Archive for iulie 1, 2015



Maine voi fi slabaDacă aveţi tendinţa de a mânca sub influenţa stimulilor externi, unele din sugestiile de mai jos v-ar putea fi de ajutor în planificarea schimbării de comportament.

Dacă obişnuiţi să mâncaţi în mai multe încăperi sau să mestecaţi câte ceva umblând prin casă, ar putea fi util să mâncaţi într-un singur loc, de preferinţă aşezat la masă. Poate mâncaţi în timp ce vă uitaţi la televizor sau citiţi o carte. Cu cât sunteţi mai capabili să transformaţi gestul de a mânca într-o experienţă „pură”, cu atât veţi fi mai puţin înclinaţi să mâncaţi doar din obişnuinţă, pentru că asta faceţi de regulă când televizorul este aprins, când citiţi sau când vedeţi ceva de mâncare în jur.

Unele persoane au sugerat că a mânca întotdeauna în acelaşi loc e o condiţie prea rigidă. Înseamnă că, de exemplu, dacă sunteţi în sufragerie, uitându-vă la televizor, şi vi se face poftă de o bucată de brânză, trebuie să vă duceţi la bucătărie, să mâncaţi şi să vă întoarceţi la televizor după ce aţi terminat. Dacă mai vreţi o bucată, trebuie să vă duceţi iar, să mai tăiaţi o felie, să o mâncaţi acolo, după care să reveniţi din nou la televizor. Însă ideea este să nu luaţi cu dumneavoastră toată brânza în camera cu televizorul.

O altă tehnică este să mâncaţi totul cu furculiţa şi cuţitul, pe farfurie. Se aplică pentru orice: mere şi chiar ciocolată. Motivul este că, astfel, limitaţi mediul în care mâncaţi, fapt care, ca urmare, vă poate ajuta să mâncaţi mai puţin, mai ales în cazul gustărilor.

Fragment din Mâine voi fi slabă! Psihologia dietelor, de Sara Gilbert

 

Reclame

Aş dori ca următorul vis să servească drept ilustrare pentru o înţelegere mai bună a rolului şi efectului pe care le poate avea un arhetip.

Visul l-a avut un medic francez, de 35 de ani, foarte raţionalist, un medic internist, care a fost ademenit de capacitatea sa de formulări strălucitoare şi de forţa sa puternică de gândire să presupună că este un medic excepţional, că este meritul lui dacă pacienţii se însănătoşeau; că ştiinţa şi voinţa sa sunt de o forţă copleşitoare. Această inflaţie a Eului trecea însă complet cu vederea că înzestrările creatoare pe care le avea în tinereţe în grad înalt erau complet înăbuşite şi că şi lumea sa afectivă zăcea paralizată şi bolnavă.

Visul trebuia de aceea să tindă să corecteze această stare unilaterală a conştiinţei, care îi ameninţa deja echilibrul psihic, şi anume printr-o compensare impresionantă de natură arhetipală.

***

Complex arhetip simbolVisul este următorul:

„Sunt aşezat pe o bancă de piatră într-o peşteră subterană cam de mărimea unei camere. În spatele meu, puţin mai sus faţă de mine, şezând tot într-o nişă de piatră, o figură distinsă de preot (un fel de Sarastro din Flautul fermecat), îmbrăcat în straie lungi, albe. Stă direct în spatele meu, nemişcat, numai ochii săi arată că este viu. Eu sunt îmbrăcat nepotrivit, în costum de seară, în nişte haine total neadecvate peşterii de piatră. Peştera este plină, pe tavan şi pereţi, de pietre strălucitoare, care sclipesc ca nişte nestemate. Acum este adusă înăuntru o fată. Este îmbrăcată sărăcăcios, ca de spital. Se află într-o stare catatonică şi se lasă aşezată, lipsită de orice voinţă, în faţa mea pe banca de piatră. E absolut inabordabilă şi fără vreo reacţie.

Apoi încep să vorbesc cu ea. Îi vorbesc încet, cu bunăvoinţă, vorbesc cu ea tot mai mult şi, treptat, starea de stupor o părăseşte. Începe să fie mobilă, se ridică şi, în cele din urmă, mă priveşte cu nişte ochi treji, sănătoşi. Se transformă vizibil dintr-o alienată mintal într-o tânără sănătoasă, care, pe parcursul schimbărilor ulterioare, capătă trăsături de basm; în final, dansează ca o silfidă prin peşteră, pentru ca apoi să dispară definitiv.

În tot acest timp, marele preot a stat nemişcat în spatele meu pe locul său înălţat, iar eu am ştiut că putusem vindeca fata numai datorită influenţei-mana a preotului. — Visul mi-a lăsat un sentiment de profundă siguranţă şi încredere faţă de figura acestui bărbat, de la care pornise forţa tămăduitoare şi mă pătrunsese.”

***

Un comentariu la acest vis este probabil de prisos. Interpretarea lui este exprimată deja chiar în el. Cel care vindecă nu este presupusul atotştiutor, omul condus de voinţă, ci forţa „care stă în spatele lui”, care pătrunde prin el, a „arhetipului spiritului„. Dacă el îl lasă smerit pe acesta „să treacă”, atunci latura până atunci rigidizată, feminin-emoţională şi bolnavă a visătorului se umple de o viaţă nouă, sănătoasă şi avântată, aşa cum era odinioară înzestrarea lui poetică, dar care acum este paralizată.

  

Fragment din Complex, arhetip, simbol în psihologia lui C.G. Jung,

de Jolande Jacobi

 

%d blogeri au apreciat asta: