Archive for noiembrie 21, 2013



Sâmbătă, 23 noiembrie 2013, ora 15.00,

vă invităm să-l întâlniţi pe Antti Tuomainen, la standul Invitatului de onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autorul finlandez va lansa volumul Tămăduitorul.

Alături de Antti Tuomainen se vor afla:

ES Dna Ulla Väistö (Ambasadorul finlandei în România) şi

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

*** 

„În thrillerul distopic al lui Antti Tuomainen, povestea de dragoste, dezastrul climateric şi crima politică se împletesc într-o scriitură densă şi matură, din care răzbate atmosfera întunecată a ţinuturilor nordice.” – Weekendavisen (Danemarca) 

   slideuri8   

Ce anume v-a inspirat in scrierea unei atat de atipice povesti distopice politiste?

AT: Am fost interesat de schimbarile climaterice si am citit mult despre acest subiect. Dar, nu am gasit in cartile si articolele pe care le-am citit o descriere a ceea ce va insemna in practica o asemenea schimbare, daca ea se va produce cu adevarat. Asa ca am decis sa-mi imaginez o astfel de situatie si m-am gandit ca ar fi interesant sa o pun ca fundal pentru o poveste.

De ce ucigasul din carte este numit “Tamaduitorul”?

AT: El este unul dintre acei oameni moralisti stricti ce cred ca stiu ce e bine pentru toti oamenii si pentru toata lumea. Si, la fel ca alti oameni frustrati el crede ca actiunile sale sunt justificate si ca prin ele “vindeca” planeta. Evident, nu e cazul.

(Fragment din interviul acordat de autorul finlandez pentru Hotnews)  

  


Sâmbătă, 23 noiembrie 2013, ora 13.00,

vă invităm să o întâlniţi pe Salla Simukka, la standul Invitatului de Onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autoarea finlandeză va lansa volumul Roşu ca sângele.

Alături de Salla Simukka se vor afla:

ES Dna Ulla Väistö (Ambasadorul Finlandei în România) și

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

   ***

Roșu ca sângele este primul volum din trilogia Albă-ca-Zăpada 

EROINA trilogiei, Lumikki Andersson, este considerată o Lisbeth Salander pentru adolescenți!

slideuri7  

Fata nu se mai zărea. Urmele duceau la intersecţia cu un traseu de alergat. Cu siguranţă, fata sperase să dea peste cineva care să o salveze. Speranţă deşartă. Pe frigul ăsta nu iese nimeni la alergat. Viivo Tamm privi în ambele direcţii. Fata dispăruse. La dracu. Apoi văzu ceva roşu mai departe de traseul de alergat. Căciula fetei. Îi căzuse de pe cap, acum indicându‑i lui drumul.

Vai, vai, Scufiţă Roşie. N‑ar trebui să laşi semne aşa de clare pentru lupii cei răi. Boris Sokolov şi Linnart Kask se iviră chiar atunci din pădure. Viivo Tamm alerga deja în direcţia indicată de căciulă. Le strigă să‑l urmeze. Fata nu putea fi departe.

De pe creangă, cu corpul lipit de trunchi, Lumikki privi cum cei trei bărbaţi fugeau în direcţia greşită. Alergase până la traseu, apoi o luase spre copac, lăsând cât mai puţine urme, şi se cocoţase suficient de sus. Apoi îşi aruncase căciula cât mai departe pe traseul de alergat.

Funcţionase.

Însă nu‑i va încurca pentru mult timp. Se lăsă să cadă jos din copac, ignorând şocul dureros pe care‑l resimţi în picioare. Apoi o luă iarăşi la fugă. Gerul îi ardea acum şi urechile, nu doar plămânii. Abia dacă‑l simţea.

(Fragment din ROȘU CA SÂNGELE)

Punainen kuin veri   

   

%d blogeri au apreciat: