Latest Entries »


„50-Shades-of-Grey”-„Cincizeci-de-umbre-ale-lui-Grey”1

Povestea celor Cincizeci de umbre ale lui GREY continuă cu o a patra carte din seria #FiftyShadesofGrey. Astăzi, chiar de ziua lui Christian, a fost lansat volumul in limba engleză GREY: Fifty shades of Grey as told by Christian.

Tanarul miliardar care a cucerit-o pe Anastasia Steele si milioane de cititoare, capata voce in noa carte scrisa de EL James. Autoarea oferă o perspectivă nouă asupra povestii de dragoste care a captivat cititorii din întreaga lume. Christian Grey are totul in ordine perfecta, lumea lui este disciplinata și cu totul goală de emotie, până în ziua în care Anastasia Steele intră în biroul lui, cu silueta gingaşă şi mintea deschisă. El încearcă să o uite, dar în loc este cuprins într-o furtună de emoție pe care nu o poate înțelege și căreia nu ii poate rezista. Spre deosebire de orice femeie pe care a cunoscut+o mai înainte, timidă şi diafană, Ana pare să fie prima care il vede cu adevărat, dincolo de  afacerile de miliarde și stilul de viață extravagant. Va reuşi Anadoboare zidurile din mintea lui Christian sau va cădea doar pradă dorințelor întunecate şi masochiste ale lui Grey?

Cei de la The Telegraph au scris un articol interesant despre motivele din spatele apariţiei acestui nou volum, dar şi un overview al punctelor culminante din povestea celor doi protagonişti, din primele trei volume.

Volumul al patrulea va aparea la inceputul toamnei in colecţia noastră #EROSCOP. Rămâneţi aproape!

s560x316_Cincizeci_de_umbre_ale_lui_Grey

Reclame

Pentru pasionaţii lecturilor care te ţin cu sufletul la gură, dar şi pentru cei care sunt in căutarea unor provocări noi in materile de carte, avem trei cărţi care au făcut deja inconjurul lumii şi care reuşesc, fiecare, prin personaje spectaculos construite şi un fir narativ şocant, să te captiveze până la pagina finală. Lecturi plăcute!

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) FATA DIN TREN

Autor: Paula Hawkins

Traducere de Ionela Chirilă
Colecţia: Fiction Connection
Nr. de pagini: 408

#1 New York Times Bestseller
Bestseller absolut în Marea Britanie

Peste 1,8 milioane de exemplare vândute în doar patru luni, în Statele Unite.


Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.
I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă.
Până când într-o zi vede ceva ce o şochează.
Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.

“Misterios şi pasionant – Fata din tren este un thriller de primă mână, care te face dependent de viciul cititului.” – S.J. Watson, autorul bestsellerului Înainte să adorm

Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.” – Stephen King

“Cu siguranţă va atrage nenumăraţi fani înrăiţi!” – The New York Times

“Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmări cu sufletul la gură.” – The Boston Globe

“Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi. ” – People

“Dacă nu e niciun tren care să meargă în sensul opus şi dacă mergem suficient de încet, câteodată pot să-i zăresc, pentru o clipă, pe terasa casei lor. Dacă nu, aşa cum se întâmplă azi, mi-i închipui. Jess şade cu picioarele ridicate pe masa de pe terasă, cu un pahar de vin în mână, Jason e în spatele său, cu mâinile pe umerii ei. Îmi imaginez atingerea mâinilor lui, greutatea lor, senzaţia de siguranţă şi confort. Uneori mă surprind încercând să-mi amintesc când am avut parte ultima dată de atingerea reală a unei persoane, de o îmbrăţişare din tot sufletul sau de o strângere de mână, şi simt cum mi se frânge inima.”

Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Născută şi crescută în Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra în 1989, unde locuieşte şi acum. Fata din tren este primul său thriller. A cunoscut un mare succes internaţional, iar DreamWorks a cumpărat drepturile de ecranizare.


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) AVERTISMENT

Autor: Renée Knight

Traducere din engleză de Ioana Socolescu
Colecţia: Fiction Connection
Nr. de pagini: 336

Orice asemănare cu persoane în viaţă sau decedate este pur întâmplătoare…


Ce-ai face dacă ai descoperi că în cartea pe care o citeşti e vorba despre tine?

Când găseşte o carte misterioasă pe noptieră, viaţa lui Catherine Ravenscroft se transformă într-un coşmar. Deşi pare o născocire, cartea, numită Străinul desăvârşit, recreează veridic şi în cel mai mic detaliu cumplita zi în care Catherine a devenit prizoniera unui secret teribil, un secret pe care o singură persoană îl mai cunoştea – iar acea persoană a murit.
Pe măsură ce trecutul o ajunge din urmă, Catherine simte că lumea ei se prăbuşeşte. Singura cale este să-l înfrunte… chiar dacă adevărul şocant ar putea să o distrugă.

Un debut remarcabil, care aminteşte prin atmosferă de Înainte să adorm şi care se bucură deja de un succes internaţional, Avertisment vorbeşte despre o femeie bântuită de secrete, despre dorinţa mistuitoare de răzbunare şi preţul dureros pe care trebuie să-l plătim dacă încercăm să ascundem adevărul.

Avertisment dozează suspansul psihologic uimitor de bine: exact aşa arată thrillerul perfect.” – Lee Child

„Un necunoscut a pus cartea pe noptieră. Cu grijă. Nu a deranjat niciun obiect de la locul lui. Pe partea ei de pat. Ştiuse pe ce parte a patului doarme. A aranjat totul aşa încât să pară că ea însăşi pusese cartea acolo. Gândurile i se îngrămădesc unele peste altele şi se strivesc între ele până când devin chinuitoare şi dureroase. Vinul şi neliniştea sunt o combinaţie periculoasă. Ar trebui să înveţe deja că nu e bine să amestece otrăvurile. Îşi ia în mâini capul care o doare. În ultimele zile o doare constant. Închide ochii şi vede soarele alb şi arzător de pe copertă. Cum naiba a ajuns cartea asta în casa ei?“

„Halucinant şi tulburător, romanul lui Renée Knight te prinde în mrejele sale de la prima pagină.” – Kirkus Reviews

Înainte de a se dedica scrisului, Renée Knight a realizat documentare de artă pentru BBC şi a semnat scenarii de film şi televiziune. În 2013 a absolvit cursul Writing a Novel de la Faber Academy.


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) LUPUL ROŞU

Autor: Liza Marklund

Traducere de Daniela Ionescu
Colecţia: Fiction Connection
Nr. de pagini: 456

Sub cerul apăsător al iernii… moartea aşteaptă răbdătoare.
Roman din Seria Annika Bengtzon


Un jurnalist este ucis într-un orăşel din nordul friguros al Suediei.
Annika Bengtzon, reporter la un ziar din Stockholm, plănuia să-l intervieveze în legătură cu un atac petrecut cu mult timp în urmă, asupra unei baze aeriene izolate. În ciuda interdicţiilor, reportera începe să investigheze incidentul, care e urmat curând de o serie de crime şocante, ce par să aibă legătură între ele.
Din umbră pândeşte neîncetat Lupul Roşu, un ucigaş cu sânge rece. Annika trebuie să descopere adevărul nu numai despre crime, ci şi despre secretele care îi distrug familia.

„Deşi viaţa sa personală e un dezastru, Bengtzon nu se abate de la morală şi de la simţul dreptăţii, devenind astfel unul dintre cei mai îndrăgiţi detectivi scandinavi.“ – The New York Times

„Calităţile care o definesc pe Annika Bengtzon – independenţă, hotărâre, alături de o minte pătrunzătoare şi o atitudine integră – amintesc de Clarice Starling din Tăcerea mieilor.“ – DailyExpress

„Ţipătul veni, răsunând între cei patru pereţi. Băiatul se întoarse şi încercă să fugă; sunetele încetaseră, culorile dispăruseră, imaginea se tulburase. Îşi mută repede privirea către lumina orbitoare din hol, îşi văzu propria mână mişcându-i-se prin faţa ochilor şi simţi cum centrul de greutate i se mută de pe un picior pe altul. Rămase fără aer, deschizătura uşii se apropie, căzu, o mână lipicioasă pe fruntea sa, o alta în jurul braţului stâng. O reflexie fulgerătoare a lămpii din hol în ceva strălucitor.
Haos, un urlet în creierul său, un lichid cald peste piept.
Şi gândul, ultimul, minunat şi clar.
Mama.“

Liza Marklund este jurnalistă şi autoare de romane poliţiste. Este, de asemenea, coproprietara Piratförlaget, a treia mare editură din Suedia, şi scrie pentru ziarul Expressen. Liza Marklund a fost reporter de investigaţii timp de zece ani şi a realizat numeroase documentare TV, subiectele abordate fiind în special drepturile copiilor şi ale femeilor. Din 2004 este ambasador unicef. A publicat opt romane în seria Annika Bengtzon, serie care i-a adus faima internaţională. De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut: Pe viaţă, Fundaţia Paradis, Studio 69 (Swedish Union’s Award), Testamentul lui Nobel, Explozii în Stockholm (recompensat cu Polonipriset şi Debutantpriset).

 


chemarea_cuculuiChemarea cucului îmi aminteşte de ce m-am îndrăgostit pe loc de genul poliţist.”, spune Val McDermid. Chemarea cucului este un roman semnat de Robert Galbraith  (pseudonimul lui J.K. Rowling, parintele literar al lui Harry Potter), care ne propune o intrigă detectivistică încântătoare şi construită foarte bine.

Atunci când un topmodel celebru îşi găseşte moartea căzând de la un balcon acoperit de zăpadă din Mayfair, se presupune că fata labilă emoţional s-a sinucis. Cu toate astea, fratele ei refuză să creadă concluzia poliţiei şi îi cere detectivului particular Cormoran Strike să se ocupe de caz.

Strike este un veteran de război – cu traume atât fizice, cât şi psihice -, a cărui viaţă e un dezastru. Deşi îi oferă o siguranţă financiară, ancheta are preţul ei: cu cât Strike pătrunde mai adânc în lumea complexă a tinerei fete, cu atât lucrurile devin mai sumbre şi pericolele nu întârzie să apară.

Captivant, cu o scriitură elegantă, impregnat de atmosfera londoneză – de la străzile tăcute din Mayfair şi puburile dosnice din East End, la agitaţia din Soho -, Chemarea cucului este o carte remarcabilă. Aducându-l în scenă pe Cormoran Strike, acesta este primul roman poliţist al scriitoarei J.K. Rowling, scris sub pseudonimul Robert Gilbraith şi care s-a bucurat de o primire entuziastă. In colectia noastra se afla astazi două volume semnate de acest autor, Chemarea cucului dar şi Viermele de mătase.

Iar vineri, 19 iunie, de la ora 20:30, la Biblioteca British Council din București, in cadrul clubului de carte organizat în parteneriat cu Clubul Scriitoarelor, vom discuta despre autoare britanice care aleg să își publice cărțile sub pseudonim masculin. În centrul discuției se va afla chiar volumul „Chemarea cucului”. Moderatoarea clubului, Erika Ciuică, din partea Clubului Scriitoarelor și Virginia Costeschi, Coordonator editorial al Editurii TREI, te vor provoca la o discuție despre această carte de excepție. Detaliile evenimentului, la care te asteptam cu drag, fie ca esti fan al literaturii britanice, politiste, sau pur si simplu cititor pasionat, sunt aici 🙂

„Robert Galbraith a scris un roman remarcabil. Mai mult, a creat un personaj fermecător în persoana detectivului particular Strike, care cu siguranţă va fi vedeta unei serii. Strike şi asistenta sa, Robin, formează o echipă – una ale cărei aventuri viitoare cititorii le aşteaptă cu sufletul la gură.” – The New York Times

„Rareori apare un detectiv particular care să capteze imaginaţia cititorilor din prima clipă. Strike tocmai asta face. Romanul lui Galbraith nu pare deloc al unui începător: are un talent ieşit din comun de a evoca Londra şi a crea un erou. Un debut extrem de promiţător.” – Daily Mail


F. Scott Fitzgerald spunea in Marele Gasby: „Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.” Şi nu era departe de adevăr. O parte din viaţă îndradevăr parcă reîncepe odată cu acest anotimp, în care zilele sunt mai lungi şi mai insorite, avem mai mult timp pentru noi, pentru descoperit locuri frumoase, pentru răsfăţ estival şi pentru ore relaxante de lectură. Iată patru cărţi cu care vă indemnăm să vă petreceţi o parte din vară. Au făcut deja inconjurul lumii şi s-au vândut in milioane de exemplare. Sun in colecţia noastră Fiction Connection şi merită fiecare pagină 🙂

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) OONA & SALINGERAutor: Frédéric BeigbederTraducere din franceză de Doru Mareş şi Gabriela Riegler
Colecţia: Fiction Connection

„Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti. “ – Frédéric Beigbeder


Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill.

Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei.

Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale.

Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii.

Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. “ – Le Figaro

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.“

Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tânăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) INTERESANŢII
Autor: Meg WolitzerTraducere din engleză de Laurenţiu Dulman
Colecţia: Fiction Connection
Nr. de pagini: 600

Bestseller New York Times, Washington Post şi Chicago Tribune
Paris Review Best of the Best 2013


În stilul narcisist şi autoironic al adolescenţilor privilegiaţi, Ethan, Jonah, Cathy, Ash şi fratele ei Goodman îşi iau numele de Interesanţii în tabăra artistică din Berkshire Mountains, locul lor de întâlnire în fiecare vară. Jules Jacobson e flatată şi uluită când e primită în mica lor enclavă, unde îşi foloseşte spiritul sarcastic pentru a compensa lipsa frumuseţii, a banilor sau a avantajelor sociale.

După ce o tragedie îi îndepărtează pe doi dintre membrii grupului, cei rămaşi încep durerosul proces al maturizării, îmbrăţişând cariere şi construind relaţii de pe urma cărora ies mai mult sau mai puţin învingători.

“Absolut remarcabil. Cu acest roman, Meg Wolitzer s-a depăşit pe sine. Interesanţii poate sta alături de Libertate a lui Jonathan Franzen sau de Intriga matrimonială a lui Jeffrey Eugenides.” – The New York Times Book Review

“O victorie! Interesanţii o plasează pe Meg Wolitzer printre cei mai buni scriitori ai generaţiei sale. Nu e literatură feminină. E pentru toată lumea.” – Entertainment Weekly

“Există un ritual al copilăriei: jurământul solemn că, orice s-ar întâmpla, nu pierzi legătura cu prietenii tăi. Iar pentru cei şase adolescenţi cu înclinaţii artistice, ale căror vieţi sunt descrise în noul roman de largă respiraţie al lui Meg Wolitzer, jurământul acesta e ţinut timp de aproape patruzeci de ani.” – People

“Fusese o nulitate, iar acum era în mijlocul acestui grup de prieteni, admirată pentru umorul ei mucalit, de a cărui existenţă nu ştiuse până atunci. Jules era o sursă de interes pentru toţi, era foarte bună prietenă cu Ash şi ţinta veneraţiei lui Ethan. De asemenea, de când venise acolo, ajunsese instantaneu o actriţă, dând probe şi obţinând roluri în piese. Iniţial, nici măcar nu voise să audă de teatru. «Nu-s la fel de bună ca tine», îi spusese lui Ash, iar Ash îi dăduse următorul sfat: «Ştii cum te porţi când eşti cu noi? Ştii ce tare eşti? Fii aşa şi pe scenă. Ieşi din tine însăţi. N-ai nimic de pierdut, Jules. Şi dacă nu acum, atunci când?» ”

Meg Wolitzer a scris primul său roman, Sleepwalking, o poveste despre trei fete obsedate de poezie şi moarte, pe când era studentă la Brown University. A predat scriere creativă la Universitatea din Iowa şi la Skidmore College.
De asemenea, a fost artist invitat la Princeton University. Printre romanele sale se numără The Uncoupling, The Ten-Year Nap, The Position şi The Wife. Povestirile sale au apărut în The Best American Short Stories şi The Pushcart Prize. De aceeaşi autoare, la editura Trei a apărut romanul Belzhar.

Wolitzer e zdrobitor de perspicace; nu doar analizează gândirea contemporană, ci pare să o invadeze. – San Francisco Chronicle


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) MARILE MINCIUNI NEVINOVATE
Autor: Liane MoriartyTraducere din engleză de Mariana Piroteală
Colecţia: Fiction Connection

Editura Trei

Cu Marile minciuni nevinovate Liane Moriarty îşi dă măsura talentului său.


Sirenele urlă. Oamenii ţipă. Directoarea e înmărmurită. Cineva a plătit cu viaţa.
E vorba de o crimă, un accident tragic sau doar de nişte părinţi care se poartă necivilizat?

Marile minciuni nevinovate e o poveste irezistibilă despre căsătorie, maternitate, viaţa familiilor moderne din clasa de mijloc şi, nu în ultimul rând, despre minciunile periculoase pe care ni le spunem ca să putem supravieţui.

“Să citeşti romanele lui Liane Moriarty e ca şi cum ai bea un cocktail cosmopolitan cu câteva picături de arsenic. Marile minciuni nevinovate nu te poate lăsa în niciun caz indiferent. Moriarty s-a întors mai în formă ca niciodată.” – USA Today

“Secretele pe care le ascunde acest orăşel aparent liniştit sunt impregnate de o atmosferă noir atât de apăsătoare, încât David Lynch ar fi încântat.” – Entertainment Weekly

“Să arate latura întunecată a ceea ce pare familia perfectă e una dintre specialităţile lui Liane Moriarty.” – Library Journal

“Băieţii fuseseră dintotdeauna motivul pentru care rămăsese, dar acum, pentru prima oară, ei erau motivul pentru care pleca. Lăsase violenţa să devină o parte firească a vieţii lor. În ultimii cinci ani, Celeste devenise insensibilă şi îngăduitoare faţă de violenţă, ceea ce îi permitea să riposteze şi uneori chiar să lovească ea prima. Zgâria, lovea cu picioarele şi pălmuia. De parcă ar fi fost normal. Nu-i plăcea, dar asta făcea. Dacă rămânea, aceasta era moştenirea pe care le-o lăsa băieţilor ei.”

Liane Moriarty a scris prima sa carte, Three Wishes, pentru examenul final de master la Macquarie University din Sydney. Înainte de a fi scriitoare, Moriarty a avut o carieră de succes în marketing şi publicitate. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi pentru copii. La Editura Trei, a mai apărut Secretul soţului, roman care a cunoscut o ascensiune fulminantă în topul New York Times, ajungând pe locul 1 la doar două săptămâni de la apariţia în Statele Unite.

Marile minciuni nevinovate va fi serial TV, avându-le în rolurile principale pe Nicole Kidman şi Reese Witherspoon.


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) O SUTĂ DE ZILE DE FERICIREAutor: Fausto BrizziTraducere din italiană de Oana Sălişteanu
Nr. de pagini: 432

„Un roman uluitor, care ne învaţă să savurăm fiecare minut ce ne-a fost dat pe acest pământ.” – librosquevoyleyendo.com


Pentru Lucio Battistini, aceasta e şansa de a-şi petrece restul vieţii aşa cum ar fi trebuit mereu să o facă – preţuind fiecare moment.
Îi plac femeile, are multe defecte, dar şi mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afară din casă de soţie şi doarme într-o încăpere din spatele cofetăriei pe care o deţine socrul său. Însă vestea că are o tumoare malignă inoperabilă îi schimbă complet perspectiva asupra vieţii.
Astfel încep cele o sută de zile pe care le mai are de trăit: Lucio se hotărăşte să aibă grijă de familia sa, să-şi recucerească soţia şi să-şi petreacă următoarele trei luni trăind la intensitate maximă.
Alcătuit din 100 de capitole scurte, unul pentru fiecare zi care i-a mai rămas de trăit lui Lucio, O sută de zile de fericire e delicios ca o gogoaşă fierbinte şi un cappuccino.

Impregnată de melancolie, umor şi duioşie, cartea lui Fausto Brizzi ne aminteşte tuturor că viaţa e nepreţuită şi că fiecare clipă contează.

„Un roman despre fericire şi moarte. Mai precis, un roman despre ce se poate face cu ultimele o sută de zile de viaţă, în care protagonistul ia o hotărâre foarte clară: aceea de a fi fericit. Singurul său regret este acela că va trebui să moară pentru a începe să trăiască.” – Repubblica

„O numărătoare inversă. O poveste originală şi plină de mesaje pozitive despre înţelesul profund al vieţii.” – Planeta de Libros

Fausto Brizzi este un cunoscut regizor, scenarist şi producător italian, apreciat pentru comediile sale spumoase (Ex, Bărbaţi contra Femei, Nebune după mine, Ghici cine vine de Crăciun) şi câştigător al premiilor David di Donatello, Nastro d’Argento şi Telegatto încă de la prima sa comedie (Noaptea de dinaintea examenului, 2006).
Cu O sută de zile de fericire, debutul său literar, Brizzi a cucerit piaţa editorială mondială la Târgul de Carte de la Frankfurt din 2013, când romanul său se afla încă în faza de manuscris. Drepturile de publicare ale cărţii au fost vândute în peste 20 de ţări, urmând ca în 2015 să fie ecranizată, în regia autorului.

 


3.III.12 1003 Seestrasse

Küsnach‑Zürich

Dragă domnule profesor,

Scrisoarea dumneavoastră m‑a pus pe gânduri (…) Trebuie să vă spun că nu m‑am putut elibera niciodată de gândul că ar trebui să vă pară neapărat mai important ce am făcut eu până acum pentru răspândirea Ψα şi ce voi mai face pentru aceasta, decât stângăciile şi neajunsurile mele personale. În ultimul timp m‑am abţinut de la o corespondenţă însufleţită, deoarece nu am scris în general pe cât posibil nicio scrisoare, din dorinţa de a câştiga timp pentru lucrarea mea, nu pentru a vă neglija în mod ostentativ pe dumneavoastră.

Ori nu aveţi încredere în mine? Că nu aveţi niciun motiv pentru aceasta o demonstrează istoria. Mă gândesc că nu îmi veţi lua în nume de rău faptul că am opinii în sfera escatologiei Ψα, care diferă de ale dumneavoastră, lucru care nici nu este, de altfel, sigur — căci nu poţi discuta prin scrisori chiar despre toate. Eu mi‑am dat întotdeauna silinţa să‑mi modific opiniile în funcţie de judecata celui care cunoaşte lucrurile mai bine decât mine. Nu aş fi trecut de partea dumneavoastră dacă nu aş fi avut în sânge o oarecare înclinaţie către erezie. De vreme ce nu aspir la o catedră, sunt în măsură să recunosc şi erori. Îl las pe „Zarathustra“ să vorbească în numele meu:

„Ai prea puţină recunoştinţă pentru învăţător dacă rămâi pururea ucenic. De ce să nu voiţi a‑mi sfâşia cununa? Mă respectaţi — dar ce ar fi de s‑ar prăbuşi într‑o zi, ca oarecare alta, slăvirea voastră? Luaţi aminte să nu fiţi ucişi de o statuie! Nu v‑aţi căutat unii pe alţii, şi atunci m‑aţi găsit. Aşa fac toţi credincioşii. Vă poruncesc acum să mă pierdeţi şi să vă găsiţi pe voi înşivă; şi nu mă voi întoarce în sânul vostru decât atunci când toţi vă veţi fi lepădat de mine.“

Asemenea lucruri m‑aţi învăţat dumneavoastră pe mine prin Ψα. Ca unul care vă urmează într‑adevăr, va trebui probabil [să fiu] curajos, nu în ultimul rând faţă de dumneavoastră.

Cu salutări cordiale,

Al dumneavoastră devotat,

Jung

  

Corespondenta-banner

   

5.3.12

Viena, IX, Berggasse 19

Dragă prietene,

De ce să fiţi „pus pe gânduri“ într‑o situaţie atât de simplă? (…) Când scrieţi că aţi crezut întotdeauna că realizările de până acum pentru cauză şi cele care mai sunt încă de aşteptat din partea dumneavoastră ar trebui să fie mai importante pentru mine decât „stângăciile şi neajunsurile personale“ (pe care prietenii dumneavoastră le‑ar numi mai nevinovat: capriciile dumneavoastră), vă rog să continuaţi să credeţi acest lucru. În relaţia noastră a amândurora cu ΨA se găseşte temelia de nezdruncinat a relaţiilor noastre personale, dar a fost totuşi tentant să construim pe această temelie ceva frumos, chiar dacă mai labil, de apartenenţă intimă, iar asta nu se va schimba, nu‑i aşa?

Ce spuneţi mai departe despre necesara independenţă intelectuală, şi întăriţi prin citatul din Nietzsche, se bucură de deplina mea aprobare. Dacă un altul ar citi însă acele rânduri, m‑ar întreba când am avut eu asemenea tentative de asuprire spirituală, iar eu ar trebui să răspund: „Nu ştiu. Cred că niciodată“. Adler s‑a plâns însă şi el de un lucru similar, dar eu sunt convins că din el vorbise nevroza. Dacă dumneavoastră consideraţi că trebuie să vă eliberaţi personal în mai mare măsură de mine, pot face altceva decât să renunţ la insistenţe, să‑mi plasez libidoul neocupat în altă parte şi să aştept până când dumneavoastră veţi fi descoperit că suportaţi ceva mai multă apropiere? (…)

Vă asigur de statornicia investirilor mele afective şi vă îndemn să îmi purtaţi aceeaşi prietenie, chiar dacă îmi scrieţi rar.

Cu salutări cordiale,

Al dumneavoastră credincios,

Freud

  


Oona si Salinger este in librarii, cel mai nou roman mult asteptat semnat de Frédéric Beigbeder. Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill.

Oona si Salinger

Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei.  Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale. Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii.

Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti.
Frédéric Beigbeder

Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. – Le Figaro

 

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.”

Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tânăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…


20150514_094748

Poeta Svetlana Cârstean, autoarea volumului Gravitaţie, pe care l-am publicat recent si care va asteapta cu versuri sensibile pe site-ul nostru, este prezentă, între 12 şi 14 iunie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului The Cooler Lumpur, desfăşurat la Kuala Lampur, un eveniment anual dedicat mai multor domenii culturale, celebrate dintr-o perspectivă interdisciplinară, prima şi singura manifestare de idei din Sud-Estul Asiei.

Ediţia de anul acesta, care are tema “Idei Periculoase”, doreşte să creeze o platformă solidă pentru schimbul de idei, dincolo de graniţe sau şcoli de gândire. Festivalul The Cooler Lumpur îşi propune să adune la un loc creatorii din mai multe domenii artistice – fie ele scrise, orale sau performative – şi să-i pună în legătură cu publicul larg. Unul dintre cele mai aşteptate evenimente este expoziţia “What’s The Point of Poetry? (Ce sens are poezia?)”, organizată în 2013 de Literaturwerkstatt Berlin şi itinerată acum la Kuala Lumpur.

Svetlana Cârstean va participa, la Kuala Lampur, la mai multe evenimente. Dacă eşti pasionat de cultură, poezie şi neconvenţional, află mai multe despre festival aici şi iată mai jos care sunt dezbateile in care Svetlana va fi angrenată. Iar volumele sale le găseşti aici.

Sâmbătă, 13 iunie: Masa rotundă cu tema „Graniţa subţire dintre poezie şi limba vorbită”.
Poezia estompează graniţa dintre frumuseţea literară şi arta performativă. Cât de mult contribuie performativitatea la frumuseţea unei poezii? Natura orală a poeziei aduce un element de noutate în artă, dar întrebarea este cum reuşim să distingem între poezie şi limba vorbită zi de zi?
Invitaţi: Sabine Scho (Germania), Svetlana Cârstean (România), Ksatriya (Malaezia).
Moderator: Maya Tan Abdullah
Duminică, 14 iunie (11.00 am – 11.15 am): Lectură de poezie.
Duminică, 14 iunie: Masa rotundă cu tema „Mai contează astăzi poezia?”
Poezia contează numai pentru ceilalţi poeţi? A murit poezia? Este ea inutilă? Iată câteva întrebări care apar destul de des în discuţie atunci când e vorba despre poezie. Şi întrebarea este: au ele vreun sens? Observând lumea care ne înconjoară, ne dăm seama imediat că poezia e peste tot în jurul nostru. În haikuurile pe care le compunem în timp ce facem duş. În mesajele de 140 de semne pe care le schimbăm între noi, zi de zi. Dacă poezia este ceva ce depăşeşte spaţiul paginii, atunci cum lucrăm cu ea şi cum o aducem între copertele unei cărţi? Şi, mai ales, cum îi convingem pe cititori să citească un volum de poezii?
Invitaţi: Sabine Scho (Germania), Christiane Lange (Germania), Bernice Chauly (Malaezia), Svetlana Cârstean (România)

Terapia are mult de‑a face cu ceea ce este perceput ca fiind „rău“ sau „bun“, „corect“ sau „greşit“, „satisfăcător“ sau „nesatisfăcător.“ Într‑un fel, implică sistemul de valori al persoanei şi schimbările din interiorul acelui sistem.

Acesta este un aspect al terapiei care a fost puţin discutat şi, până acum, de‑abia atins din perspectiva cercetării. La începutul terapiei, persoana trăieşte în mare parte conform valorilor pe care le‑a introiectat de la ceilalţi, din mediul său cultural personal. Situaţia ar putea fi reprezentată schematic, redând câteva dintre valorile afirmate sau implicate de clienţi şi plasând între paranteze originea acestor valori.

  • Terapia centrata pe client„Nu ar trebui să fiu niciodată furios pe cineva“ (pentru că părinţii mei şi Biserica privesc furia ca pe ceva greşit).
  • „Ar trebui să fiu întotdeauna o mamă iubitoare“ (pentru că orice altă atitudine este inacceptabilă în grupul meu din clasa de mijloc).
  • „Ar trebui să am succes la cursurile mele“ (pentru că părinţii mei contează pe succesul meu).
  • „Am impulsuri homosexuale, ceea ce este foarte rău“ (conform întregii noastre culturi).
  • „Ar trebui să fiu asexuat“ (pentru că mama pare să considere sexul ca pe ceva păcătos, nelalocul lui pentru orice persoană întreagă la minte).
  • „Ar trebui să fiu întru totul permisiv în legătură cu comportamentul sexual“ (pentru că prietenii mei sofisticaţi au această atitudine).

Pe măsură ce terapia progresează, clientul ajunge să înţeleagă că încearcă să trăiască în funcţie de cum gândesc ceilalţi, că nu este Sinele său real şi că este din ce în ce mai puţin satisfăcut cu această situaţie. Dar, dacă abandonează aceste valori introiectate, ce anume le va lua locul? Urmează o perioadă de confuzie şi nesiguranţă cu privire la valori, o anumită senzaţie de insecuritate, legată de lipsa unei baze pentru aprecierea a ceea ce este corect sau greşit, bine sau rău.

Treptat, această confuzie este înlocuită de o înţelegere emergentă că dovezile pe care îşi poate baza judecăţile de valoare sunt furnizate de propriile simţuri, de propria experienţă. Persoana descoperă că are în interiorul său capacitatea de a cântări dovezile care provin din experienţă şi de a decide pe baza acestora lucrurile care vor duce la creşterea Sinelui pe termen lung.

În terapia centrată pe client, o descriere a comportamentului consilierului este aceea că menţine constant locul evaluării în client. O parte din acest lucru este evident din modul în care îşi construieşte răspunsurile. „Eşti furios pe______“; „Eşti dezorientat de_____“; „Ţi se pare că_____“; „Simţi că_____“; „Îţi imaginezi că eşti rău pentru că_____.“ Cu fiecare dintre aceste răspunsuri, atitudinea, dar şi exprimarea sunt de o asemenea natură încât să arate că evaluarea situaţiei de către client este aceea acceptată. Când această experienţă devine internalizată, valorile nu mai sunt percepute ca lucruri fixe ori ameninţătoare. Sunt judecăţi făcute de persoană, bazate pe propria experienţă şi sunt, de asemenea, modificabile dacă şi atunci când o nouă experienţă oferă dovezi noi şi modificate.

  • „Ar trebui să fiu furios pe o persoană atunci când simt furie la un nivel profund, pentru că asta lasă mai puţine efecte reziduale decât înfrânarea trăirii şi, de fapt, duce la o relaţie mai bună şi mai realistă.“
  • „Ar trebui să fiu o mamă iubitoare când simt aşa, dar nu trebuie să‑mi fie frică de alte atitudini, atunci când ele există.“
  • „Ar trebui să am succes la cursurile mele doar dacă acestea au o semnificaţie de perspectivă pentru mine.“
  • „Am impulsuri homosexuale şi acestea sunt capabile de manifestări care duc la creşterea Sinelui meu şi al altora, cât şi de manifestări care generează contrariul.“
  • „Îmi accept sexualitatea şi valorizez extrem de mult acele manifestări ale ei care duc la creşterea pe termen lung a Sinelui meu şi al altora; nu valorizez aşa de mult acele manifestări care oferă doar satisfacţii trecătoare sau care nu duc la creşterea Sinelui.“

Fragment din Terapia centrată pe client de Carl Rogers

  


Copilarie si societateNu voi reveni acum asupra literaturii psihiatrice care l‑a prezentat pe Hitler ca fiind „un psihopat paranoic“, „un amoral infantil și sadic“, „un efeminat supracompensat“ sau „un nevrotic măcinat de compulsia de a ucide“.

În anumite momente a fost, fără îndoială, toate la un loc. Dar, din nefericire, a fost ceva mai mult și ceva peste toate acestea. Capacitatea sa de a acționa și de a genera acțiune a fost așa de rară încât pare inadecvat să aplicăm discursului său metodele obișnuite de diagnostic. Hitler a fost, înainte de toate, un aventurier la o scară imensă.

Personalitatea unui aventurier seamănă cu cea a unui actor, pentru că aventurierul trebuie să fie gata tot timpul să joace, ca și cum şi le‑ar fi ales singur, rolurile schimbătoare impuse de capriciile destinului. Comportamentul insuportabil și bizar al lui Hitler „din culise“ este foarte des întâlnit la actori, nemaivorbind despre comportamentul lui în relațiile sexuale. Fără îndoială că avea trăsături periculoase de tip borderline. Totuși, a știut cum să joace la limită, cum să pară că ar merge prea departe, după care să revină brusc la auditoriul lui încremenit.

Hitler știa, de asemenea, cum să‑și exploateze propria isterie. Vracii au, la rândul lor, asemenea calități. Pe scena istoriei Germaniei, Hitler a intuit până la ce limită poate personalitatea sa să reprezinte, într‑un abandon isteric, tot ce trăia în fiecare german care îl citea sau asculta. Astfel, rolul pe care l‑a ales spune multe despre auditoriul său ca și despre el; exact acest lucru, care pare morbid și bizar pentru un nongerman, va deveni cea mai convingătoare arie a „cântăreţului vrăjitor“ pentru publicul german.

Fragment din COPILĂRIE ȘI SOCIETATE de Erik H. Erikson 


Ți-ai făcut bagajul? Ai pus tot? Nu uita să mai vâri în rucsac ori în sacoșa de plajă și un energizant pentru suflet. Iată cinci propuneri pline de prospețime și optimism. Te vor ajuta să te cunoști mai bine, dar și să înveți înțelepciunea plăcerilor simple.

  

5carti-senin_refacuta

       

  1. Mă eliberez, de Frédéric Fanget

Cum poți să scapi de acea voce interioară care te critică întruna? Și cum să te cunoști mai bine și să-ți devii propriul aliat, domolind cicălelile care vin din interior? Autorul francez îți oferă o serie de”trucuri” simple, cu ilustrări convingătoare din viața de zi cu zi.

 

  1. Cum să-ți ajuți norocul. Patru principii simple care îți vor shimba norocul – și viața, de Richard Wiseman

Nimeni nu se naște norocos, susține mediatizatul psiholog britanic la care apelează adesea presa scrisă insulară, dar și BBC. Ideea cărții pleacă de la o cercetare psihosocială condusă de autor: vei reuși să vezi cu alți ochi ghinionul și norocul, dar vei învăța și cum să-ți asculți mai atent intuițiile norocoase și să utilizezi la maximum șansele care ți se oferă.

 

  1. Cum să fii tu însuţi ca să trăieşti din plin, de Alain Braconnier

Ce faci când dai de greu? Fugi de probleme, te faci că nu există, te îmbolnăveşti subit sau arunci vina asupra altcuiva? Toate acestea sunt niște „mecanisme de apărare” nepotrivite, care adâncesc nefericirea. Ce-ar fi să încerci noi mijloace defensive, precum umorul, anticiparea, afirmarea de sine sau sublimările plăcute?

 

  1. Înţelepciunea simplă. Lucrurile mărunte care transformă viaţa de zi cu zi, de Dean Cunningham

60 de capitole cu tot atâtea subiecte de digerat. 60 de teme vitale propuse de un coach de dezvoltare personală, fost campion de karate al Marii Britanii. Printre ele: competiția, neatașarea, iertarea, credința, energia, eliberarea și conștientizarea.

 

  1. Seninătatea. 25 de povestiri despre echilibrul interior, de Christophe André

Descoperiţi înţelepciunea vieţii de zi cu zi ascunsă în micile și efemerele momente de fericire, precum un telefon de la un vechi prieten, un jurnal abandonat și redescoperit sau o frunză dansând în vânt. Învăţaţi să savuraţi clipa, să vă relaxaţi, să zâmbiţi și să vă menţineţi trupul binedispus și spiritul treaz.

 

%d blogeri au apreciat asta: