Archive for iunie 15, 2015



3.III.12 1003 Seestrasse

Küsnach‑Zürich

Dragă domnule profesor,

Scrisoarea dumneavoastră m‑a pus pe gânduri (…) Trebuie să vă spun că nu m‑am putut elibera niciodată de gândul că ar trebui să vă pară neapărat mai important ce am făcut eu până acum pentru răspândirea Ψα şi ce voi mai face pentru aceasta, decât stângăciile şi neajunsurile mele personale. În ultimul timp m‑am abţinut de la o corespondenţă însufleţită, deoarece nu am scris în general pe cât posibil nicio scrisoare, din dorinţa de a câştiga timp pentru lucrarea mea, nu pentru a vă neglija în mod ostentativ pe dumneavoastră.

Ori nu aveţi încredere în mine? Că nu aveţi niciun motiv pentru aceasta o demonstrează istoria. Mă gândesc că nu îmi veţi lua în nume de rău faptul că am opinii în sfera escatologiei Ψα, care diferă de ale dumneavoastră, lucru care nici nu este, de altfel, sigur — căci nu poţi discuta prin scrisori chiar despre toate. Eu mi‑am dat întotdeauna silinţa să‑mi modific opiniile în funcţie de judecata celui care cunoaşte lucrurile mai bine decât mine. Nu aş fi trecut de partea dumneavoastră dacă nu aş fi avut în sânge o oarecare înclinaţie către erezie. De vreme ce nu aspir la o catedră, sunt în măsură să recunosc şi erori. Îl las pe „Zarathustra“ să vorbească în numele meu:

„Ai prea puţină recunoştinţă pentru învăţător dacă rămâi pururea ucenic. De ce să nu voiţi a‑mi sfâşia cununa? Mă respectaţi — dar ce ar fi de s‑ar prăbuşi într‑o zi, ca oarecare alta, slăvirea voastră? Luaţi aminte să nu fiţi ucişi de o statuie! Nu v‑aţi căutat unii pe alţii, şi atunci m‑aţi găsit. Aşa fac toţi credincioşii. Vă poruncesc acum să mă pierdeţi şi să vă găsiţi pe voi înşivă; şi nu mă voi întoarce în sânul vostru decât atunci când toţi vă veţi fi lepădat de mine.“

Asemenea lucruri m‑aţi învăţat dumneavoastră pe mine prin Ψα. Ca unul care vă urmează într‑adevăr, va trebui probabil [să fiu] curajos, nu în ultimul rând faţă de dumneavoastră.

Cu salutări cordiale,

Al dumneavoastră devotat,

Jung

  

Corespondenta-banner

   

5.3.12

Viena, IX, Berggasse 19

Dragă prietene,

De ce să fiţi „pus pe gânduri“ într‑o situaţie atât de simplă? (…) Când scrieţi că aţi crezut întotdeauna că realizările de până acum pentru cauză şi cele care mai sunt încă de aşteptat din partea dumneavoastră ar trebui să fie mai importante pentru mine decât „stângăciile şi neajunsurile personale“ (pe care prietenii dumneavoastră le‑ar numi mai nevinovat: capriciile dumneavoastră), vă rog să continuaţi să credeţi acest lucru. În relaţia noastră a amândurora cu ΨA se găseşte temelia de nezdruncinat a relaţiilor noastre personale, dar a fost totuşi tentant să construim pe această temelie ceva frumos, chiar dacă mai labil, de apartenenţă intimă, iar asta nu se va schimba, nu‑i aşa?

Ce spuneţi mai departe despre necesara independenţă intelectuală, şi întăriţi prin citatul din Nietzsche, se bucură de deplina mea aprobare. Dacă un altul ar citi însă acele rânduri, m‑ar întreba când am avut eu asemenea tentative de asuprire spirituală, iar eu ar trebui să răspund: „Nu ştiu. Cred că niciodată“. Adler s‑a plâns însă şi el de un lucru similar, dar eu sunt convins că din el vorbise nevroza. Dacă dumneavoastră consideraţi că trebuie să vă eliberaţi personal în mai mare măsură de mine, pot face altceva decât să renunţ la insistenţe, să‑mi plasez libidoul neocupat în altă parte şi să aştept până când dumneavoastră veţi fi descoperit că suportaţi ceva mai multă apropiere? (…)

Vă asigur de statornicia investirilor mele afective şi vă îndemn să îmi purtaţi aceeaşi prietenie, chiar dacă îmi scrieţi rar.

Cu salutări cordiale,

Al dumneavoastră credincios,

Freud

  

Reclame

Oona si Salinger este in librarii, cel mai nou roman mult asteptat semnat de Frédéric Beigbeder. Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill.

Oona si Salinger

Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei.  Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale. Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii.

Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti.
Frédéric Beigbeder

Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. – Le Figaro

 

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.”

Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tânăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…


20150514_094748

Poeta Svetlana Cârstean, autoarea volumului Gravitaţie, pe care l-am publicat recent si care va asteapta cu versuri sensibile pe site-ul nostru, este prezentă, între 12 şi 14 iunie, la cea de-a treia ediţie a Festivalului The Cooler Lumpur, desfăşurat la Kuala Lampur, un eveniment anual dedicat mai multor domenii culturale, celebrate dintr-o perspectivă interdisciplinară, prima şi singura manifestare de idei din Sud-Estul Asiei.

Ediţia de anul acesta, care are tema “Idei Periculoase”, doreşte să creeze o platformă solidă pentru schimbul de idei, dincolo de graniţe sau şcoli de gândire. Festivalul The Cooler Lumpur îşi propune să adune la un loc creatorii din mai multe domenii artistice – fie ele scrise, orale sau performative – şi să-i pună în legătură cu publicul larg. Unul dintre cele mai aşteptate evenimente este expoziţia “What’s The Point of Poetry? (Ce sens are poezia?)”, organizată în 2013 de Literaturwerkstatt Berlin şi itinerată acum la Kuala Lumpur.

Svetlana Cârstean va participa, la Kuala Lampur, la mai multe evenimente. Dacă eşti pasionat de cultură, poezie şi neconvenţional, află mai multe despre festival aici şi iată mai jos care sunt dezbateile in care Svetlana va fi angrenată. Iar volumele sale le găseşti aici.

Sâmbătă, 13 iunie: Masa rotundă cu tema „Graniţa subţire dintre poezie şi limba vorbită”.
Poezia estompează graniţa dintre frumuseţea literară şi arta performativă. Cât de mult contribuie performativitatea la frumuseţea unei poezii? Natura orală a poeziei aduce un element de noutate în artă, dar întrebarea este cum reuşim să distingem între poezie şi limba vorbită zi de zi?
Invitaţi: Sabine Scho (Germania), Svetlana Cârstean (România), Ksatriya (Malaezia).
Moderator: Maya Tan Abdullah
Duminică, 14 iunie (11.00 am – 11.15 am): Lectură de poezie.
Duminică, 14 iunie: Masa rotundă cu tema „Mai contează astăzi poezia?”
Poezia contează numai pentru ceilalţi poeţi? A murit poezia? Este ea inutilă? Iată câteva întrebări care apar destul de des în discuţie atunci când e vorba despre poezie. Şi întrebarea este: au ele vreun sens? Observând lumea care ne înconjoară, ne dăm seama imediat că poezia e peste tot în jurul nostru. În haikuurile pe care le compunem în timp ce facem duş. În mesajele de 140 de semne pe care le schimbăm între noi, zi de zi. Dacă poezia este ceva ce depăşeşte spaţiul paginii, atunci cum lucrăm cu ea şi cum o aducem între copertele unei cărţi? Şi, mai ales, cum îi convingem pe cititori să citească un volum de poezii?
Invitaţi: Sabine Scho (Germania), Christiane Lange (Germania), Bernice Chauly (Malaezia), Svetlana Cârstean (România)
%d blogeri au apreciat asta: