Tag Archive: adolescenta



Sally: Ştii ce fac?

Doctorul: Ce?

S: Am tendinţa de a aţâţa, de fapt am fost acuzată de băieţi de acest lucru şi asta nu este foarte bine.

D: Ce vor să spună? Vor să spună că îi păcăleşti?

S: Da, într-un fel, cu un gest, o privire sau pur şi simplu că sunt acolo sau fac ceva, uneori nu sunt conştientă, iar alteori o fac voit.

D: Ei bine, sunt două feluri în care putem privi acest lucru. Odată, eşti fermecătoare, atrăgătoare şi plăcută, ceea ce este bine; apoi, seduci, ceea ce…

S: Este rău şi uneori fac chiar asta.

D: Ştii unde ai învăţat să faci acest lucru? Seducţia este un joc învăţat foarte devreme de fetiţe pentru că obţin bunătăţi, aşa că sunt învăţate timpuriu că…

S: De când?

D: Tăticul se uită la păpuşică, iar ea se poartă drăguţ şi tăticul scoate o bomboană şi o jucărie, şi aşa este plătită pentru că este drăguţă.

S: (râzând): Poate că atunci am învăţat. Asta în­seamnă că este vina tatălui meu.

D: Nu este nicio vină acolo; este o plăcere a tatălui şi a fiicei.

S: Da, dar nu o faci altuia.

D: Ei bine, este destul de amuzant, nu-i aşa?

S: Oh, da.

    

    

    

D: În acest caz, Adultul este alături de Copil atunci când acesta se joacă de-a seducţia sau aţâţarea sau oricum vrei să-i spui. Adultul va gestiona tranzacţia atunci când băiatul îşi lansează propunerea…

S: Nu este vorba doar de băieţi, ci şi de bărbaţi. Uneori sunt flatată dacă un bărbat se uită la mine, dacă nu este o privire obscenă şi, în general, vreau să fiu admirată, dar totuşi atunci când o face jumătate din timp sau chiar mai mult nu sunt, ştii, jignită, ci mă sperii, sau nu mă sperii, dar nu m-aş uita la el şi a două oară.

D: Ceea ce spune el este şi ceea ce spui tu sună cam aşa: el spune „Uite, aş vrea să te folosesc“, iar tu spui „Ştiu că tu aşa şi pe dincolo, dar nu o să-ţi meargă“. Ştii, şi aşa ne întoarcem la manipulare. Ţie îţi place să joci seducţia, pentru că obţii timbre cu folie de aur. Uite că ne întoarcem din nou la schimbul tranzacţional de timbre. Tu spui că îţi creşte moralul; ei bine, nu ai nevoie de asta cu adevărat. Fiecare femeie joacă acest joc şi îşi construieşte imaginea în acest fel, dar tipul care îţi dă timbrele de aur vrea ceva în schimb, după cum ştii. Şi pentru asta trebuie să fie Adultul pregătit să facă faţă — ştii, unii dintre aceşti indivizi au Timbre de Aur foarte atrăgătoare, de 14 carate, cu dantelă în jur şi este cu adevărat greu să-i rezişti — el e mare, atrăgător, cu umeri laţi şi altele, dar tot ce trebuie să faci este, exact ca în discuţia noastră, să scoţi toate informaţiile la lumină şi odată ce le procesezi din Adult, poţi să alegi. Nu trebuie să-i faci jocul, ca alte fete, care nu au altă variantă. Ai un Adult bun, ai opţiunea de a juca până la un punct şi apoi să spui: Ei bine, mi-a făcut plăcere să te cunosc şi apoi orice altceva…

S: Oh, acest lucru mă sperie, nu aş putea să permit niciodată să se întâmple aşa ceva, în afara situaţiei în care aş fi forţată, pentru că mă sperie, nu vreau nimic de felul acesta.

D: De ce să fii speriată?

S: Nu ştiu, dar mă sperie.

D: Poate că trebuie să te simţi speriată pentru a nu-ţi lăsa Copilul să scape de sub control, dar odată ce îţi creşte încrederea în acest Adult al tău, şi tu ai un Adult bun, ai reuşit, pentru că el poate să se descurce cu orice tranzacţie. Chiar dacă Copilului îi place tranzacţia, Adultul trage semnalele de alarmă, iar acesta este lucrul care te va salva.

S: Văd că mi s-a terminat timpul alocat. Ne vedem când reîncepe grupul. La revedere.

D: OK, şi ţine minte, EU SUNT OK — TU EŞTI OK.

  

Fragment din bestsellerul de popularizare a analizei tranzacționale

Eu sunt OK – Tu eşti OK

de Thomas A. Harris

  

Reclame

Editura Trei si Asociatia Romana de Psihanaliza a Legaturilor de Familie si Grup „Enrique Pichon Riviere” va invita sambata, 18 decembrie, orele 17.00, la Carturesti MTR, la evenimentul de lansare a cartii Psihologia jocurilor video de Serge Tisseron.

  

   

   

Pana la lansare, iata cateva bucati dintr-un interesant interviu acordat de autor pentru site-ul psihanaliza-de-familie.com:

Interese:

Sunt psihiatru si psihanalist, director al departamentului de cercetare din cadrul Univ. Paris X si lucrez de peste 20 de ani in jurul a trei mari teme: secretele de familie legate de traumatisme grave si consecintele lor asupra mai multor generatii, relatia noastra cu imaginile si bulversarea relatiilor familiale sub efectul noilor tehnologii.

De la secretele lui Tintin la cele de familie:

Am scris 30 de lucrari personale traduse in 14 limbi si am participat la 60 de lucrari colective. Despre secretele de familie si consecintele lor, am scris „Tintin si secretele de familie” in 1990 (reeditare Aubier 1991), apoi lucrarea despre rusine  („Rusinea, psihanaliza unei legaturi sociale, editie Dunod) si un bestseller „Secrete de familie, instructiuni de folosire” (editie Marabout). Despre imagini in familie, am scris „Manual pentru uzul parintilor ai caror copii se uita prea mult la televizor” (editie Bayard) si „Beneficiile imaginilor” (Odile Jacob, 2002).

   

  

     

    

  

Adolescența: aceleași probleme sub altă pălărie:

Astazi, o mare parte a lucrului cu familiile consta in a permite parintilor sa inteleaga mai bine cum comportamentele pe alocuri enigmatice ale tinerilor lor releva in fapt o modalitate noua de a trai conflicte si tensiuni care au fost dintotdeauna ale adolescentilor. Nu trebuie sa confundam noile manifestari ale crizei adolescentine cu mizele sale profunde, care raman aceleasi.

 

Imaginile – calea regală spre inconștient: 

Invit familiile sa vorbeasca despre imagini pe care le-au vazut impreuna, pentru ca astazi, cred eu, ca nu mai este visul « calea regala spre inconstient », pentru a relua fraza lui Freud, ci imaginile. A vorbi despre imagini care ne plac, care ne inspaimanta, inseamna a vorbi despre sine. Si in interventiile mele publice, le transmit parintilor sa isi creasca copiii in ideea ca imaginile nu sunt ceea ce pastram, ci ceea ce vorbim despre ele.

 

Citește și: Violența din jocurile video: partea bună

 

 

%d blogeri au apreciat asta: