Jung deosebeşte două tipuri de umbră, cu toate că le numeşte pe ambele la fel.

Prima formă este cea a „umbrei personale“, care conţine trăsăturile sufleteşti netrăite sau aproape netrăite. A doua este „umbra colectivă“, care face deja parte dintre figurile inconştientului colectiv şi corespunde, de exemplu, unei figuri negative a Bătrânului Înţelept sau laturii întunecate a Sinelui; ea simbolizează întru câtva „reversul“ spiritului predominant al epocii, opusul său ascuns. Ambele forme acţionează în psihicul omenesc.

Fragment din:

În funcţie de faptul că ţine de domeniul Eului, respectiv al inconştientului personal sau de cel al inconştientului colectiv, umbra are o formă de apariţie personală sau una colectivă. De aceea, ea poate să apară la fel de bine ca figură din cercul nostru de cunoştinţe, cum ar fi fratele mai mare (respectiv sora mai mare), omul nostru de încredere sau, de pildă, ca în Faust, Famulus Wagner, deci ca acel om care reprezintă opusul nostru, precum şi sub forma unui personaj mitic — dacă este vorba despre reprezentări ale conţinuturilor inconştientului colectiv —, cum ar fi un Mephisto, un faun, Hagen, Loki şi alţii.

În mod corespunzător, ea poate să fie la fel de bine fratele geamăn sau „cel mai bun prieten“ sau un personaj dintr‑o operă de artă, cum este Vergiliu, care‑l însoţeşte pe Dante în drumul său prin Infern, ca un camarad credincios. „Eul şi umbra“ sunt ca pereche un motiv arhetipal bine cunoscut; Ghilgameş şi Enkidu, Castor şi Pollux, Cain şi Abel pot fi amintiţi aici ca paralele. Ca „alter ego“, umbra poate fi reprezentată însă — oricât de paradoxal ar părea eventual la prima vedere — şi printr-o figură pozitivă, de exemplu dacă individul, a cărui „cealaltă latură“ ea o personifică, trăieşte în viaţa conştientă exterioară oarecum sub „nivelul său“, sub posibilităţile ce-i sunt date, deci laturile sale pozitive sunt cele care duc o existenţă de umbră.

Sub aspect individual, umbra stă pentru „întunericul personal“, ca personificare a conţinuturilor neadmise, reprobate, refulate în timpul vieţii, ale psihicului nostru, care pot avea uneori şi un caracter pozitiv; sub aspect colectiv, stă pentru latura întunecată, general‑umană din noi, pentru înclinaţia structurală, ce zace în fiecare om, spre ceea ce este inferior şi obscur. În cadrul travaliului asupra psihicului întâlnim umbra mai întâi şi în mod predominant în acele figuri care ţin de domeniul inconştientului personal şi de aceea trebuie să o privim şi să o interpretăm întotdeauna mai întâi sub aspectul său foarte personal şi abia în al doilea rând sub cel colectiv.

    

Reclame