Archive for februarie 5, 2015


Dieta de la Muntele Athos, pe scurt


Dieta de la Muntele Athos este o adaptare occidentală a felului în care se hrănesc călugării.

Ei au resurse limitate, autoimpuse, respectă un calendar diferit; „fusul lor orar“ este decalat cu cinci ore faţă de ceea ce numesc ei „Lume“. Aceia dintre noi care locuiesc dincolo de Muntele Sfânt se bucură de beneficiile unei societăţi complet diferite, care oferă o gamă cu mult mai variată de alimente de consum, de ingrediente şi de surse din care le putem obţine. Modelul meselor călugărilor se întrepătrunde cu practicile lor religioase şi nu este deloc flexibil. Pentru ca dieta să funcţioneze, trebuie să acceptăm că nu este practic să respectăm modul de viaţă şi de hrană al călugărilor ca la carte.

Modelul de post pe care îl respectă călugării este principiul esenţial al dietei de la Muntele Athos. Când începi această dietă, ţii post trei zile pe săptămână, intercalate cu trei zile de moderaţie şi într‑o singură zi din săptămână te poţi înfrupta cu ce-ţi doreşti să mănânci şi să bei. Zilele de post sunt de tip vegan, cu grăsimi reduse la minimum, aşa că nu consumi carne, peşte, pui sau produse lactate şi foloseşti doar puţin ulei. Nu se bea alcool în zilele de post şi trebuie să mănânci porţii mici. În ansamblu, dieta susţine un consum mare de fructe şi legume, aport mai mare de boabe, linte, sâmburi şi seminţe, reducând aproape la minimum caloriile goale din alimentele grase şi îndulcite cu zahăr.

Află regulile dietei și rețete delicioase din 

Dieta de la Muntele Athos,

de Richard Storey, Sue Todd, Lottie Storey

 

Dieta de la Athos

  


IuliaDar unii dintre ei pot fi surse de inspiraţie. Iuliana Alexa a consemnat peste treizeci de interviuri cu psihologi şi psihoterapeuţi români, o categorie profesională discretă în societatea românească.

Intervievatoarea însăşi menţionează în prefaţa volumului: „Sunt cei care nu apar în presă, de obicei, care, prin natura meseriei, cultivă discreţia, dar care au de spus lucruri mult mai interesante şi mai importante decît cei care populează spaţiul media mainstream. Sunt cei care gândesc aplicat la realitate, care pot oferi soluţii sau care te ajută să le vezi şi singur. Cred că ei fac realmente lumea un pic mai bună şi mai deşteaptă.” Tematica interviurilor este la fel de diversă pe cît este paleta orientărilor psihoterapeutice ale profesioniştilor invitaţi: de la educaţia copiilor, la adulter, relaţiile reuşite sau nefericite, de la depresie la educarea optimismului, de la singurătate la criza vîrstei de mijloc. Prin urmare, toate temele vieţii umane, care pot pune o persoană în dificultate sau îi pot oferi resurse pentru a se dezvolta.

Un simplu interviu nu produce schimbare, dar poate confirma unele idei pe care le avem sau poate însemna acel declic care să ducă la schimbare. De exemplu, Ion Vianu subliniază că „nu există izvor mai mare de nereuşită şi amărăciune ca angajarea pe o cale care nu ţi-e proprie”(p. 114), într-o discuţie despre autenticitate, caracter şi viaţă împlinită. Pe de altă parte, Vasile Dem. Zamfirescu, vorbind despre nevroza românească, arată cum calea proprie a românilor, ca manifestare a resentimentului social general, este de a lucra nu pentru binele propriu, ci pentru răul altuia.
În contrast cu multe din comentariile psihanaliştilor (care constituie, se pare, procentul cel mai mare de terapeuţi intervievaţi), unii văd lucrurile mai simplu (şi în acelaşi timp, atît de complex!): „copiii moştenesc de la tată comportamentul sexual” (p. 106), iar atractivitatea se învaţă.

Oricare ar fi forma sub care se prezintă cunoştinţele psihologice actuale, unele lucruri sunt constante:Romanii la psiholog
Starea de bine se învaţă
– Un interior „amenajat” prin conştientizarea de sine şi acceptare previne depresia şi moderează reacţiile la stres
– Mintea şi corpul nostru transmit mesaje corecte în ceea ce ne priveşte, de cele mai multe ori, dar ţine de noi să facem interpretarea
– Iubirea se învaţă, iar inteligenţa fără emoţie nu ne duce prea departe
– Singurătatea poate fi o decizie asumată
– Fiecare perioadă social-istorică are o modă în patologie. În meniul contemporan: atacurile de panică.
– Traumele interioare sunt oportunităţi de învăţare
– Hipercontrolul este sursă de nefericire

Prin urmare….

Citește continuarea recenziei scrisa de Mihaela Butnaru pe Bookblog.ro

%d blogeri au apreciat: