Fata din tren: un roman record

Fata din tren, romanul bestseller scris de Paula Hawkins este genul de lectură care te captivează fără drept de veto. Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar tu ajungi să o urmăreşti cu sufletul la gură, abia aşteptând să aflii ce se intâmplă in continuare în acest thriller psihologic care are capacitatea de a ne schimba felul în care privim spre vieţile celorlalţi.

Capodopera pe care a reusit sa o scrie Hawkins a devenit un roman al recordurilor, din multe puncte de vedere. Iată numai câteva, de pe două continente diferite:

În Marea Britanie…

• Fata din tren este al cincelea cel mai bine vândut roman pentru adulţi, încă din 2011, după Hilary Mantel (249,433), Terry Pratchett, Helen Fielding, J. K. Rowling, Dan Brown.
• Un exemplar al cărţii “Fata din tren” a fost achiziţionat o data la 18 secunde începând cu data publicării (vândute pe zi de la publicare: 1752, vândute pe oră: 198)
• De la romanul lui Bridget Jones, Mad about the boy, din 2013, Fata din tren este romanul care s-a vândut cel mai repede.
• Este romanul care s-a vândut cel mai bine la categoria Ficţiune pentru adulţi, de la stabilirea primelor recorduri in 1998.
• Este cel de-al 23-lea cel mai bine vândut Roman pentru adulţi de când s-au înregistrat primele recorduri şi până azi.
• Este cel de-al 14-lea cel mai bine vândut roman pentru adulţi, secţiunea crimă, de când s-au înregistrat primele recorduri şi până azi.
• A ramas Nr. 1 la rubrica Bestseller din Sundaz Times pentru 14 săptămâni până acum – singurele romane care au reuşit să rămână mai mult timp au fost Hannibal, de Thomas Harris (18 săptămâni în 1999) şi Simbolul pierdut, de Dan Brown (19 săptămâni n 2009 şi 2010).

În SUA…

• Greutatea exemplarelor Fata din tren vândute este egală cu greutatea a 4,360,000 de pahare de gin tonic Gordon.
• De la la bază şi până la vârf, numărul copiilor vândute este egal cu înălţimea Empire State Building.
• De la bază şi până la vârf, numărul copiilor vândute este mai mare decât distanţa dintre New York şi Boston.
• Cititiorii romanului Fata din tren ar ocupa impreuna 11,428 de metrouri din New York.
• Există mai multe exemplare de Fata din Tren decât totalul locuitorilor din Nabraska.

Ce înseamnă că uneori mi-e scârbă de ea? Istoria unui contratransfer

O adolescentă obeză şi nespălată stă pe un scaun în sala de aşteptare.

Părul ei negru şi des îi cade în şuviţe soioase. Hainele ei sunt vădit neasortate. Felul cum arată vorbeşte în numele ei — și exhibă sentimentele de înstrăinare şi-i înnebuneşte familia. Mirosul ei stătut persistă uneori în cabinet după ce pleacă; îmi imaginez cum îmi impregnează canapeaua şi aerul. Vrând-nevrând mă umplu de el. Sub înţepăturile disconfortului meu, simt freamătul empatiei.

O parte din mine înţelege că înfăţişarea ei este un mesaj urlat în singurul limbaj pe care îl cunoaşte, dar cel mai mult mi-aş dori să-şi facă o baie. Maioul ei strâmt îi dezgoleşte sfidător braţele bronzate, expunând o reţea complicată de tăieturi de diverse lungimi, lăţimi şi adâncimi, unele cicatrizate, altele recente. Pediatrul care o tratează crede că, uneori, se taie de sute de ori pe zi. Îmi spune că are mii de cicatrici pe corp şi că el a ajuns să se simtă neputincios.

Când intră în cabinet, mintea mi se limpezeşte şi devin atentă. N-am cum să nu remarc frumoasa nuanţă măslinie a pielii ei, aşa plină de cicatrici cum e. Ce înseamnă că uneori mi-e scârbă de ea, iar alteori neg acest lucru? Că uneori mă îndepărtez de ea, iar alteori simt empatie faţă de suferinţa ei? Că uneori simt speranţă, dar, alteori, mă simt complet înfrântă? Că uneori sunt capabilă s-o înţeleg, dar uneori nu pot — sau poate, mai cinstit, nu vreau s-o înţeleg? În diferite momente, am simţit toate aceste lucruri. Adevărul e că mă aflu într-o neîntreruptă stare de confuzie.

(…)

Experienţa analistei din această povestire este mai extremă decât ceea ce întâlnesc în mod obişnuit terapeuţii în cabinetele lor. Cu toate acestea, sentimentele intense şi derutante ale terapeutei sunt bine cunoscute oricui lucrează intensiv cu pacienţii fragili sau dezoganizaţi. În psihoterapia psihodinamică, modul cum înregistrăm reacţiile emoţionale faţă de noi înşine şi faţă de pacienţii noştri — transferul şi contratransferul — ne furnizează surse importante de informaţii care ne ghidează abordarea clinică.

Transferul este procesul psihic prin care pacientul transformă în mod inconştient situaţiile noi în situaţii familiare, predictibile. Contratransferul se referă la reacţiile emoţionale complementare faţă de pacient. Într-o formulare largă, contratransferul include toate reacţiile conştiente şi inconştiente ale terapeutului faţă de pacient şi ne oferă o sursă importantă de date.

Imboldul de a-şi înţelege mai bine pacienta o face pe terapeută să sondeze profunzimile reacţiei ei emoţionale, căutând indicii pentru a surprinde ceea ce iniţial pare incomprehensibil — faptul că o adolescentă s-a tăiat pe corp de mii de ori. „Ce înseamnă că uneori mi-e scârbă de ea, iar alteori neg acest lucru? …”

Contratransferul reprezintă o temă importantă în domeniul nostru încă de pe vremea când Freud l-a propus ca mod de a conceptualiza ceea ce el considera a fi „petele oarbe“ ale analistului. Aşa cum îl gândea Freud la vremea lui, se aştepta din partea analistului „să recunoască în sine contratransferul şi să trebuiască să îl stăpânească“. Prin contrast, noi conceptualizăm acum contratransferul într-o accepţiune mai largă. Modelele noastre curente de a înţelege asemenea contratransferuri omniprezente cuprind toată gama reacţiilor. Astăzi, acceptăm că, în general, contratransferul este mereu prezent şi valoros, atât timp cât este înţeles şi nu pus în scenă.

Fragment din La terapie în fustița de balerină și alte povestiri de psihoterapie, de Kerry L. Malawista, Anne J. Adelman și Catherine L. Anderson