară (denumită adesea glanda endocrină conducătoare, pentru că ea controlează procesele endocrine majore) şi glanda pineală. 
  2. Tâmplele. Funcţionarea superioară a emisferelor cerebrale stânga şi dreapta şi hipotalamusul. 
  3. Maxilarul. Zona cerebrală reactivă emoţional, care cuprinde amigdala şi hipocampul, plus coloana vertebrală şi sistemul nervos central. 
  4. Mărul lui Adam. Coloana vertebrală şi sistemul nervos central, plus tiroida.

  

  

     

Cu alte cuvinte, veţi descoperi centrii de control pentru fiecare sistem, organ şi celulă din corp. Energia vindecătoare din aceşti centri curge prin ele toate.

Cum activează Codul centrii de vindecare?

Vă activaţi centrii de vindecare cu degetele. Un Cod al vindecării este un set de poziţii ale mâinii uşor de adoptat. Este foarte simplu. Putem învăţa şi un copil de şase sau şapte ani să le facă. Codul vindecării se face prin îndreptarea tuturor celor cinci degete de la ambele mâini către unu sau mai mulţi centri de vindecare, de la o depărtare de 5‑7,5 cm de corp. Mâinile şi degetele îndreaptă fluxul de energie către centrii de vindecare.

Centrii de vindecare activează un sistem energetic de vindecare care funcţionează în paralel cu sistemul imunitar. În loc să omoare virusurile şi bacteriile, el ţinteşte amintirile legate de problemele pe care persoana le are şi la care se gândeşte. Prin folosirea unor frecvenţe de energie pozitivă, vindecătoare, el anulează şi înlocuieşte frecvenţele negative, distructive.

De ce se cheamă „cod”?

Motivul pentru care am denumit sistemul „Codurile vindecării” este că fiecare procedură impune o secvenţă codificată. Când noi doi am ţinut prelegerile din Maui, am avut norocul să avem la uşa de la hotel o cheie sub forma unei cartele cu cod. La intrare, lângă uşă, se găsea o tastatură pe care se forma un cod din patru cifre, aşa că, atunci când ajungeam în dreptul uşii, formam acel cod („bip bip bip bip”) şi se auzea un declic când se descuia uşa. Poate că aveţi un sistem similar la uşa de garaj.

Cam acesta ar fi modul în care lucrează Codurile vindecării. Exerciţiul pune în funcţiune combinaţii ale celor patru centri de vindecare într‑o secvenţă de priorităţi. Secvenţa de priorităţi este foarte importantă pentru îndepărtarea stresului din organism legat de o anumită problemă şi vindecarea amintirilor celulare legate de acea problemă. În medie, Codul vindecării durează aproximativ şase minute, timp în care sunt activaţi acei centri de vindecare cu degetele proprii. Se poate face acest lucru stând confortabil în fotoliu, de exemplu. Unii oameni ne‑au povestit că făceau exerciţiul în timp ce vorbeau la telefon, se uitau la televizor, citeau o carte sau desfăşurau alte activităţi.

Aflați care sunt exercițiile de activare a centrilor vindecători din cartea:

Memoria celulară, cheia vindecării


Ce este memoria celulară? Este memoria stocată în celulele noastre. Care celule? Toate celulele.

Mult timp, ştiinţa a considerat că memoria este depozitată în creier. În efortul de a găsi locul de depozitare, s‑a ajuns să se taie aproape întregul creier, dar amintirile rămâneau intacte! Deşi amintirile pot fi stimulate din diferite zone ale creierului — amintirile plăcute sunt readuse la suprafaţă când se stimulează centrul plăcerii, de exemplu —, locul de depozitare propriu‑zis nu părea să se limiteze la creier.

Atunci unde? Răspunsul ar fi putut veni odată cu primele transplanturi de organe. Există cazuri documentate despre oameni care au suferit un transplant şi au început să aibă gândurile, sentimentele, visurile, personalitatea sau chiar poftele alimentare caracteristice donatorului acelui organ. În prezent, mulţi oameni de ştiinţă sunt convinşi că memoria se află depozitată în celule în întregul organism, nu doar într‑un anumit loc.

  

  

   

Memoria celulară rezonează cu frecvenţele energiei distructive şi produce stres în organism. Facultatea de medicină a Universităţii Southwestern a publicat un studiu de referinţă în septembrie 2004, în care se spunea că mecanismul de control al vindecării s‑ar putea afla în memoria celulelor organismului, lucru valabil nu doar pentru oameni, ci şi pentru animale şi plante. Ce anume au descoperit în laboratoarele de la Southwestern ca să afirme aşa ceva? Au constatat că, pe măsură ce memoria celulară a organismului dispare, dispare şi sănătatea lui.

Un om, un animal sau o plantă cu memorie celulară distructivă vor trebui să lupte chiar şi în condiţii favorabile. În cazul unei memorii celulare sănătoase, unui om îi poate merge bine chiar şi în condiţii dezavantajoase. Analogia folosită de oamenii de ştiinţă de la Southwestern când au publicat studiul a fost că „memoria celulară este ca un bileţel pe care scrie ce au de făcut celulele – doar atunci când există amintiri celulare distructive bileţelul dă indicaţii greşite celulelor”.

Dr. Bruce Lipton afirmă că „indicaţia greşită” este aceea privind intrarea celulei în modul stres când nu ar trebui, iar convingerile greşite sunt cele care declanşează reacţia organismului la stres. Aceste convingeri greşite sunt îngropate în memoria celulară, care alcătuieşte, împreună cu centrii de control din creier, mintea conştientă şi inconştientă. Concluzia cercetărilor de la Facultatea de medicină a Universităţii Southwestern a fost că, în viitor, orice boală considerată incurabilă ar putea fi vindecată dacă s‑ar găsi modalitatea de a vindeca memoria celulară. (…)

Pentru a beneficia de o însănătoşire de durată sau chiar permanentă, trebuie să vindecaţi memoria distructivă a celulelor, ceea ce sună foarte logic. Toţi avem amintiri pline de furie, tristeţe, frică, confuzie, vină, neajutorare, disperare, inutilitate… iar lista poate continua. Și de vreme ce purtăm aşa ceva în noi, e de așteptat să avem de suferit din cauza asta. Preţul plătit sunt problemele de sănătate, relaţionale, profesionale etc. Toţi avem nevoie să ne vindecăm sursa problemelor şi nu doar manifestările lor. De ce? Pentru că, vindecând doar manifestarea, problema poate reveni sau se pot întoarce două probleme în locul ei, pentru că ceea ce a declanşat simptomele a rămas acolo. Sursa problemelor de care vreţi să scăpaţi şi la care v‑am cerut să vă gândiţi la începutul acestei cărţi este memoria celulară distructivă.

Dacă aţi înţeles acest lucru, întrebarea este: Cum găsiţi acele amintiri celulare care se corelează cu problemele pe care le aveţi şi, apoi, cum le vindecaţi?

  

Aflați răspunsul la această întrebarea din cartea Codul vindecării. 6 minute pentru vindecarea problemelor de sănătate, succes sau relaţionale de Alexander Loyd, Ben Johnson.

  

%d blogeri au apreciat: