Archive for martie 5, 2015



Helga Weissova Jurnal

Jurnal (1938-1945) de Helga Weissová este un titlu apărut la editura PandoraM, parte a Grupului Editorial TREI. O lectură lejera din punct de vedere al formei dar extrem de grea din punct de vedere al fondului emotional. O mărturie cutremurătoare, ilustrată cu desenele unui copil de 11 ani, despre trage­dia Holocaustului, numita de publicatia The Telegraph „cel mai emoţionant jurnal despre Holocaust publicat de la Anne Frank încoace.“

În 1938, Helga Weissová era o elevă din Praga. Împreună cu alţi 45 000 de evrei din oraş, familia Helgăi s-a confruntat cu primul val al invaziei naziste: tatălui său i s-a interzis să lucreze, iar ei să meargă la şcoală. Pe măsură ce vedea pe viu ororile naziştilor, Helga a început să-şi însemneze experienţele într-un jurnal.

În 1941, Helga şi părinţii săi au fost trimişi în lagărul de concentrare de la Theresienstadt. Acolo ea a continuat să scrie cu o acurateţe remarcabilă despre barăcile sor­dide, raţionalizarea nemiloasă a hranei şi execuţii – dar şi despre speranţa la care n-a renunţat, chiar şi în cele mai cumplite condiţii.

La 15 ani a fost mutată, împreună cu mama sa, în lagărul de la Auschwitz. Aici victimele au fost sortate chiar de către Josef Mengele: la stânga, cei care mergeau la cuptoarele de incinerare, la dreapta, cei care erau cruţaţi. După zece zile, a fost deportată la Freiberg, lângă Dresda, scăpând iarăşi cu viaţă în urma unui marş forţat de 16 zile. Din cei 15 000 de copii sub 16 ani închişi la Theresienstadt şi trimişi apoi la Auschwitz, doar 100 au supravieţuit.

Helga-Weissova+Jurnal

Helga Hošková-Weissová  (n. 1929, în acelaşi an cu Anne Frank) este o artistă cehă de origine evreiască, supravieţuitoare a Holocaustului. Folosindu-şi talentul pentru desen şi pictură, Helga a scris un jurnal ilustrat cu imagini din viaţa sub ocupaţie nazistă, document care a supravieţuit războiului. Păstrat de unchiul ei, care l-a ascuns în peretele unei barăci din lagărul Theresienstadt, jurnalul Helgăi a fost completat ulterior cu evocări ale experienţelor din lagărele de la Auschwitz, Freiberg şi Mauthausen.

După al Doilea Război Mondial, Helga s-a întors la Praga, unde a studiat pictura cu artistul ceh Emil Filla. După revoluţia din noiembrie 1989, a avut multe expoziţii cu lucrările sale, atât în Cehia, cât şi în Austria, Germania şi Italia.


101 tehniciBilly, un băiat de patru ani, a fost descris de către părinţii lui ca fiind foarte activ. Educatoarele se plânseseră în mai multe rânduri părinţilor că Billy era agresiv fizic faţă de alţi copii.

Îi era dificil să‑şi facă prieteni şi să‑i păstreze din cauza abilităţilor lui sociale deficitare şi a incapacităţii lui de a interacţiona în mod adecvat cu alţi copii. Billy părea să aibă un mediu familial stabil. Se bucura de luxul unei mame casnice şi de stabilitatea unor părinţi iubitori şi grijulii, ambii cu studii superioare. Cu toate acestea, ei nu‑şi puteau da seama de ce fiul lor manifesta asemenea tendinţe agresive.

Am decis să folosesc abordarea nondirectivă pentru a înţelege mai bine comportamentul lui Billy. I s‑a oferit cutia cu animale şi a fost încântat să se joace cu conţinutul acesteia. Joaca lui a devenit foarte intensă, existând multe lupte între animale. A pus în scenă foarte multe conflicte. Am observat că exista un tigru foarte fioros, care se lupta cu toate celelalte animale şi părea să câştige de fiecare dată. Spre sfârşitul şedinţei am pus întrebări.

Consilierul: Dacă ar trebui să fii unul dintre aceste animale, care dintre ele ai alege să fii?

Billy: (Afişând un zâmbet larg şi mult entuziasm) Acesta! Tigrul!

Consilierul: Cum se face că ai alege să fii tigrul?

Billy: (Foarte mândru) Pentru că este activ! Eu sunt foarte activ!

Consilierul: Cine spune că eşti activ?

Billy: Mama spune asta. Dar chiar sunt, pentru că aşa vreau să fiu.

Consilierul: Ce înseamnă să fii activ?

Billy: Înseamnă să te baţi.

Consilierul: Îţi place să fii activ?

Billy: Da, dar nu neapărat să mă bat.

Consilierul: În ce fel îţi place să fii activ?

Billy: Îmi place doar să scot răgete!

A fost destul de evident că Billy a auzit că este etichetat drept activ. Acest lucru nu este neobişnuit. Mulţi părinţi îşi etichetează cu afecţiune copiii ca fiind „activi“, „hiperactivi“ sau, aşa cum am văzut scris pe tricoul unui bebeluş, „Vine Beleaua!“. Dar chiar şi copiii mici încep să dea un înţeles acestor etichete. După ce a auzit cuvântul activ asociat atât de des cu numele său, Billy a început să‑şi internalizeze propria concepţie legată de acest cuvânt. Billy a asociat termenul activ cu lupta. A fost o profeţie autoîmplinită. Billy s‑a manifestat ca fiind activ cu alţi copii prin agresivitate fizică. El pur şi simplu a crezut că trebuie să fie activ pentru că aşa îl defineau alţii. Dar afirmaţia „Îmi place doar să scot răgete“ însemna „Vreau doar să fiu auzit; vreau doar să fiu observat“.

Mama lui Billy a fost încurajată să nu mai folosească eticheta „activ“ şi să le ceară acelaşi lucru celorlalte persoane care comunică frecvent cu Billy. Încet, Billy a început să înveţe moduri adecvate de socializare, pe măsură ce am început să reformulăm pozitiv înţelesul termenului activ.

Fragment din 

101 tehnici favorite ale terapiei prin joc,

vol. coord. de Heidi Gerard Kaduson și Charles E. Schaefer

 

%d blogeri au apreciat: