Visul unui medic raționalist: de unde vine puterea vindecătoare?

Aş dori ca următorul vis să servească drept ilustrare pentru o înţelegere mai bună a rolului şi efectului pe care le poate avea un arhetip.

Visul l-a avut un medic francez, de 35 de ani, foarte raţionalist, un medic internist, care a fost ademenit de capacitatea sa de formulări strălucitoare şi de forţa sa puternică de gândire să presupună că este un medic excepţional, că este meritul lui dacă pacienţii se însănătoşeau; că ştiinţa şi voinţa sa sunt de o forţă copleşitoare. Această inflaţie a Eului trecea însă complet cu vederea că înzestrările creatoare pe care le avea în tinereţe în grad înalt erau complet înăbuşite şi că şi lumea sa afectivă zăcea paralizată şi bolnavă.

Visul trebuia de aceea să tindă să corecteze această stare unilaterală a conştiinţei, care îi ameninţa deja echilibrul psihic, şi anume printr-o compensare impresionantă de natură arhetipală.

***

Visul este următorul:

„Sunt aşezat pe o bancă de piatră într-o peşteră subterană cam de mărimea unei camere. În spatele meu, puţin mai sus faţă de mine, şezând tot într-o nişă de piatră, o figură distinsă de preot (un fel de Sarastro din Flautul fermecat), îmbrăcat în straie lungi, albe. Stă direct în spatele meu, nemişcat, numai ochii săi arată că este viu. Eu sunt îmbrăcat nepotrivit, în costum de seară, în nişte haine total neadecvate peşterii de piatră. Peştera este plină, pe tavan şi pereţi, de pietre strălucitoare, care sclipesc ca nişte nestemate. Acum este adusă înăuntru o fată. Este îmbrăcată sărăcăcios, ca de spital. Se află într-o stare catatonică şi se lasă aşezată, lipsită de orice voinţă, în faţa mea pe banca de piatră. E absolut inabordabilă şi fără vreo reacţie.

Apoi încep să vorbesc cu ea. Îi vorbesc încet, cu bunăvoinţă, vorbesc cu ea tot mai mult şi, treptat, starea de stupor o părăseşte. Începe să fie mobilă, se ridică şi, în cele din urmă, mă priveşte cu nişte ochi treji, sănătoşi. Se transformă vizibil dintr-o alienată mintal într-o tânără sănătoasă, care, pe parcursul schimbărilor ulterioare, capătă trăsături de basm; în final, dansează ca o silfidă prin peşteră, pentru ca apoi să dispară definitiv.

În tot acest timp, marele preot a stat nemişcat în spatele meu pe locul său înălţat, iar eu am ştiut că putusem vindeca fata numai datorită influenţei-mana a preotului. — Visul mi-a lăsat un sentiment de profundă siguranţă şi încredere faţă de figura acestui bărbat, de la care pornise forţa tămăduitoare şi mă pătrunsese.”

***

Un comentariu la acest vis este probabil de prisos. Interpretarea lui este exprimată deja chiar în el. Cel care vindecă nu este presupusul atotştiutor, omul condus de voinţă, ci forţa „care stă în spatele lui”, care pătrunde prin el, a „arhetipului spiritului„. Dacă el îl lasă smerit pe acesta „să treacă”, atunci latura până atunci rigidizată, feminin-emoţională şi bolnavă a visătorului se umple de o viaţă nouă, sănătoasă şi avântată, aşa cum era odinioară înzestrarea lui poetică, dar care acum este paralizată.

  

Fragment din Complex, arhetip, simbol în psihologia lui C.G. Jung,

de Jolande Jacobi

 

Cum debutează psihanaliza unui copil? Trenulețele, familia și atacul de astm

Într‑o psihanaliză, tratamentul începe în momentul în care este făcută prima interpretare care conștientizează un anumit element din materialul prezentat, care era capabil de prezentare, și cu toate acestea încă nu era complet acceptat de către pacient.

De exemplu, un băiețel de trei ani ia trei cărămizi și face un tunel, iar apoi ia două trenuri și le face să se ciocnească în tunel; interpretare: înăuntrul tău oamenii se întâlnesc, și tu îi (con)ții și îi faci să se lovească sau îi menții la distanță; îmi spui despre mama și tatăl tău și despre modul în care se iubesc sau se ceartă și tu pari dat complet la o parte. (Băiețelului i s‑a declanșat un atac acut de astm atunci când a lovit trenurile între ele, iar interpretarea, oferită în acest caz la trei minute de la începutul analizei, a calmat imediat atacul de astm.)

Odată ce am făcut această interpretare, tratamentul a început și tot materialul ulterior a fost influențat de faptul că eu am intrat în viața băiețelului ca o ființă umană care poate exprima lucrurile în cuvinte, care se poate descurca în mod obiectiv cu situația care este plină de sentimente, care poate tolera un conflict și care poate înțelege ce este gata în pacient să devină conștient și deci acceptabil ca fenomen al sinelui.

În acest caz particular, dacă nu s‑ar fi făcut interpretarea, copilul ar fi mers acasă cu atacul de astm, iar tratamentul ar fi eșuat de la început.

Fragment din Natura umană de D.W. Winnicott

    

Cât trebuie să dureze temele pentru acasă: Ce ne spun cercetările din domeniul educației

Unul dintre subiectele cele mai problematice se referă la cât de mult timp trebuie acordat temelor pentru acasă.

Metaanaliza realizată de Cooper (1989a) demonstrează că beneficiile temei pentru acasă se văd atunci când acesteia i se acordă între 1 şi 2 ore pe seară. Dacă se rezervă un timp mai îndelungat, beneficiile încep să se diminueze. La rezultate similare a ajuns şi cercetarea lui Cooper, Robinson & Patall (2006). Concret, autorii relatează că cea mai mare mărime de efect este obţinută când se acordă între 7 şi 12 ore pe săptămână pentru temele de acasă. Când durata creşte, şi impactul scade.

Deşi nu există nişte repere definitive legate de timpul ce trebuie acordat temelor pentru acasă în funcţie de vârsta elevilor, cercetătorii în educaţie vin cu diverse recomandări. Bennett, Finn şi Cribb (1999) spun că timpul pentru temele pentru acasă trebuie să crească cu câte 10 minute pentru fiecare an şcolar. Ceea ce înseamnă că elevii de I‑a vor face teme pentru acasă vreme de 10 minute pe seară (incluzând aici toate materiile), cei din a II‑a vor lucra acasă pentru 20 de minute, cei de a III‑a, pentru 30 de minute şi aşa mai departe. Good şi Brophy (2003) oferă următorul sfat:

Aceleaşi recomandări pe care le facem pentru temele din clasă le vom face şi pentru temele pentru acasă, cu observaţia că aceste teme trebuie să fie realiste ca durată şi ca nivel de dificultate, ţinând cont de capacitatea elevului de a susţine o muncă independentă. Astfel, pentru copiii de clasa a IV‑a, credem că ar trebuie să se acorde pentru fiecare materie între 5 şi 10 minute, în timp ce în cazul elevilor din ultimele clase de liceu, timpul acordat temelor creşte la 30‑60 de minute.

Good şi Brophy atrag atenţia asupra faptului că temele făcute seara nu trebuie să ajungă să fie copleşitoare. Or, acest fapt presupune ca profesorii să se coordoneze între ei. În ultimă instanţă, discuţiile legate de durata ideală pentru temele făcute acasă se plasează încă la un nivel speculativ. După cum observă Cooper, Robinson & Patall (2006): „Mai e nevoie de multă cercetare pentru a putea aproxima această durată, de vreme ce nivelul optim de teme pentru acasă pare să depindă de o mulţime de factori… Chiar şi pentru elevii mai mari, prea multe teme conduc la o diminuare a eficienţei muncii lor sau ajung chiar să fie contraproductive“ (pp. 52‑53).

Prin urmare, o cantitate mare, dar haotică de teme pentru acasă nu va fi benefică, ba dimpotrivă. Pe de altă parte, cantităţi mici de teme bine structurate pot aduce efectul dorit.

Fragment din Arta şi ştiinţa predării. Un cadru cuprinzător pentru o instruire eficientă, de Robert J. Marzano

 

Fata din tren: un roman record

Fata din tren, romanul bestseller scris de Paula Hawkins este genul de lectură care te captivează fără drept de veto. Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar tu ajungi să o urmăreşti cu sufletul la gură, abia aşteptând să aflii ce se intâmplă in continuare în acest thriller psihologic care are capacitatea de a ne schimba felul în care privim spre vieţile celorlalţi.

Capodopera pe care a reusit sa o scrie Hawkins a devenit un roman al recordurilor, din multe puncte de vedere. Iată numai câteva, de pe două continente diferite:

În Marea Britanie…

• Fata din tren este al cincelea cel mai bine vândut roman pentru adulţi, încă din 2011, după Hilary Mantel (249,433), Terry Pratchett, Helen Fielding, J. K. Rowling, Dan Brown.
• Un exemplar al cărţii “Fata din tren” a fost achiziţionat o data la 18 secunde începând cu data publicării (vândute pe zi de la publicare: 1752, vândute pe oră: 198)
• De la romanul lui Bridget Jones, Mad about the boy, din 2013, Fata din tren este romanul care s-a vândut cel mai repede.
• Este romanul care s-a vândut cel mai bine la categoria Ficţiune pentru adulţi, de la stabilirea primelor recorduri in 1998.
• Este cel de-al 23-lea cel mai bine vândut Roman pentru adulţi de când s-au înregistrat primele recorduri şi până azi.
• Este cel de-al 14-lea cel mai bine vândut roman pentru adulţi, secţiunea crimă, de când s-au înregistrat primele recorduri şi până azi.
• A ramas Nr. 1 la rubrica Bestseller din Sundaz Times pentru 14 săptămâni până acum – singurele romane care au reuşit să rămână mai mult timp au fost Hannibal, de Thomas Harris (18 săptămâni în 1999) şi Simbolul pierdut, de Dan Brown (19 săptămâni n 2009 şi 2010).

În SUA…

• Greutatea exemplarelor Fata din tren vândute este egală cu greutatea a 4,360,000 de pahare de gin tonic Gordon.
• De la la bază şi până la vârf, numărul copiilor vândute este egal cu înălţimea Empire State Building.
• De la bază şi până la vârf, numărul copiilor vândute este mai mare decât distanţa dintre New York şi Boston.
• Cititiorii romanului Fata din tren ar ocupa impreuna 11,428 de metrouri din New York.
• Există mai multe exemplare de Fata din Tren decât totalul locuitorilor din Nabraska.

Cauţi cărţi pline de mister, suspans, secrete ? Avem trei. Bestsellers

Pentru pasionaţii lecturilor care te ţin cu sufletul la gură, dar şi pentru cei care sunt in căutarea unor provocări noi in materile de carte, avem trei cărţi care au făcut deja inconjurul lumii şi care reuşesc, fiecare, prin personaje spectaculos construite şi un fir narativ şocant, să te captiveze până la pagina finală. Lecturi plăcute!

FATA DIN TREN Autor: Paula Hawkins Traducere de Ionela Chirilă Colecţia: Fiction Connection Nr. de pagini: 408

#1 New York Times Bestseller
Bestseller absolut în Marea Britanie

Peste 1,8 milioane de exemplare vândute în doar patru luni, în Statele Unite.

---

Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată.
I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă.
Până când într-o zi vede ceva ce o şochează.
Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.

“Misterios şi pasionant – Fata din tren este un thriller de primă mână, care te face dependent de viciul cititului.” – S.J. Watson, autorul bestsellerului Înainte să adorm

“Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă.” – Stephen King

“Cu siguranţă va atrage nenumăraţi fani înrăiţi!” – The New York Times

“Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmări cu sufletul la gură.” – The Boston Globe

“Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi. ” – People

“Dacă nu e niciun tren care să meargă în sensul opus şi dacă mergem suficient de încet, câteodată pot să-i zăresc, pentru o clipă, pe terasa casei lor. Dacă nu, aşa cum se întâmplă azi, mi-i închipui. Jess şade cu picioarele ridicate pe masa de pe terasă, cu un pahar de vin în mână, Jason e în spatele său, cu mâinile pe umerii ei. Îmi imaginez atingerea mâinilor lui, greutatea lor, senzaţia de siguranţă şi confort. Uneori mă surprind încercând să-mi amintesc când am avut parte ultima dată de atingerea reală a unei persoane, de o îmbrăţişare din tot sufletul sau de o strângere de mână, şi simt cum mi se frânge inima.”

Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Născută şi crescută în Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra în 1989, unde locuieşte şi acum. Fata din tren este primul său thriller. A cunoscut un mare succes internaţional, iar DreamWorks a cumpărat drepturile de ecranizare.

---

AVERTISMENT Autor: Renée Knight Traducere din engleză de Ioana Socolescu Colecţia: Fiction Connection Nr. de pagini: 336

Orice asemănare cu persoane în viaţă sau decedate este pur întâmplătoare…

---

Ce-ai face dacă ai descoperi că în cartea pe care o citeşti e vorba despre tine?

Când găseşte o carte misterioasă pe noptieră, viaţa lui Catherine Ravenscroft se transformă într-un coşmar. Deşi pare o născocire, cartea, numită Străinul desăvârşit, recreează veridic şi în cel mai mic detaliu cumplita zi în care Catherine a devenit prizoniera unui secret teribil, un secret pe care o singură persoană îl mai cunoştea – iar acea persoană a murit.
Pe măsură ce trecutul o ajunge din urmă, Catherine simte că lumea ei se prăbuşeşte. Singura cale este să-l înfrunte… chiar dacă adevărul şocant ar putea să o distrugă.

Un debut remarcabil, care aminteşte prin atmosferă de Înainte să adorm şi care se bucură deja de un succes internaţional, Avertisment vorbeşte despre o femeie bântuită de secrete, despre dorinţa mistuitoare de răzbunare şi preţul dureros pe care trebuie să-l plătim dacă încercăm să ascundem adevărul.

„Avertisment dozează suspansul psihologic uimitor de bine: exact aşa arată thrillerul perfect.” – Lee Child

„Un necunoscut a pus cartea pe noptieră. Cu grijă. Nu a deranjat niciun obiect de la locul lui. Pe partea ei de pat. Ştiuse pe ce parte a patului doarme. A aranjat totul aşa încât să pară că ea însăşi pusese cartea acolo. Gândurile i se îngrămădesc unele peste altele şi se strivesc între ele până când devin chinuitoare şi dureroase. Vinul şi neliniştea sunt o combinaţie periculoasă. Ar trebui să înveţe deja că nu e bine să amestece otrăvurile. Îşi ia în mâini capul care o doare. În ultimele zile o doare constant. Închide ochii şi vede soarele alb şi arzător de pe copertă. Cum naiba a ajuns cartea asta în casa ei?“

„Halucinant şi tulburător, romanul lui Renée Knight te prinde în mrejele sale de la prima pagină.” – Kirkus Reviews

Înainte de a se dedica scrisului, Renée Knight a realizat documentare de artă pentru BBC şi a semnat scenarii de film şi televiziune. În 2013 a absolvit cursul Writing a Novel de la Faber Academy.

---

LUPUL ROŞU Autor: Liza Marklund Traducere de Daniela Ionescu Colecţia: Fiction Connection Nr. de pagini: 456

Sub cerul apăsător al iernii… moartea aşteaptă răbdătoare.
Roman din Seria Annika Bengtzon

---

Un jurnalist este ucis într-un orăşel din nordul friguros al Suediei.
Annika Bengtzon, reporter la un ziar din Stockholm, plănuia să-l intervieveze în legătură cu un atac petrecut cu mult timp în urmă, asupra unei baze aeriene izolate. În ciuda interdicţiilor, reportera începe să investigheze incidentul, care e urmat curând de o serie de crime şocante, ce par să aibă legătură între ele.
Din umbră pândeşte neîncetat Lupul Roşu, un ucigaş cu sânge rece. Annika trebuie să descopere adevărul nu numai despre crime, ci şi despre secretele care îi distrug familia.

„Deşi viaţa sa personală e un dezastru, Bengtzon nu se abate de la morală şi de la simţul dreptăţii, devenind astfel unul dintre cei mai îndrăgiţi detectivi scandinavi.“ – The New York Times

„Calităţile care o definesc pe Annika Bengtzon – independenţă, hotărâre, alături de o minte pătrunzătoare şi o atitudine integră – amintesc de Clarice Starling din Tăcerea mieilor.“ – DailyExpress

„Ţipătul veni, răsunând între cei patru pereţi. Băiatul se întoarse şi încercă să fugă; sunetele încetaseră, culorile dispăruseră, imaginea se tulburase. Îşi mută repede privirea către lumina orbitoare din hol, îşi văzu propria mână mişcându-i-se prin faţa ochilor şi simţi cum centrul de greutate i se mută de pe un picior pe altul. Rămase fără aer, deschizătura uşii se apropie, căzu, o mână lipicioasă pe fruntea sa, o alta în jurul braţului stâng. O reflexie fulgerătoare a lămpii din hol în ceva strălucitor.
Haos, un urlet în creierul său, un lichid cald peste piept.
Şi gândul, ultimul, minunat şi clar.
Mama.“

Liza Marklund este jurnalistă şi autoare de romane poliţiste. Este, de asemenea, coproprietara Piratförlaget, a treia mare editură din Suedia, şi scrie pentru ziarul Expressen. Liza Marklund a fost reporter de investigaţii timp de zece ani şi a realizat numeroase documentare TV, subiectele abordate fiind în special drepturile copiilor şi ale femeilor. Din 2004 este ambasador unicef. A publicat opt romane în seria Annika Bengtzon, serie care i-a adus faima internaţională. De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut: Pe viaţă, Fundaţia Paradis, Studio 69 (Swedish Union’s Award), Testamentul lui Nobel, Explozii în Stockholm (recompensat cu Polonipriset şi Debutantpriset).

 

Patru romane bestseller, lecturi perfecte pentru vară: Oona şi Salinger, Interesanţii, Marile minciuni nevinovate, O sută de zile de fericire

F. Scott Fitzgerald spunea in Marele Gasby: „Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.” Şi nu era departe de adevăr. O parte din viaţă îndradevăr parcă reîncepe odată cu acest anotimp, în care zilele sunt mai lungi şi mai insorite, avem mai mult timp pentru noi, pentru descoperit locuri frumoase, pentru răsfăţ estival şi pentru ore relaxante de lectură. Iată patru cărţi cu care vă indemnăm să vă petreceţi o parte din vară. Au făcut deja inconjurul lumii şi s-au vândut in milioane de exemplare. Sun in colecţia noastră Fiction Connection şi merită fiecare pagină 🙂

OONA & SALINGERAutor: Frédéric BeigbederTraducere din franceză de Doru Mareş şi Gabriela Riegler Colecţia: Fiction Connection

„Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti. “ – Frédéric Beigbeder

---

Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill.

Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei.

Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale.

Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii.

„Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. “ – Le Figaro

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.“

Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tânăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…

---

INTERESANŢII Autor: Meg WolitzerTraducere din engleză de Laurenţiu Dulman Colecţia: Fiction Connection Nr. de pagini: 600

Bestseller New York Times, Washington Post şi Chicago Tribune
Paris Review Best of the Best 2013

---

În stilul narcisist şi autoironic al adolescenţilor privilegiaţi, Ethan, Jonah, Cathy, Ash şi fratele ei Goodman îşi iau numele de Interesanţii în tabăra artistică din Berkshire Mountains, locul lor de întâlnire în fiecare vară. Jules Jacobson e flatată şi uluită când e primită în mica lor enclavă, unde îşi foloseşte spiritul sarcastic pentru a compensa lipsa frumuseţii, a banilor sau a avantajelor sociale.

După ce o tragedie îi îndepărtează pe doi dintre membrii grupului, cei rămaşi încep durerosul proces al maturizării, îmbrăţişând cariere şi construind relaţii de pe urma cărora ies mai mult sau mai puţin învingători.

“Absolut remarcabil. Cu acest roman, Meg Wolitzer s-a depăşit pe sine. Interesanţii poate sta alături de Libertate a lui Jonathan Franzen sau de Intriga matrimonială a lui Jeffrey Eugenides.” – The New York Times Book Review

“O victorie! Interesanţii o plasează pe Meg Wolitzer printre cei mai buni scriitori ai generaţiei sale. Nu e literatură feminină. E pentru toată lumea.” – Entertainment Weekly

“Există un ritual al copilăriei: jurământul solemn că, orice s-ar întâmpla, nu pierzi legătura cu prietenii tăi. Iar pentru cei şase adolescenţi cu înclinaţii artistice, ale căror vieţi sunt descrise în noul roman de largă respiraţie al lui Meg Wolitzer, jurământul acesta e ţinut timp de aproape patruzeci de ani.” – People

“Fusese o nulitate, iar acum era în mijlocul acestui grup de prieteni, admirată pentru umorul ei mucalit, de a cărui existenţă nu ştiuse până atunci. Jules era o sursă de interes pentru toţi, era foarte bună prietenă cu Ash şi ţinta veneraţiei lui Ethan. De asemenea, de când venise acolo, ajunsese instantaneu o actriţă, dând probe şi obţinând roluri în piese. Iniţial, nici măcar nu voise să audă de teatru. «Nu-s la fel de bună ca tine», îi spusese lui Ash, iar Ash îi dăduse următorul sfat: «Ştii cum te porţi când eşti cu noi? Ştii ce tare eşti? Fii aşa şi pe scenă. Ieşi din tine însăţi. N-ai nimic de pierdut, Jules. Şi dacă nu acum, atunci când?» ”

Meg Wolitzer a scris primul său roman, Sleepwalking, o poveste despre trei fete obsedate de poezie şi moarte, pe când era studentă la Brown University. A predat scriere creativă la Universitatea din Iowa şi la Skidmore College.
De asemenea, a fost artist invitat la Princeton University. Printre romanele sale se numără The Uncoupling, The Ten-Year Nap, The Position şi The Wife. Povestirile sale au apărut în The Best American Short Stories şi The Pushcart Prize. De aceeaşi autoare, la editura Trei a apărut romanul Belzhar.

“Wolitzer e zdrobitor de perspicace; nu doar analizează gândirea contemporană, ci pare să o invadeze. – San Francisco Chronicle

---

MARILE MINCIUNI NEVINOVATE Autor: Liane MoriartyTraducere din engleză de Mariana Piroteală Colecţia: Fiction Connection Editura Trei

Cu Marile minciuni nevinovate Liane Moriarty îşi dă măsura talentului său.

---

Sirenele urlă. Oamenii ţipă. Directoarea e înmărmurită. Cineva a plătit cu viaţa.
E vorba de o crimă, un accident tragic sau doar de nişte părinţi care se poartă necivilizat?

Marile minciuni nevinovate e o poveste irezistibilă despre căsătorie, maternitate, viaţa familiilor moderne din clasa de mijloc şi, nu în ultimul rând, despre minciunile periculoase pe care ni le spunem ca să putem supravieţui.

“Să citeşti romanele lui Liane Moriarty e ca şi cum ai bea un cocktail cosmopolitan cu câteva picături de arsenic. Marile minciuni nevinovate nu te poate lăsa în niciun caz indiferent. Moriarty s-a întors mai în formă ca niciodată.” – USA Today

“Secretele pe care le ascunde acest orăşel aparent liniştit sunt impregnate de o atmosferă noir atât de apăsătoare, încât David Lynch ar fi încântat.” – Entertainment Weekly

“Să arate latura întunecată a ceea ce pare familia perfectă e una dintre specialităţile lui Liane Moriarty.” – Library Journal

“Băieţii fuseseră dintotdeauna motivul pentru care rămăsese, dar acum, pentru prima oară, ei erau motivul pentru care pleca. Lăsase violenţa să devină o parte firească a vieţii lor. În ultimii cinci ani, Celeste devenise insensibilă şi îngăduitoare faţă de violenţă, ceea ce îi permitea să riposteze şi uneori chiar să lovească ea prima. Zgâria, lovea cu picioarele şi pălmuia. De parcă ar fi fost normal. Nu-i plăcea, dar asta făcea. Dacă rămânea, aceasta era moştenirea pe care le-o lăsa băieţilor ei.”

Liane Moriarty a scris prima sa carte, Three Wishes, pentru examenul final de master la Macquarie University din Sydney. Înainte de a fi scriitoare, Moriarty a avut o carieră de succes în marketing şi publicitate. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi pentru copii. La Editura Trei, a mai apărut Secretul soţului, roman care a cunoscut o ascensiune fulminantă în topul New York Times, ajungând pe locul 1 la doar două săptămâni de la apariţia în Statele Unite.

Marile minciuni nevinovate va fi serial TV, avându-le în rolurile principale pe Nicole Kidman şi Reese Witherspoon.

---

O SUTĂ DE ZILE DE FERICIREAutor: Fausto BrizziTraducere din italiană de Oana Sălişteanu Nr. de pagini: 432

„Un roman uluitor, care ne învaţă să savurăm fiecare minut ce ne-a fost dat pe acest pământ.” – librosquevoyleyendo.com

---

Pentru Lucio Battistini, aceasta e şansa de a-şi petrece restul vieţii aşa cum ar fi trebuit mereu să o facă – preţuind fiecare moment.
Îi plac femeile, are multe defecte, dar şi mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afară din casă de soţie şi doarme într-o încăpere din spatele cofetăriei pe care o deţine socrul său. Însă vestea că are o tumoare malignă inoperabilă îi schimbă complet perspectiva asupra vieţii.
Astfel încep cele o sută de zile pe care le mai are de trăit: Lucio se hotărăşte să aibă grijă de familia sa, să-şi recucerească soţia şi să-şi petreacă următoarele trei luni trăind la intensitate maximă.
Alcătuit din 100 de capitole scurte, unul pentru fiecare zi care i-a mai rămas de trăit lui Lucio, O sută de zile de fericire e delicios ca o gogoaşă fierbinte şi un cappuccino.

Impregnată de melancolie, umor şi duioşie, cartea lui Fausto Brizzi ne aminteşte tuturor că viaţa e nepreţuită şi că fiecare clipă contează.

„Un roman despre fericire şi moarte. Mai precis, un roman despre ce se poate face cu ultimele o sută de zile de viaţă, în care protagonistul ia o hotărâre foarte clară: aceea de a fi fericit. Singurul său regret este acela că va trebui să moară pentru a începe să trăiască.” – Repubblica

„O numărătoare inversă. O poveste originală şi plină de mesaje pozitive despre înţelesul profund al vieţii.” – Planeta de Libros

Fausto Brizzi este un cunoscut regizor, scenarist şi producător italian, apreciat pentru comediile sale spumoase (Ex, Bărbaţi contra Femei, Nebune după mine, Ghici cine vine de Crăciun) şi câştigător al premiilor David di Donatello, Nastro d’Argento şi Telegatto încă de la prima sa comedie (Noaptea de dinaintea examenului, 2006).
Cu O sută de zile de fericire, debutul său literar, Brizzi a cucerit piaţa editorială mondială la Târgul de Carte de la Frankfurt din 2013, când romanul său se afla încă în faza de manuscris. Drepturile de publicare ale cărţii au fost vândute în peste 20 de ţări, urmând ca în 2015 să fie ecranizată, în regia autorului.

 

Capriciosul Jung către învățătorul Freud: Ori nu aveți încredere în mine?

3.III.12 1003 Seestrasse

Küsnach‑Zürich

Dragă domnule profesor,

Scrisoarea dumneavoastră m‑a pus pe gânduri (…) Trebuie să vă spun că nu m‑am putut elibera niciodată de gândul că ar trebui să vă pară neapărat mai important ce am făcut eu până acum pentru răspândirea Ψα şi ce voi mai face pentru aceasta, decât stângăciile şi neajunsurile mele personale. În ultimul timp m‑am abţinut de la o corespondenţă însufleţită, deoarece nu am scris în general pe cât posibil nicio scrisoare, din dorinţa de a câştiga timp pentru lucrarea mea, nu pentru a vă neglija în mod ostentativ pe dumneavoastră.

Ori nu aveţi încredere în mine? Că nu aveţi niciun motiv pentru aceasta o demonstrează istoria. Mă gândesc că nu îmi veţi lua în nume de rău faptul că am opinii în sfera escatologiei Ψα, care diferă de ale dumneavoastră, lucru care nici nu este, de altfel, sigur — căci nu poţi discuta prin scrisori chiar despre toate. Eu mi‑am dat întotdeauna silinţa să‑mi modific opiniile în funcţie de judecata celui care cunoaşte lucrurile mai bine decât mine. Nu aş fi trecut de partea dumneavoastră dacă nu aş fi avut în sânge o oarecare înclinaţie către erezie. De vreme ce nu aspir la o catedră, sunt în măsură să recunosc şi erori. Îl las pe „Zarathustra“ să vorbească în numele meu:

„Ai prea puţină recunoştinţă pentru învăţător dacă rămâi pururea ucenic. De ce să nu voiţi a‑mi sfâşia cununa? Mă respectaţi — dar ce ar fi de s‑ar prăbuşi într‑o zi, ca oarecare alta, slăvirea voastră? Luaţi aminte să nu fiţi ucişi de o statuie! Nu v‑aţi căutat unii pe alţii, şi atunci m‑aţi găsit. Aşa fac toţi credincioşii. Vă poruncesc acum să mă pierdeţi şi să vă găsiţi pe voi înşivă; şi nu mă voi întoarce în sânul vostru decât atunci când toţi vă veţi fi lepădat de mine.“

Asemenea lucruri m‑aţi învăţat dumneavoastră pe mine prin Ψα. Ca unul care vă urmează într‑adevăr, va trebui probabil [să fiu] curajos, nu în ultimul rând faţă de dumneavoastră.

Cu salutări cordiale,

Al dumneavoastră devotat,

Jung

  

   

5.3.12

Viena, IX, Berggasse 19

Dragă prietene,

De ce să fiţi „pus pe gânduri“ într‑o situaţie atât de simplă? (…) Când scrieţi că aţi crezut întotdeauna că realizările de până acum pentru cauză şi cele care mai sunt încă de aşteptat din partea dumneavoastră ar trebui să fie mai importante pentru mine decât „stângăciile şi neajunsurile personale“ (pe care prietenii dumneavoastră le‑ar numi mai nevinovat: capriciile dumneavoastră), vă rog să continuaţi să credeţi acest lucru. În relaţia noastră a amândurora cu ΨA se găseşte temelia de nezdruncinat a relaţiilor noastre personale, dar a fost totuşi tentant să construim pe această temelie ceva frumos, chiar dacă mai labil, de apartenenţă intimă, iar asta nu se va schimba, nu‑i aşa?

Ce spuneţi mai departe despre necesara independenţă intelectuală, şi întăriţi prin citatul din Nietzsche, se bucură de deplina mea aprobare. Dacă un altul ar citi însă acele rânduri, m‑ar întreba când am avut eu asemenea tentative de asuprire spirituală, iar eu ar trebui să răspund: „Nu ştiu. Cred că niciodată“. Adler s‑a plâns însă şi el de un lucru similar, dar eu sunt convins că din el vorbise nevroza. Dacă dumneavoastră consideraţi că trebuie să vă eliberaţi personal în mai mare măsură de mine, pot face altceva decât să renunţ la insistenţe, să‑mi plasez libidoul neocupat în altă parte şi să aştept până când dumneavoastră veţi fi descoperit că suportaţi ceva mai multă apropiere? (…)

Vă asigur de statornicia investirilor mele afective şi vă îndemn să îmi purtaţi aceeaşi prietenie, chiar dacă îmi scrieţi rar.

Cu salutări cordiale,

Al dumneavoastră credincios,

Freud

  

Un nou roman semnat Beigbeder: povestea de dragoste a lui Salinger

Oona si Salinger este in librarii, cel mai nou roman mult asteptat semnat de Frédéric Beigbeder. Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill.

Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei.  Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale. Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii.

Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti.
Frédéric Beigbeder

Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. – Le Figaro

 

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.”

Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tânăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…

Trăiești după valorile tale sau ale altora? Cum te schimbă o psihoterapie?

Terapia are mult de‑a face cu ceea ce este perceput ca fiind „rău“ sau „bun“, „corect“ sau „greşit“, „satisfăcător“ sau „nesatisfăcător.“ Într‑un fel, implică sistemul de valori al persoanei şi schimbările din interiorul acelui sistem.

Acesta este un aspect al terapiei care a fost puţin discutat şi, până acum, de‑abia atins din perspectiva cercetării. La începutul terapiei, persoana trăieşte în mare parte conform valorilor pe care le‑a introiectat de la ceilalţi, din mediul său cultural personal. Situaţia ar putea fi reprezentată schematic, redând câteva dintre valorile afirmate sau implicate de clienţi şi plasând între paranteze originea acestor valori.

• „Nu ar trebui să fiu niciodată furios pe cineva“ (pentru că părinţii mei şi Biserica privesc furia ca pe ceva greşit).
• „Ar trebui să fiu întotdeauna o mamă iubitoare“ (pentru că orice altă atitudine este inacceptabilă în grupul meu din clasa de mijloc).
• „Ar trebui să am succes la cursurile mele“ (pentru că părinţii mei contează pe succesul meu).
• „Am impulsuri homosexuale, ceea ce este foarte rău“ (conform întregii noastre culturi).
• „Ar trebui să fiu asexuat“ (pentru că mama pare să considere sexul ca pe ceva păcătos, nelalocul lui pentru orice persoană întreagă la minte).
• „Ar trebui să fiu întru totul permisiv în legătură cu comportamentul sexual“ (pentru că prietenii mei sofisticaţi au această atitudine).

Pe măsură ce terapia progresează, clientul ajunge să înţeleagă că încearcă să trăiască în funcţie de cum gândesc ceilalţi, că nu este Sinele său real şi că este din ce în ce mai puţin satisfăcut cu această situaţie. Dar, dacă abandonează aceste valori introiectate, ce anume le va lua locul? Urmează o perioadă de confuzie şi nesiguranţă cu privire la valori, o anumită senzaţie de insecuritate, legată de lipsa unei baze pentru aprecierea a ceea ce este corect sau greşit, bine sau rău.

Treptat, această confuzie este înlocuită de o înţelegere emergentă că dovezile pe care îşi poate baza judecăţile de valoare sunt furnizate de propriile simţuri, de propria experienţă. Persoana descoperă că are în interiorul său capacitatea de a cântări dovezile care provin din experienţă şi de a decide pe baza acestora lucrurile care vor duce la creşterea Sinelui pe termen lung.

În terapia centrată pe client, o descriere a comportamentului consilierului este aceea că menţine constant locul evaluării în client. O parte din acest lucru este evident din modul în care îşi construieşte răspunsurile. „Eşti furios pe______“; „Eşti dezorientat de_____“; „Ţi se pare că_____“; „Simţi că_____“; „Îţi imaginezi că eşti rău pentru că_____.“ Cu fiecare dintre aceste răspunsuri, atitudinea, dar şi exprimarea sunt de o asemenea natură încât să arate că evaluarea situaţiei de către client este aceea acceptată. Când această experienţă devine internalizată, valorile nu mai sunt percepute ca lucruri fixe ori ameninţătoare. Sunt judecăţi făcute de persoană, bazate pe propria experienţă şi sunt, de asemenea, modificabile dacă şi atunci când o nouă experienţă oferă dovezi noi şi modificate.

• „Ar trebui să fiu furios pe o persoană atunci când simt furie la un nivel profund, pentru că asta lasă mai puţine efecte reziduale decât înfrânarea trăirii şi, de fapt, duce la o relaţie mai bună şi mai realistă.“
• „Ar trebui să fiu o mamă iubitoare când simt aşa, dar nu trebuie să‑mi fie frică de alte atitudini, atunci când ele există.“
• „Ar trebui să am succes la cursurile mele doar dacă acestea au o semnificaţie de perspectivă pentru mine.“
• „Am impulsuri homosexuale şi acestea sunt capabile de manifestări care duc la creşterea Sinelui meu şi al altora, cât şi de manifestări care generează contrariul.“
• „Îmi accept sexualitatea şi valorizez extrem de mult acele manifestări ale ei care duc la creşterea pe termen lung a Sinelui meu şi al altora; nu valorizez aşa de mult acele manifestări care oferă doar satisfacţii trecătoare sau care nu duc la creşterea Sinelui.“

Fragment din Terapia centrată pe client de Carl Rogers

  

Apare nou volum din seria Cincizeci de umbre ale lui Grey: povestea prin ochii lui Christian

Un nou volum al seriei erotice Cincizeci ce umbre ale lui Grey (Fifty Shades of Grey) va fi lansat în 18 iunie, a anunțat luni autoarea trilogiei best-seller. Cartea, intitulată original ‘GREY – Fifty Shades of Grey as Told by Christian‘, va cuprinde povestea spusă din perspectiva lui Christian  si va apărea chiar de ziua de naștere a protagonistului masculin din carte, precizează romanciera britanică E.L. James, afirmând că răspunde astfel cererilor cititorilor fascinați de misteriosul miliardar.

Trilogia Fifty Shade of Grey a marcat o nouă eră în industria cărţii: după ce a devenit un hit mondial ca e-book, trilogia a fost publicată în format de carte tipărită, înregistrând vânzări de peste 125 de milioane de exemplare în întreaga lume. Apoi drepturile de ecranizare ale romanului au fost câştigate de Universal Pictures.

Precedentele trei volume, povestite de cucerirea lui Christian Grey, tânăra și inocenta Anastasia Steele, au fost traduse in peste 50 de limbi, fiind vândute în peste 125 de milioane de exemplare pana in acest moment. Si in romania seria #FiftyShadesOfGrey este bestseller.

Celor trei volume Cincizeci de umbre ale lui Grey, Cincizeci de umbre intunecate şi Cincizeci de umbre descătuşate, li se va alătura in curând un al patrulea in colectia noastra #Eroscop. Rămâneţi aproape, revenim cu detalii 🙂