Category: Evenimente & Lansări



Joi e seară de psihologie la Seneca Anticafe. Se va discuta despre cuplu și familie, despre fidelitate și optimism.

Pe 7 mai, Iuliana Alexa, redactor-șef al revistei Psychologies, vă așteaptă la o discuție despre psihologie, nevoia de terapie și dezvoltarea personală așa cum se practică azi în România. Coordonatoare a cărții de interviuri Românii la psiholog (Trei, 2014), Iuliana Alexa o va avea ca invitată pe Ramona Covrig, psihoterapeut cu experiență, președinte și formator la Institutul de Psihologie și Psihoterapie Adleriană (IPPA).

În ambianța intimă de la cafeneaua Seneca Anticafe, vor fi abordate teme și probleme de interes general: Cum se poate îmbunătăți relația de cuplu sau cea dintre părinți și copii? Cum putem fi mai optimiști? etc. Participarea la eveniment nu necesită rezervare, ci doar achitarea tarifului de 8 lei, care acoperă (pentru o oră, potrivit conceptului de la Seneca Anticafe) consumul de ceai, biscuiți, fructe și accesul la o bibliotecă cu mii de cărți.

 

Afis-AntiSeneca-Alexa-Covrig   

Ramona Covrig este autoarea cărții Psihologia infidelității (Ed. IPPA, 2011) și este unul dintre cei peste 20 de psihologi români intervievați în volumul Românii la psiholog. Mai jos, puteți citi, ca o avanpremieră, un fragment din discuția dintre Ramona Covrig și Iuliana Alexa purtată în volumul Românii la psiholog, discuție centrată acolo în jurul relației de cuplu și infidelității:

  

I.A.: Gelozia este o reacţie firească? Câtă gelozie e normală şi unde începe patologicul?

R.C.: Gelozia pare firească atât timp cât este măgulitoare. Când gelozia nu este în legătură cu iubirea, ci cu posesia, nu mai este nici atrăgătoare şi nici unitate de măsură pentru iubire. Te poţi întreba totuşi cum se face că pentru a descoperi că‑l iubeşti pe celălalt, a fost nevoie să apelezi la un registru de emoţii negative, precum furie, suspiciune, neîncredere sau să îţi pierzi „uzul raţiunii“. Sub această acoperire, te poţi comporta iraţional, abuziv, tiranic, exagerat, ilogic şi toate acestea pe motivul că eşti îndrăgostit. Paradoxal, nu? Cum însă niciun comportament de pe lumea aceasta nu este în van, şi gelozia are un scop, fie el conştientizat sau nu. Gelozia poate acoperi comportamente abuzive scuzabile, poate fi o scuză pentru a controla, pentru a‑l ţine pe celălalt în stres sau teamă, cu gândul încolţit de a „evada“ într‑o lume mai bună sau mai dreaptă, sau cu dorinţa de a dovedi permanent fidelitatea. Oricum ar fi, acest proces este sau poate deveni epuizant, pînă la patologic. Persoana geloasă trăieşte o dramă reală în mintea sa, iar suferinţa este autentică, iar când celălalt partener se simte nedreptăţit şi atacă, la rândul său, reţeta pentru conflicte este completă. Poate că ar fi bine să vă străduiţi să înţelegeţi ce contribuţie aveţi în acest coşmar, care sunt ideile cu care se confruntă persoana geloasă şi în ce mod puteţi începe amândoi schimbarea, căci, de regulă, cel acuzat se aşteaptă ca cel gelos să înceapă schimbarea. Această aşteptare poate amâna evoluţia ambilor.

I.A.: Care sunt elementele care ne spun că trăim întro relaţie de cuplu bună?

R.C.: Veţi şti că relaţia este sănătoasă atunci când există respect mutual şi empatie, când timpul privat este respectat, când vă asumaţi responsabilităţi pentru tot ceea ce se întâmplă în relaţie, când visurile cu care veniţi în relaţie se împlinesc, pentru că celălalt nu se împotriveşte progresului vostru, când evitaţi să fiţi defensivi şi încercaţi să fiţi setaţi pe rezolvarea problemei, când vă uitaţi cu optimism la partener, când sunteţi prieteni, când relaţia de cuplu nu se diluează sau nu se contopeşte în relaţii de familie, când copilul nu trece pe primul loc în faţa relaţiei de cuplu, ci merge în paralel, ca două unităţi la fel de importante, când vă simţiţi conectaţi, când simţiţi că sunteţi semnificativi în ochii celuilalt, când simţiţi că sunteţi încurajaţi şi din asta „vă cresc aripi“ şi aveţi curajul de „a muta şi munţii din loc“ şi când vă lăsaţi influenţaţi unul de celălalt. Veţi şti când relaţia de cuplu este disfuncţională atunci când sunteţi în stilul defensiv, vă criticaţi unul pe celălalt, vă descurajaţi în mod constant, vă spuneţi cuvinte ofensatoare, există mai multă negativitate decât o atmosferă pozitivă sau optimistă, vă arătaţi dispreţul prin etichetare, eşuaţi în încercarea de a vă reconecta după o ceartă, distanţa dintre momentele de refacere este din ce în ce mai mare, puneţi des accentul pe problemele perpetue şi nu înţelegeţi de ce nu se rezolvă, neînţelegând că „perpetuu“ nu înseamnă „nerezolvabil“, ci „acceptabil“ sau, din contră, „inacceptabil“ şi, în consecinţă, atrage după sine părăsirea relaţiei, când acceptaţi violenţa de orice natură…

  

 


„A-ti iesi din fire”

„A-ti sari mustarul”

„A fi cu glontul pe teava”

„A fi cu capsa pusa”

„A te calca pe nervi”

„A vedea rosu in fata ochilor”

„A lua foc”

„A sari ca ars”

Sunt doar cateva dintre modurile in care exprimam enervarea si furia. Despre „Ce sa faci cand iti iesi din fire?” este vorba in cartea pe care o poti citi atat copiii cat si parintii lor, educatorii sau psihologii. Cu totii simtim enervarea, mai des sau mai rar, in diferite contexte si din varii motive. De data asta, incercam sa intelegem ce ii infurie pe copii si cum isi exprima aceste stari. Caracteristica lor esentiala este impulsivitatea: a injura, a da un pumn, o palma, a jigni, a tranti ceva, a sparge, a arunca cat colo…, lucruri care se pretrec inainte sa ne dam bine seama. Impulsivitate inseamna, asa cum sugereaza numele, a actiona din impuls, fara a astepta, fara a avea capacitatea de a amana.

Copiii se infurie, se enerveaza de obicei in situatii de frustrare. Cand ceva nu le iese, cand nu se intampla asa cum vor sau asa cum s-au pregatit, cand sunt refuzati, cand ceilalti au alte pareri si ii contrazic sau le aduc contraargumente, cand se simt in inferioritate, cand se simt presati de timp sau miza actiunii respective este prea mare. Si copiii, si adultii se infurie mai repede atunci cand sunt intr-o stare de tensiune.

 

Nu uitati! Miercuri, 29 aprilie, lansam colectia de ghiduri psihoeducaționale Ce sa faci… la Carturesti-Verona (de la 18.30):

Ce sa faci_Dawn_Huebner

 

La copii intalnim si situatii in care ei sunt foarte obositi, excitati, suprasolicitati, excesiv de incantati, luati prin surprindere.

Solutia? Dezvoltarea capacitatii de a amana, de a astepta, de a se abtine de la descarcarea imediata. Usor de zis, greu de facut!

De aceea, o serie de discutii despre ce simtim cand ne enervam, despre ce ne place si ce nu, despre momentele cand ne-am simtit jigniti sau amenintati si am avut impulsul de a reactiona impulsiv, o serie de exercitii prin care sa reusim impreuna cu copilul sa cream un spatiu-tampon intre primul impuls si capacitatea de a gandi situatia, de a estima consecintele, toate acestea sunt intodeauna de folos cu conditia sa se desfasoare atunci cand copilul si adultul sunt linistiti.

A avea un timp in care sa discutam cu copilul ce l-a suparat, enervat, ce ii trece prin minte, ce simte este o ideea foarte buna care il va ajuta sa-si dezvolte capacitatile de a se controla, de a amana o reactie impulsiva, de a astepta momentul prielnic in care sa poata exprima ce simte.

Cartea ne invata cum „sa stingem furia” care este resimtita ca un foc, ca un incendiu care ne cuprinde corpul si mintea si cum sa exprimam in siguranta nemultumirea frustrarea, mania, furia, dezamagirea.

Asa vom reusi sa iesim din cercul vicios in care se afla multe familii in care adultii se enerveaza atunci cand copilul se enerveaza si invers. Astfel, nimeni nu are capacitatea de a elabora o situatie stresanta sau dificila si enervarea apare ca o incercare de descarcare imediata a tensiunii resimtite. De aici, ne putem duce cu gandul la violenta fizica, emotionala si verbala si la consecintele care decurg din ea.

Recenzie de Anca (Munteanu) Ganciu,

presedinte al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie „Enrique Pichon Riviere”  

 

 


Afis CE SA FACINoapte buna, somn usor, vise placute! Asa le spunem copiilor seara si speram ca ei sa adoarma repede si sa aiba un somn placut si odihnitor.

Doar ca… in multe familii, somnul si, in special, culcatul de seara, provoaca multa suparare, frustrare, frica, furie. Adesea se lasa cu tipete, plansete crize de nervi, recompense si pedepse… pana cand cineva cedeaza! Cel mai adesea adultii sunt epuizati si accepta ca cel mic sa doarma la ei in pat sau sa doarma unul dintre membrii familiei impreuna cu copilul in patul lui sau sa adoarma copilul in patul parintilor si apoi sa-l duca in camera lui sau… sau… sau…

Desi incearca sa vorbeasca cu copilul, sa-i explice ca in camera lui e frumos, ca in patutul lui e bine, confortabil, sa-i lase lumina aprinsa, sa-i spuna una sau mai multe povesti la culcare, sa-l lase sa asculte cantecelul preferat, cumpara cel mai frumos patut, lampa, covor, perdea (cu personajele cele mai indragite de copil), cand vine ora de culcare nu reusesc sa adoarma linistiti fiecare in patul sau.

 

Va asteptam impreuna cu cei mici la lansarea cartii (și a colecției Ce să faci…), pe 29 aprilie 2015, ora 18.30 in mansarda librariei Carturesti Verona! 


 

Exista situatii cand ora de culcare ajunge sa fie foarte tarzie, ceea ce duce la dificultati dimineata. Copilul este obosit, plange, ar vrea sa mai doarma, nu reuseste sa se spele, sa se imbrace si aproape intotdeauna intarzie la gradinita sau la scoala. In plus, este mereu obosit, are cearcane, este prost dispus si parintii sunt plini de nervi. Aceste dificultati nu se rezolva de la sine si pot dura ani intregi.

Frica bagi in patAcum insa, cartea „Ce sa faci cand ti-e frica sa te bagi in pat”, conceputa deopotriva pentru adulti si pentru copii, va deveni un ajutor de nadejde. Puteti citi impreuna cu copilul de cate ore de somn este nevoie in functie de varsta si copilul poate incercui singur care este ora la care se culca si cea la care se trezeste. Apoi, tot cu ajutorul desenelor si al unor trucuri magice, el va invata ca orice lucru are nevoie de o pregatire, inclusiv somnul. Astfel, veti putea citi rand pe rand diferite tehnici si metode distractive, dar eficiente prin care sa colaborati cu copilul in stabilirea unor reguli absolut necesare.

Copilul va intelege din desene si jocuri ca este nevoie sa aiba o activitate linistita inainte de culcare, ca este nevoie sa-si pastreze orele de culcare si de trezire, ca anumite obiceiuri si ritualuri de seara il vor ajuta sa se imprieteneasca cu somnul pe care pana acum il dusmanea.

Visele urate, trezitul noaptea si mersul in camera sau in patul parintilor sunt si ele abordate in aceeasi maniera amuzanta si usor de inteles si de aplicat.

 

Articol publicat de psihoterapeutul Anca (Munteanu) Ganciu

pe portalul suntparinte.ro


Afis CE SA FACI Editura Trei va invita miercuri, 29 aprilie, ora 18.30, in libraria Carturesti-Verona la lansarea colectiei Ce sa faci…, o inedita serie de ghiduri practice psihoeducative care ii va ajuta pe cei mici sa treaca peste cele mai sacaitoare probleme (de la insomnii si ingrijorari la ganduri negative si explozii de furie).

Anca (Munteanu) Ganciu – presedinte al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie „Enrique Pichon Riviere” – va vorbi la lansare alături de educatoarea Daniela Neculai de la gradinita ERA Kinderland. Iata si o invitatie a Ancai Gangiu, care aduce in discutie una din primele trei carti din colectie, Ce sa faci… sa scapi de griji:

*

La Saptamana Psi pentru Parinti, am avut tema „Copilarie cu sau fara griji” si am incercat impreuna sa ne intoarcem in timp si sa ne amintim ce ne ingrijora, supara, intrista sau enerva cand eram mici.

Multi considera copilaria o perioada fara griji si spun copiilor ca „nu au dreptul” sa se enerveze sau sa planga pentru ca au tot ce le trebuie, nu sunt nevoiti sa munceasca, sa plateasca facturi si rate, sa conduca masina printr-un trafic aglomerat, sa faca fata sefului nervos si cate si mai cate, ignorand ceea ce copiii simt si gandesc, ceea ce copiii isi doresc si spera si ignorand mai ales ca lumea arata altfel de la inaltimea unui copil. (La Saptamana Psi, o mamica ne-a istorisit o intamplare simpatica in care fetita ei de 3 ani ii arata ceva pe care mama a reusit sa-l vada doar cand s-a aplecat pana la inaltimea fetitei.)

De aceasta data, ne vom intalni la lansarea colectiei „Ce sa faci…?”. Editura Trei a publicat deja primele trei carti si vom discuta despre copiii anxiosi, ingrijorati, despre cei care se infurie si despre cei carora le este frica sa mearga la culcare sau sa ramana singuri in patul lor.

Dar sa ne intoarcem la „griji” si la cat de framantati de ele sunt uneori copiii (a se vedea ghidul Ce sa faci… sa scapi de griji). De obicei, familia stie prin ce trece acest copil si incearca cu orice prilej sa-l linisteasca, incurajandu-l sau convingandu-l ca va face fata, ca nu va pati nimic, ca este suficient de pregatit etc. Dar spre disperarea familiei, toate asigurarile si incurajarile sunt in zadar! Copilul este la fel de ingrijorat si anxios ba chiar mai mult! Unii copii pot sa exprime ce simt si o fac des ajungand sa-i plictiseasca si sa-i exaspereze pe ceilalti cu aceleasi temeri, de cele mai multe ori nejustificate…

Dupa ce au epuizat toate variantele de a-l linisti pe copilul anxios, unii adulti cauta ajutor la un psiholog iar altii isi dau seama ca exista o alta persoana anxioasa in jurul lui. Adesea intalnim parinti care spun: „Si eu eram asa si am luptat mult ca sa ma schimb. Simt adesea anxietate doar ca n-o arat!”. Pe de alta parte atunci cand intalnim familii in care exista un copil anxios, vedem intr-adevar ca anxietatea si ingrijorarea ii fac sa renunte la multe activitati, sa-si limiteze vacantele, sa fie cu inima stransa in tot felul de situatii in care s-ar putea distra de minune.

Aceasta carticica aduce insa ceva nou – cooperarea copilului! El va putea citi cartea, va desena in ea, va completa diferite propozitii intocmai ca intr-un caiet cu activitati distractive. Asa va reusi, impreuna cu cei care vor sa-l ajute, sa gaseasca solutia pentru a scapa de multimea de griji care nu-i dau pace si il impiedica sa se bucure.

In acelasi timp, adultii vor reusi sa inteleaga ce poate fi atat de ingrijorator pentru un copil, cat de intense sunt sentimentele lui si cat de mult il stanjeneste aceasta anxietate in a-si face si mentine prietenii, in a participa la jocuri, petreceri, intreceri sportive, in a canta, dansa si chiar in a-si cunoaste si pune in valoare propriile abilitati si talente.

*

Despre colectie:

Colecția Ce sa faci… se adreseaza copiilor mici de gradinita si celor din invatamantul primar si e conceputa de specialista americana in psihologia copilului Dawn Huebner si ilustrata de Bonnie Mathews. Primele trei ghiduri traduse sunt:



  1. Ce sa faci… sa scapi de griji – Ghid pentru copiii care vor sa invinga anxietatea 
   
  2. Ce sa faci… cand iti iesi din fire Ghid pentru copiii care nu-si pot stapani furia
   
  3. Ce sa faci… cand ti-e frica sa te bagi in pat – Ghid pentru copiii care adorm greu


Ce sa faci_Dawn_Huebner


Chris Simion Carturesti Carusel

Turneul inedit de „40 de zile” alături de Chris Simion la final. 40 de zile, 40 de oraşe, 40 de întâlniri cu cititorii, au trecut frumos si cu mult sens, cu multe vorbe cu tâlc şi cu multe ganduri mari. Vă asteptam sa incheiem turneul printr-un eveniment neconvenţional joi, 9 aprilie, ora 19.00, la Cărtureşti Carusel.

Chris Simion a ajuns la capătul călătorie de 40 de zile. Un drum frumos în care a avut parte de 40 de întâlniri minunate, 40 de aventuri. Vă aşteptăm joi, 9 aprilie, de la ora 19.00, la Cărtureşti Carusel, în Centrul Vechi, să vă împărtăşim cele 40 de experienţe de neuitat.  Iar cartea ei vă aşteaptă să o răsfoiţi pe site-ul nostru.


Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea)

Alături de autoare se vor afla Florina Pîrjol şi Cristian Teodorescu. Evenimentul va fi moderat de Magdalena Mărculescu.Călătoria autoarei Chris Simion şi a noului său roman 40 de zile, publicat de Editura TREI, a început pe 1 martie la Bucureşti şi a continuat cu Focşani, Bacău, Piatra Neamţ, Iaşi, Suceava, Baia Mare, Oradea, Arad, Timişoara, Deva, Reşiţa, Straja,

Turnu Severin, Ploieşti, Constanţa, Braşov, Tg. Mureş, Turda, Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Sibiu, Rm. Vâlcea, Brăila, Galaţi, Tulcea, Călăraşi, Piteşti, Mangalia, Giurgiu, Făgăraş, Buşteni, Craiova, Alexandria, Buzău, Slobozia, Câmpina, Predeal, Popeşti Leordeni, Târgovişte.

Chris Simion şi-a întâlnit cititorii în librării, biblioteci, centre culturale, licee şi chiar muzee.

40 de zile este un roman-basm care a vrăjit cititorii prezenţi la evenimentele din cadrul ineditului turneu de 40 de zile. Floarea-Soarelui şi Zmeul Albastru şi-au făcut sute de prieteni în întreaga ţară şi sunt nerăbdători să îşi facă noi cunoştinţe.

Cea de-a noua carte scrisă în 40 de zile este un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum să te-ntorci, n-ai cum să te-opreşti ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?”. Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare…simţi exact pe unde s-o iei.


Scenariul este conceptul central al Analizei Tranzacţionale, dezvoltat de către Eric Berne. Este acel ansamblu al credinţelor pe care le avem despre noi înşine, despre ceilalţi şi despre viaţă.

Exemplu: Scenariul ”Până când”

Persoanele care au un scenariu „Până când“ consideră că: „Nu pot să mă bucur de asta până ce…“, „Nu pot să mă distrez înainte să…“, şi riscă, astfel, să împingă pentru mai încolo satisfacţia. „Când voi avea timp, mă voi duce să văd expoziţia Matisse“, „Nu pot să‑mi iau concediu până ce nu mi‑am terminat treaba“, „Voi merge până la capătul acestui conflict, indiferent de preţul pe care îl voi avea de plătit“…

În viaţa profesională li se întâmplă să‑şi spună lucruri de genul:

  • „Ştiu că este târziu. Ştiu că mă aşteaptă copiii, că sunt obosit şi că nu mai sunt foarte eficient. Însă nu pot pleca acasă până ce nu termin acest dosar…“
  • Sau: „Ştiu că ar trebui să‑mi iau o pauză ca să‑mi recapăt energia şi să fiu din nou operaţional. Însă nu reuşesc să mă dezlipesc de birou“.

NU UITAȚI! Pe 30 martie lansăm la Cărturești-Verona volumul Cum să le spun…

Cum sa le spun

Persoanele cu scenariul ”Până când” au învăţat că trebuie să munceşti înainte şi abia pe urmă să te distrezi, iar asta dacă mai rămâne timp. Prin urmare, dacă nu au grijă, îşi vor lăsa timpul liber să fie consumat de serviciu şi nu vor mai fi disponibili pentru partenerii şi copiii lor.

Caz:

În fiecare dupăamiază de duminică, mă oblig să fac o plimbare cu soţia mea — mărturiseşte o persoană cu bază de Gânditor. Trăiesc această plimbare ca pe o constrângere, deoarece consider că aş putea face lucruri mult mai utile în tot acest timp. De altfel, şi soţia mea este sistematic frustrată la sfârşitul plimbării, deoarece consideră că nu vorbesc suficient cu ea şi că sunt tensionat şi preocupat.

Câteva caracteristici ale scenariului „Până când“

Nu se poate dezlipi de ceea ce face, nu pune limite temporale muncii sale. Merge până la capăt, oricare ar fi preţul. Este agasat dacă îl întrerupi sau îl deranjezi. Nu e disponibil. Nu îşi dă seama de o greşeală decât după ce a făcut‑o. Dă dovadă de o puternică voinţă de a termina ceea ce a început.

Fragment din Cum să le spun… Metoda Process Communication (Gerard Collignon)

 


jumatatea_rea_sally_greenIn această săptămână a fost anunţat volumul final al trilogiei Half Life de Sally Green. Jumătatea Rea este primul volum al seriei, pe care l-am publicat anul trecut si care se bucura de succes in randul adolescentilor. Iar in curand, povestea lui Nathan continua cu al doilea volum, Jumătatea Salbatica, in tipare chiar in aceste zile.

Nathan este pe jumătate Vrăjitor Alb, pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare iar tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea, dar toţi îl vânează.  Acesata este noul hit mondial după Jocurile foamei, Harry Potter sau seria Amurg. Drepturile de publicare ale volumelor au fost vândute în 50 de ţări. Iar Fox 2000 a achiziţionat drepturile de ecranizare. #HalfLife este, dupa cum spun cei de la Time Magazine, „Periculos de captivantă!„.

În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.  Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri. Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat. Sally Green surprinde cu măiestrie frământările unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi.

Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune… să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.


belvedere_adina_zorziniJoi 19 martie, începând cu ora 19.00, lansam BELVEDERE,  prima carte de interviuri cu artişti apărută în România, a Adinei Zorzini.  Va invitam cu dragoste de artă la evenimentul de lansare, la Librăria Cărtureşti-Verona, in Cafenea.

Alături de Adina se vor afla şi câţiva dintre artiştii intervievaţi în carte: Cătălin BURCEA, Nicolae COMĂNESCU, Teodor GRAUR, Ion GRIGORESCU, Mircea SUCIU, Sorin TARA şi Roman TOLICI. Evenimentul va fi moderat de Magdalena MĂRCULESCU, director editorial al Editurii Trei.

BELVEDRE. Cincisprezece Conversaţii cu Artişti Contemporani de Adina ZORZINI  se doreşte a fi un prim pas către o mai bună înţelegere a perspectivei de ansamblu a istoriei artei româneşti în context internaţional. Cartea cuprinde o serie de discuţii cu artişti români contemporani importanţi şi reprezentativi, atât în plan local cât şi internaţional, ai ultimelor cinci decenii, activi în perioada cuprinsă între 1960 şi 2010.


Volumul propune, pe de-o parte, un punct de perspectivă asupra unor privelişti speciale pe care le oferă arta în general şi, pe de altă parte, cincisprezece puncte de „vedere frumoasă” ale fiecăruia dintre cei cincisprezece artişti intervievaţi, în particular. În cele din urmă, datorită contextului informal în care au fost realizate aceste discuţii libere despre artă şi viaţă, cartea se adresează în egală măsură tuturor cititorilor.

Adina ZORZINI – n. 1982 – este critic de artă şi curator; din 2005 până în prezent a publicat peste 100 de articole de specialitate atât în presa scrisă locală cât şi în cea internaţională; in 2006 a absolvit Facultatea de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universitaţii Naţionale de Artă Bucureşti; începând cu anul 2010, a iniţiat şi organizat seria de întalniri publice dedicate artelor vizuale Arta La Perete; în 2012, a deschis la Bucureşti propria galerie de artă contemporană, Zorzini Gallery; din 2013 până în prezent este membră a comisiei de profesionişti a Târgului Internaţional de Artă Contemporană Art Market Budapest din Ungaria

Cei 15 artişti contemporani cuprinsi in Belvedere sunt: Marius BERCEA, Cătălin BURCEA, Nicolae COMĂNESCU, Adrian GHENIE, Teodor GRAUR, Dumitru GORZO, Ion GRIGORESCU, Adriana JEBELEANU, Gili MOCANU, Ciprian MUREŞAN, Dan PERJOVSCHI, Şerban SAVU, Mircea SUCIU, Sorin TARA, Roman TOLICI


Pastila-rosie-1

Pastila roşie este un eseu captivant care împleteşte filosofia morală cu hermeneutica şi istoria ideilor. O poveste cuceritoare despre viaţa morală şi împlinirea de sine. Această carte arată că filosofia vorbeşte despre lucrurile care ne privesc direct.

Vă invităm la evenimentul de lansare a cărţii Pastila Roşie de Daniel Nica, marţi 24 martie, de la ora 18.30, în Librăria Cărtureşti-Verona (la Ceainărie). Alături de Daniel Nica se vor afla: Cristian Iftode şi Emanuel Socaciu. Evenimentul va fi moderat de Magdalena Mărculescu, director editorial Editura Trei.

În urma filmului Matrix, „pastila albastră“ şi „pastila roşie“ au devenit simboluri ale culturii pop, reprezentând alegerea între o viaţă de iluzii fericite şi o existenţă uneori incomodă, dar întotdeauna conştientă. Cartea de faţă porneşte de la convingerea că — fără să fim cu adevărat conectaţi la o maşină de iluzii — trăim totuşi într-o lume plină de amăgiri şi adevăruri prefabricate.

Dintre acestea, două astfel de „adevăruri“ sunt puse sub semnul întrebării, cu speranţa că am putea gândi lucrurile şi altfel decât suntem obişnuiţi. Primul este acela că moralitatea înseamnă sacrificiul libertăţii şi al împlinirii de sine. Al doilea este că fericirea înseamnă ignoranţă.

Pastila roşie se doreşte un antidot pentru aceste două dogme ale omenirii civilizate. Speranţa din care se nasc aceste pagini este că putem gândi fericirea ca luciditate şi morala ca libertate.

Cartea lui Daniel Nica este, dincolo de lectura, o provocare. Pentru a intelege mai bine ce ne defineste decizille de viata si dupa ce criterii facem alegeri, ce si cum se defineste fericirea si care sunt barierele ei. Citeşte cartea, află mai mult despre Pastila Rosie şi vino la lansare alături de noi.


Pe 1 martie, la București, am început ineditul turneu de lansare a celui mai nou roman semnat de Chris Simion, „40 de zile” (Editura Trei, 2015). Autoarea va avea 40 de lansări în 40 de librării din 40 de orașe din România. Detaliile evenimentului sunt aici.

Am surprins câteva dintre momentele din turneu în clipurile de mai jos.

UPDATE: Vezi toate micro-filmările in care Chris Simion povesteste despre jocul celor 40 de zile, despre arta de a scrie si despre mesajul noii sale carti:

Răspunsul lui Chris la intrebarea dacă „această carte se va transforma sau nu în spectacol?„:

 

 

Cum s-a împrietenit Chris Simion de romancierul Pascal Bruckner? Ce a învățat de la Cătălina Buzoianu? Și de ce devine ”insuportabilă” pentru cei din jur atunci când se pune pe scris?

  

  

%d blogeri au apreciat asta: