Tag Archive: Albă-ca-Zăpada



Ce-ar fi dacă prezentul și trecutul și-ar da mâna și poveștile care ne încântau, copii fiind, ar căpăta o nouă aură, una ceva mai întunecată în care monștrii n-ar mai avea chip de animal ci de om?

Primul roman din trilogia Albă-ca-Zăpada a scriitoarei finlandeze Salla Simukka conturează un nou tip de eroină în romanele destinate adolescenților, o anti-prințesă mai mult decât capabilă de a se Rosu ca sangeledescurca singură și de a face față misterelor care se furișează în viața ei sau problemelor de care se izbește într-o ciocnire a forțelor binelui și răului reinterpretate.

Dacă Steig Larsson ar fi fost femeie și s-ar fi reorientat spre o altă categorie de public, probabil că ar fi scris cartea aceasta în care se poate vedea o comparație clară și evidentă cu eroina Lisbeth Salander.

Nu mă pot hotărî ce mi-a plăcut cel mai mult în Roșu ca sângele pentru că singurul gând constant e „când apare următoarea parte?”. Dar dincolo de asta am să spun că povestea în sine e ca și cum ai învârti rapid o monedă pe masă și fețele sale s-ar succeda repetitiv fără a fi obositoare ci, din contră, captivante. Așa se îmbină crâmpeiele de viață personală ale lui Lumikki Anderson și problemele care de fapt nu-i aparțin și care o atrag într-o cursă periculoasă în care sunt implicați mafioți ruși, polițiști corupți și un Urs Polar cu o sferă de influență greu de cuantificat și care intuiesc că va juca în următoarele părți un rol de Mamă vitregă pentru Albă-ca-Zăpada noastră…

Citiți continuarea recenziei pe BookBlog.

 


Sâmbătă, 23 noiembrie 2013, ora 13.00,

vă invităm să o întâlniţi pe Salla Simukka, la standul Invitatului de Onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autoarea finlandeză va lansa volumul Roşu ca sângele.

Alături de Salla Simukka se vor afla:

ES Dna Ulla Väistö (Ambasadorul Finlandei în România) și

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

   ***

Roșu ca sângele este primul volum din trilogia Albă-ca-Zăpada 

EROINA trilogiei, Lumikki Andersson, este considerată o Lisbeth Salander pentru adolescenți!

slideuri7  

Fata nu se mai zărea. Urmele duceau la intersecţia cu un traseu de alergat. Cu siguranţă, fata sperase să dea peste cineva care să o salveze. Speranţă deşartă. Pe frigul ăsta nu iese nimeni la alergat. Viivo Tamm privi în ambele direcţii. Fata dispăruse. La dracu. Apoi văzu ceva roşu mai departe de traseul de alergat. Căciula fetei. Îi căzuse de pe cap, acum indicându‑i lui drumul.

Vai, vai, Scufiţă Roşie. N‑ar trebui să laşi semne aşa de clare pentru lupii cei răi. Boris Sokolov şi Linnart Kask se iviră chiar atunci din pădure. Viivo Tamm alerga deja în direcţia indicată de căciulă. Le strigă să‑l urmeze. Fata nu putea fi departe.

De pe creangă, cu corpul lipit de trunchi, Lumikki privi cum cei trei bărbaţi fugeau în direcţia greşită. Alergase până la traseu, apoi o luase spre copac, lăsând cât mai puţine urme, şi se cocoţase suficient de sus. Apoi îşi aruncase căciula cât mai departe pe traseul de alergat.

Funcţionase.

Însă nu‑i va încurca pentru mult timp. Se lăsă să cadă jos din copac, ignorând şocul dureros pe care‑l resimţi în picioare. Apoi o luă iarăşi la fugă. Gerul îi ardea acum şi urechile, nu doar plămânii. Abia dacă‑l simţea.

(Fragment din ROȘU CA SÂNGELE)

Punainen kuin veri   

   

%d blogeri au apreciat: