De la Margaret Thatcher la Mahatma Gandhi, cartea ,,Minti conducatoare. Istorii de viata ale liderilor mondiali„, aparuta recent la Editura Trei, dezvaluie povestile de viata si filosofiile abordate de opt conducatori foarte populari, care au reusit sa se impuna ca lideri internationali prin strategii diferite de la un caz la altul.

Volumul ,,Minti conducatoare„, scris de Howard Gardner, profesor de psihologie la Universitatea Harvard, prezinta modalitatile prin care un individ ajunge sa fie lider, relatand povestile de viata ale mai multor conducatori ai secolului XX, provenind din domenii diferite – politica, religie, stiinta etc. Cartea vorbeste despre: Margaret Thatcher, Martin Kuther King Jr., Jean Monnet, Mahatma Gandhi, Margaret Mead, J. Robert Oppenheimer, George C. Marshall si Papa Ioan al XXIII-lea. Ca o concluzie comuna tuturor acestor studii de caz, sunt evidentiate sase trasaturi constante ale liderilor:

  • Minti conducatoarepovestea,
  • auditoriul,
  • organizatia,
  • intruparea povestii,
  • leadershipul direct si indirect,
  • competenta experta.

Autorul volumului, Howard Gardner, detine titlul de Profesor John H. si Elisabeth A. Hobbs, predand cursuri de Cognitie si Educatie la Harvard Graduate School of Education. Este, de asemenea, profesor de psihologie la Universitatea Harvard si director al Harvard Project Zero. In 1981 a beneficiat de o bursa a Fundatiei MacArthur, iar in 2011 a primit premiul Printului de Austria pentru Stiinte Sociale. A scris peste 20 de carti, printre care si revolutionara ,,Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences”.

Și un exemplu de portret al lui Margart Thatcher:

”In termeni generali, Thatcher confirma tiparul liderilor viitori care se vad inca de timpuriu drept mana sortii si care manifesta o capacitate de a-i contesta pe cei aflati in pozitii de autoritate. Se cuvine sa remarcam totusi ca, fiind femeie intr-o lume a barbatilor, Thatcher trebuia sa faca o echilibristica delicata intre provocare si subminare distructiva. Ea nu si-a revelat decat treptat personalitatea ambitios-competitiva in fata celorlalti – si, poate, chiar fata de ea insasi”, spune autorul referitor la cea care a fost supranumita Doamna de Fier.

 

Pentru cei care o sustineau, Margaret Thatcher cineva care vorbeste pe sleau si gandeste limpede si departe in viitor, cineva care intruchipeaza virtutea pragmatismului autonom, a omului care sta pe picioarele lui. Tot despre Margaret Thatcher, scriitorul Julian Barnes afirma: ,,In ochii celui cu vederi liberale, ai snobului, ai metropolitanului si ai cosmopolitului, ea avea o mentalitate ingust-limitata, de mic pravalias… Dar pentru cei care o sustineau, era cineva care vorbeste pe sleau si gandeste limpede si departe in viitor, cineva care intruchipeaza virtutea pragmatismului autonom, a omului care sta pe picioarele lui, a patriotului care a vazut ca traiam de mult prea multa vreme pe datorie, din timp imprumutat si bani imprumutati”.

Ca o concluzie cu privire la stilul de conducere al lui Margaret Thatcher, cetatenii sunt dispusi sa-si sacrifice drepturile si prioritatile personale, cel putin temporar, pentru a avea siguranta unui dram de stabilitate si a absentei haosului economic. Thatcher a avut putinta sa profite de o asemenea atmosfera de criza, pentru o vreme, dar aceasta s-a disipat in final, iar eficacitatea Doamnei de Fier a luat sfarsit. Generatiile care urmeaza vor fi insa mai in masura sa-si judece la justa lor valoare contributia ca lider national si lider mondial.

Citește întreaga prezentare a cărții în ziarul Adevărul.